Ghid pe vârste de la specialiști: etapele de dezvoltare fizică, emoțională și cognitivă ale copilului

Ghid pe vârste de la specialiști: etapele de dezvoltare fizică, emoțională și cognitivă ale copilului

Irina Olteanu - Redactor Senior

Marți, 30 octombrie, începând cu ora 17.00, am avut parte de o sală plină de părinți dornici de informare privind metodele de parenting sănătos, seminar gratuit în cadrul campaniei sociale Școala Părinților Responsabili. Specialiștii invitați au fost: doctor Carmen Dincă, psiholog Ancuța Coman, psihoterapeut Diana Stănculeanu au explicat în detaliu care sunt stadiile, pragurile și etapele în dezvoltarea copilului, pe plan fizic, cognitiv și emoțional.

 

 

Ghid pe vârste: pragurile de dezvoltare fizică ale copilului

Doamna doctor Carmen Liliana Dincă, medic primar pediatrie Sanador:

- Ceea ce deosebește copilul de adult este acest complex al creșterii și dezvoltării care începe din momentul concepției și se produce pe parcursul vieții intrauterine și apoi de-a lungul copilăriei și a adolescenței. Există 3 accelerări ale creșterii: o perioadă intrauterină, una postnatală și perioada pubertății. Intrauterin, din momentul concepției fătul crește de mai mult de 4 miliarde de ori. Postnatal mai există o accelerare când până la 4 luni copilul își dublează greutatea, crește cu 10-12 cm. Apogeul este la debutul pubertății. Pubertatea este o etapă importantă; sfârșitul ei marchează debutul adolescenței. Începe cu aproximație la 11 ani, dar intervalul de referință este de 9-14 ani la fete și intervalul 11-16 ani la băieți. Vârsta de intrare în pubertate a coborât foarte mult și a ajuns chiar la 9 ani. Pubertatea se caracterizează prin menarhă/ciclu menstrual la fete și a pilozității pubiene la băieți. În pubertate creșterea este accelerată - fetele cu aproximativ 9 cm pe an și băieții cu 10.5 cm

- Putem împărți copilăria în perioada prenatală și cea postnatală. Prima durează 40 de săptămâni și este ou până la 14 zile, perioada de embrion până la 4 luni și perioada de făt până în momentul nașterii. Cea postnatală se împarte în prima copilărie, a doua copilărie și cea de-a treia copilărie. Prima copilărie se întinde de la naștere la 2 ani și jumătate-3 ani și se subîmparte în perioada de nou-născut de la 0 la 28 de zile, de sugar de la o lună la 12 luni și de copil mic de la 12 luni până la 2 ani și jumătate. Perioada a doua a copilăriei este cea preșcolară în intervalul 3-6 ani, iar cea de-a doua copilărie cuprinde perioada 7-16 ani care include și pubertatea (la fete se instalează la 11-13 ani, iar la băieți între 12-16 ani). Adolescența se poate întinde până la 18-21 de ani, iar la băieți până la 21-24 de ani. La sfârșitul pubertății copilul poate fi considerat deja adult.
- Pentru evaluarea creșterii și a dezvoltării pediatri apelează la măsurătoarea lungimii, a greutății, a perimetrului cranian, care sunt comparați cu curbe de referință, adaptate fetelor și băieților, vârstei până la 3 ani și după 3 ani, pentru prematuri sau copii născuți la termen. Normalitatea este cuprinsă în plus-minus 2 deviații standard ale acestor curbe. Un alt criteriu este vârsta osoasă, stabilită printr-o radiografie de pumn, comparată cu atlase standard și se observă dacă copilul are sau nu o întârziere în dezvoltare. Nu în ultimul rând sunt fontanelele - cea posterioară poate fi deschisă sau închisă (se închide la vârsta de 4 luni), iar cea anterioară este deschisă și prezentă la aproape toți nou-născuții (se închide între 12-18 luni). Fontanela permite urmărirea dezvoltării cutiei craniene și a creierului. Despre dentiție, media vârstei de erupție dentară este 6-8 luni, incisivii și apoi câte unul pe lună, la 12-18 luni apar primii molari de lapte, la 18-24 de luni caninii și la 2 ani jumătate-3 ani apare ultimul molar. Dantura definitivă începe cu molarul de 6 ani, apoi molarul de 12 ani, iar al treilea molar de minte apare după pubertate.

