6 lucruri pe care tații nu le vor întelege niciodată despre ce înseamnă să fii mamă

Rolul tatălui în viața copilului este foarte important. Autoritatea paternă, modul particular de interacțiune dintre tată și fiul sau fiica sa, cultivarea independenței și simțului aventurii, toate acestea și multe altele sunt furnizate în familie în primul rând de către tată. Totuși, în vreme ce mama poate prelua aproape integral responsabilitățile paterne, atunci când este necesar, în cazul taților sunt anumite lucruri pe care nu le vor înțelege niciodată despre ce înseamnă să fii mamă:

1. Ce înseamnă să dai naștere unei vieți noi

În primul rând, nici un tată nu poate experimenta rolul biologic esențial al mamei. Ce înseamnă să porți în tine un prunc și să dai naștere, acestea sunt lucruri care le sunt complet inaccesibile taților, precum și întreaga pleiadă de emoții ce însoțește actul nașterii. Legătura particulară ce se naște între mamă și nou născut este, de asemenea, ceva greu, chiar imposibil de înțeles de către tată. Chiar dacă și tatăl se poate „îndrăgosti" automat de mica ființă care a venit pe lume, între mamă și copilul ei este o conexiune mult mai puternică, un atașament primar care nu are echivalent în lumea emoțională a bărbaților. După cum un tată nu poate experimenta nici senzațiile particulare ce însoțesc alăptatul, care este mult mai mult decât un simplu act de hrănire.

2. Cum este să ai o meserie dublă: profesionist și mamă

Deși astăzi se bate din ce în ce mai multă monedă pe egalitatea dintre femei și bărbați în ceea ce privește implicarea casnică, dar și cariera, în realitate rolurile tradiționale sunt menținute în foarte multe familii. De aceea, o femeie poate avea o carieră dublă: propria profesie și meseria cea mai grea, cea de mamă. Ce responsabilități are o mamă în îngrijirea și educarea copiilor, în coeziunea universului familial, în organizarea spațiului comun, cu toate zecile de detalii ale unei zile casnice, acestea sunt cunoștințe pe care un tată le înțelege numai la modul general, rațional. Inițiativa în gospodărie, distribuția de responsabilități, organizarea nenumăratelor evenimente, relația cu grădinița sau școala și câte alte sarcini nu revin aproape în exclusivitate mamei! Ea este, totodată, principalul păstrător al amintirilor familiale, organizatorul cel mai frecvent al timpului comun și, cu certitudine destul de mare, persoana de referință pentru majoritatea solicitărilor copiilor. Cum ar putea înțelege tatăl această vastitate de roluri, din care nu lipsește nici calitatea de bun profesionist la locul de muncă?

3. Cât de profundă este grija unei mame

Rareori, un soț împărtășește anxietățile și îngrijorarea mamei, când copiii sunt departe. Fie că părinții ies undeva împreună, fie că trimit copiii în vacanță, mama va fi cea care organizează supravegherea copiilor acasă și care dă principalele telefoane când cei mici sunt plecați. În mod nescris, îi revine mamei rolul de a găsi cele mai potrivite persoane pentru îngrijirea copilului, dar și de a căuta oportunități de petrecere a timpului liber pentru el. În multe, foarte multe cazuri, un soț poate fi perfect relaxat, uitând cu desăvârșire să sune bona sau educatorii, pentru a afla ce mai face copilul, în cazul în care nu este însărcinat de soție, în mod expres, cu această datorie.

4. Cum este să organizezi sute de detalii

Cine organizează evenimentele în familia voastră? Vacanțele copiilor, concediile, evnimentele festive, petrecerile și, mai târziu, cununiile, nunta fiicei și alte asemenea ocazii? Desigur, tații nu sunt excluși, au și ei partea lor de responsabilitate, dar viziunea de ansamblu, nenumăratele detalii, listele infinite, de la invitați până la meniuri, locațiile și orele, nu intră toate în grija mamelor? Și nu au tot dreptul să fie frustrate, măcar puțin, când după zile de bătăi de cap, tăticii concluzionează: „A ieșit foarte bine, a fost chiar relaxant?"

5. Ce simte o mamă când copilul este bolnav

Atunci când copilul este bolnav, o mamă nu are liniște până nu îl vede iar pe picioare. În majoritatea familiilor, mamele sunt cele care se ocupă de mersul la medic, procurarea rețetelor, administrarea tratamentelor, supravegherea și îngrijirea copilului pe perioada bolii. Tatăl are adesea un rol auxiliar, chiar dacă sunt și excepții în care el preia integral supravegherea copiillor și îngrijirea, de exemplu pe timpul nopții.

6. Cum este să renunți la visele tale

Multe mame renunță la visele de carieră și la anumite pasiuni, pentru a se ocupa cum trebuie de copii. Fie că este vorba de o renunțare permanentă, fie temporară, astfel de sacrificiu este de la sine înțeles pentru mamă și mult mai puțin frecvent în cazul taților. Cel puțin astfel este viziunea generală, în care nimeni nu consideră că mama alegerea mamei de a rămâne acasă este meritorie, ci firească; iar faptul că mamele își îngroapă multe vise pentru totdeauna nu impresionează pe nimeni. Pentru tată este însă foarte greu de conceput o astfel de alegere.

Contribuția unică a tatălui

Totuși, tatăl poate fi persoana minunată care aduce bucurie, spontaneitate, joc și originalitate în viața copiilor. Chiar dacă sunt atâtea mame singure, o femeie nu poate fi cu adevărat și mamă și tată, nu poate suplini total absența partenerului. Poate că o acoperă, la nivel fizic, dar în viața copiilor fără tată rămâne totdeauna un gol, o nevoie neîmplinită. În familiile monoparentale, adesea unul din copii, cel mai mare, este nevoit să ia locul tatălui; dificultățile cu care se confruntă o astfel de familie sunt mai mari, de la sărăcie până la probleme comportamentale ale copiilor. În plus, tatăl acoperă câteva nevoi emoționale pe care o mamă, oricât s-ar strădui, nu le va putea asigura complet. Astfel, sentimentul de protecție și siguranță familială este, în primul rând, furnizat de prezența tatălui (cu excepția acelor cazuri când tatăl are comportamente problematice). Chiar după nașterea unui copil, rolul de protector al tatălui se amplifică mult, el fiind un fel de părinte, atât pentru nou-născut cât și pentru mamă.

Capacitatea protectivă a tatălui include atât siguranța fizică, cât și dezvoltarea unei autorități familiale sănătoase și asigurarea bunăstării financiare. Tații sunt, de asemenea, autoritatea care validează, certifică valoarea copiilor. Pentru mamă, copilul este, de regulă, cel mai bun. Validarea paternă este diferită; dacă un copil nu are binecuvântarea tatălui, s-ar putea să-și petreacă întreaga viață căutând-o, în mod conștinent sau inconștient. Tații sunt principalii responsabili pentru pregătirea pentru viață a fiilor, pentru afirmarea masculinității acestora. Pentru fiica sa, un tată bun poate acționa ca un model pentru viitoarea relație, ferind-o de riscurile abuzului și exploatării. Autoritatea paternă este cea care imprimă disciplina în familie și diminuează comportamentele de risc ale copiilor.

Surse: https://mom.me ; https://www.psychologytoday.com; https://www.nytimes.com; https://businessmirror.com.ph