E foarte important ca atunci când sună telefonul să răspunzi adecvat. M-am uitat la ecranul telefonului și am căutat rapid în desagă vocea de tip obosit și preocupat:
-Sărut mâna!
Ecranul îmi arăta: "Mama Silvanei". Dar uneori ecranele mint.
-Tati?
Tonul serios a dispărut înapoi în desagă. Mi-au zâmbit și vocea și fața. Nu că a doua conta pentru receptor.
-Ah, tu ești, Alecsia?
-Credeai că e Buni?
-Nu...
-Și atunci de ce ai spus "Sărut mâna"?
-Ce faci? De ce nu dormi?
Puține zile mai sunt până ne reunim în vântul Bucovinei, dulce și aspru, ca bezeaua. Fetele sunt la bunici, noi bântuim ca niște stafii de castel, cărora un conte nebun le-a dezlegat ghiulele prinse de picior. Număr orele.
-Nu dorm. Nu pot.
-Dar ce ai? Ai visat urât? Cine mi-a speriat fata?
Cât timp nu sunt lângă ele, am impresia că Alecsia și Sofia sunt neajutorate în lumea asta gigantică. Știu, sufăr de sindromul "puiulfărăcloșcănusedescurcă". Și nu mă tratez!
-Nu, tati, știi ce s-a întâmplat?
-Eeee, ce?
-Auzi. Hârtia igienică nu se aruncă-n veceu?
-Ba da.
-Dar dacă stai pe toaletă și nu faci nimic mai trebuie să te ștergi?
-Nu, dacă nu faci nimic nu văd de ce ar trebui să...
-Așa am făcut și eu, exact cum spui. Am stat pe toaletă, n-am făcut nimic, nu m-am șters și... Continuarea aici.