ora de dezvoltare
- Cei mai importanți parametri antropometrici pe care îi urmăresc medicii. Primul este lungimea - nou-născutul are în medie la naștere 50 cm, crește în prima lună cu 4 cm, apoi ritmul scade la 3 cm la lunile 2-3, la 2 cm în luna 4 și apoi cu câte un cm pe lună, astfel că la un an avem un plus statural, de 10-15 cm; în al doilea an ritmul scade la 10-12 cm astfel că la 2 ani media staturală este de 80-92 cm. Se spune că talia viitorului adult este de două ori talia de la vârsta de 2 ani. Există și formulă de calcul, pentru fete se adună talia tatălui cu a mamei, se scade 13 și se împarte la 2. În cabinet folosim o formulă simplă, de 5 ori vârsta plus 80. Lungimea de la naștere se dublează la 4-5 ani și se triplează la 13-14 ani. Greutatea de la externarea din maternitate se dublează la 4 luni și se triplează la un an. În mod normal media la naștere este de 3-3.5 kg, copilul crește cu aproximație 750 de grame pe lună în primele 4 luni, 500 de grame în următoarele 4 luni și 250 grame până la 1 an. La un an își triplează greutatea de la externarea din maternitate, la 2 ani este de 4 ori mai mare, iar la 10 ani ajunge să aibă de 10 ori mai mult decât la externarea din maternitate. Utilizăm formula lui Herman la copilul de peste 1 an și este de 2 ori vârsta plus 9, vârsta măsurată în ani. Perimetrul cranian este un parametru important pentru că ne arată cât de mare este rata creșterii cutiei craniene și a creierului; la naștere este în medie de 35 cm, până în luna 4 luni mai adaugă 5 cm, iar la un an ajunge la 45-47 cm, deci 10-12 cm în primul an. După 17 ani mai crește încă 10 cm. Masa finală a creierului se atinge la vârsta de 5 ani. Mai sunt câțiva parametri mai puțin importanți: perimetrul toracic (la nou-născut este cu 4 cm mai mic ca perimetrul cranian, la 1 an îl egalează și apoi crește și îl devansează), perimetrul abdominal este de aproximativ 38 cm (la 2 ani îl atinge pe cel toracic). Suprafața corporală este un indicator pentru administrarea de medicamente. Odată cu creștere se modfică și proporțiile dintre segmentele corpului. La naștere capul reprezintă o pătrime din lungimea corpului, iar la vârsta de 25 de ani capul ajunge o optime din lungimea corpului. Nou-născuții au mâinile lungi, aproape jumătate din lungimea corpului.

- În interpretarea creșterii și dezvoltării trebuie să ținem cont de foarte mulți parametri. Să ne raportăm în primul rând la factori genetici. Ne interesează circumstanțe pre și post natale; dacă s-a născut prematur, dacă a fost hrănit cu lapte, dacă a avut un icter prelungit, factori socio-economici, echilibrul psihic din familie, stimularea fizică și psihică. Se apreciază tonusul muscular printr-un examen fizic și se măsoară lungime, greutate, perimetru cranian pe care le comparăm cu curbele din grafice. Limitele acestea sunt foarte largi, iar diferențierea normalului de anormal e dificilă de realizat. Fiecare copil are un tip unic de creștere și dezvoltare. Secvența este aceeași, însă ritmul și rata sunt diferite. Asociem creșterea normală cu starea de sănătate. Orice întârziere în creștere trebuie investigată amănunțit.

Ghid pe vârste: etapele de dezvoltare cognitivă ale copilului

Psiholog Ancuța Coman https://ancutacoman.ro/

- Cum achiziționează copilul cunoștințe? De unde își ia informații și de ce anume depinde dezvoltarea lui la nivel cognitiv? În perioada anilor 1900 Jean Jacques Piaget s-a întrebat aceste lucruri și a dezvoltat teoria cognitivă. A observat că copiii de vârste diferite fac sarcinile în mod diferit. El spune că există 4 stadii la nivel cognitiv pe care copiii le parcurg - primul este cel senzorio-motor care începe la naștere și se finalizează la 2 ani. În prima parte a acestei perioade copilul acționează prin reflexe - de supt, lovit sau apucat, dar mai ales prin cele 5 simțuri. Așa învață să cunoască lumea. De aceea la început au tendința să bage în gură obiectele din jur - percep forme și gusturi. Achiziția obiectului permanent este una dintre cele mai importante din această perioadă - până la 12-14 luni mama poate ascunde un obiect, iar copilul va crede că a dispărut. În jurul vârstei de 2 ani copilul își dă seama că există și când nu îl vede și începe să îl caute. La această vârstă apar reprezentările, care îl ajută să anticipeze. Copilul învață ce îi face plăcere și repetă. Iar astfel apar și acțiunile voluntare. Își dă seama că se poate deplasa prin lumea înconjurătoare spre obiectele care reprezintă interes pentru el. Aparița limbajului se întâmplă prin imitație. Părintele trebuie să aibă răbdare pentru ca acesta să ajungă să imite.

- Stadiul al doilea e reprezentat de perioada 2-6 ani unde apare gândirea simbolică. Începând cu jumătatea perioadei copilul  dezvoltă jocul simbolic, de rol, care îl ajută să acumuleze informații. Sunt benefice și pentru integrarea în colectivitate. Le este dificil să înțeleagă logica în care funcționează lumea înconjurătoare și crede că lucrurile se conservă. Apare și prietenul imaginar pentru că cel mic crede că totul din jurul său are viață (se numește animism). Egocentrismul - copilul crede că vede lumea la fel ca ceilalți. Le este dificil să se țină de reguli și nu există competitivitate; la 3-4 ani se joacă separat dar împreună. În jurul vârstei de 4 ani apar curiozitățile. La ei categoriile sunt diferite de adulți. Vorbitul devine mai clar, chiar dacă uneori se mai alintă; îl ajută să se exprime și să-și îmbogățească curiozitățile. Nu îi este teamă să le manifeste

ora de dezvoltare
- În stadiul complet operațional care are loc în intervalul 6-11 ani apar soluțiile în rezolvarea problemelor. Își dă seama acum de cantități. Apare și gândirea logică și atenția - stă mai mult timp într-o sarcină. În colectivate, la școală, realizează că ceilalți copii sunt diferiți și gândesc diferit. Egocentrismul dispare și înțelege complexitatea lumii. Înțelege că lumea este mai mare decât mediul său. Scrisul și cititul îl ajută să se dezvolte cognitiv. Învață să devină empatic. Apare conservarea cantității și a numărului.
- Următoarea perioadă dificilă este stadiul operațiilor formale care apare la vârsta de 12 ani. Conform lui Piaget, la finalul perioadei până în adolescența târzie stadiul nostru cognitiv se definitivează chiar dacă mai acumulăm informații. Puberul ajunge să gândească la un nivel abstract și ipotetic - apare raționamentul legat de concepte. Începe să își pună întrebări cu privire la rolul și sensul pe care îl are. Încep să apară argumentele în contradictoriu; se formează propriile principii și valori bazate pe principiile și interacțiunile anterioare. Înțelege modul în care oamenii se comportă și reușește să ducă discuțiile la alt nivel. Apar presupunerile și audiența imaginară, dar și presupunerile.
- Rolul părinților în toate stadiile a ajuns să fie covârșitor și copleșitor, mai ales prin prisma presiunii pe care o pune societatea pe umerii părinților. Este important ca în acest traseu, pe acest drum, să fiți alături de el pentru a cunoaște. și să știți că copiii sunt diferiți, iar stadiile sunt categorisiri care pot să nu fie potrivite. Să le înțelegeți lumea și complexitatea și să nu le transmiteți presiunea primită de la societate. Este mult mai important să îi ajutați să își exploreze lumea înconjurătoare și să aleagă ceea ce lor le face plăcere. Să aibă o pasiune, dar nu 10 activități care să le răpească copilăria.

Ghid pe vârste: stadiile de dezvoltare emoțională ale copilului

Psihoterapeut specializat în terapii cognitiv-comportamentale, Consultant în sănătatea și educația copiilor, Expert în educația parentală Diana Stănculeanu  https://www.paginadepsihologie.ro/:

- Modul în care se simt copiii influențează celelalte paliere ale dezvoltării. Copiii sunt ființe emoționale încă de la început. Emoțiile primare, primele din viață, sunt cu o bază genetică. Suntem programați să le simțim încă de la naștere, cu un rol extrem de important în supraviețuirea noastră ca specie. Acestea sunt în număr de 6, iar disconfortul experimentat cu ele este destul de mare; ne însoțesc de-a lungul întregii vieți. Frica este primul; ne-am dori ca copiii noștri să fie spontani, curajoși, autonomi. Dacă nu am fi avut frica în codul genetic nu am fi învățat să ne protejăm, să detectăm pericolele și amenințările din jur. În prezent au dispărut din fricile strămoșilor, dar au apărut multe frici sociale. Frica este pretutindeni, iar când o trăim ar trebui să îi acordăm extrem de multă atenție și să vedem de unde vine pentru că ne va indica un punct vulnerabil. Un copil fără frică nu se va proteja cum trebuie atunci când noi nu suntem lângă el. Noi putem să îi ajutăm să le recunoască și să le identifice sursa. O altă emoție este însoțită de comportamente explozive este furia. Avem 3 categorii de reacții la frică: fight, flight, freeze; corpul uman este programat să reacționeze printr-un comportament de luptă, de fugă și de îngheț. Furia este cea mai mobilizatoare dintre emoțiile umane; avem o reacție verbală, comportamentală, fiziologică. Furia ne pregătește de luptă. Cele două emoții merg împreună adesea. Judecăm comportamentele copiilor dificile, negative în mod negativ ele fiind generate de frică; ridicăm tonul, folosim cuvinte nepotrivite, lovim noi ca și copiii noștri. În spatele furiei este o teamă de cele mai multe ori; avem îngrijorări, neliniști, temeri că vom fi judecați, evaluați. Ne este foarte greu să facem legătura între emoții și să le și spunem copiilor. Dincolo de ajutorul pe care ni-l dă furia atunci când frica ne îngheață, semnalizează o situație de nedreptate, când lucrurile se întâmple altfel decât ne-am dori sau ne așteptăm să se întâmple. Un astfel de copil va pune limite și granițe în situații dificile. Din când în când trebuie permise exploziile de furie pentru că altfel copilul nu va simți când este nedreptățit și nu va putea să-și activeze mecanismele de luptă. A treia emoție este tristețea care ne-a ajutat în evoluție să semnalizăm pierderile. Atunci când simțim tristețe înseamnă că acel ceva a avut importanță și că lasă un gol. Tristețea ne poate împinge spre a repara emoții și relații din viața noastră; putem nuanța și evalua diferit. Pentru aceste trei emoții extrem de intense trebuie să învățăm un management sănătos; altfel putem să ne confruntăm cu dificultăți de sănătate mintală (cum sunt depresia, anxietatea, comportamente agresive). Dezgustul este o altă emoție importantă; este moștenit, selectivitatea alimentară este o trăsătură transmisă. Are rolul de a frâna, de a împiedica ceva în corpul nostru care ne-ar putea face rău. Nu aveam în trecut etichete și date de expirare, ci ochi, miros, gust. Dezgustul ne poate proteja de o toxiinfecție alimentară. Aceasta negestionată corect poate conduce la tulburări de comportament alimentar. Uimirea sau curiozitatea; dezvoltarea unei relații de atașament sănătoase este unul dintre primele obiective din relația părinte-copil, atașamentul fiind o matrice pentru relații. Plânsul până la apariția cuvintelor și a limbajului este singura modalitate prin care bebelușul transmite că îi este greu, de aceea este important să răspundem. La un moment dat fiecare copil se va da jos din brațele părinților; restul lumii devine mai interesant decât mama și tata. Această uimire face posibil procesul de învățare; este dificilă pentru că înseamnă noutate. Explorarea este prima ocazie prin care copiii descoperă lumea înconjurătoare. Bucuria este singura 100% pozitivă o trăim când există acord între ce-mi doresc și ce se întâmplă. Teoriile spun că este cea mai greu de trăit de tinerii adulți. Suntem dominați de neliniște, de competitivitate și de anxietate, încât atunci când totul este bine ne întrebăm dacă este ceva în neregulă. 

- Cu toții ne naștem și trăim cu aceste emoții; primele trei sunt însoțite de comportamente explozive și greu de gestionat. Un copil care le manifestă nu ne place și ne dorim să nu le mai aibă, dar ne-au ajutat să ne menținem în viață. Preșcolaritatea este vârsta în care învățăm managementul pentru frică, furie și tristețe. La grădiniță se învață management emoțional și dezvoltare socială. Grădinița reprezintă și ieșirea din casă și un grup mare de copii gestionați de un singur adult. Toți vor trăi momente în care le va fi greu să împartă, să își aștepte rândul, să ceară ajutor, să rezolve probleme/conflicte. Nimic din ce face un copil în perioada preșcolară sub imperiul acestor emoții nu este de pedepsit, ci este de liniștit și căutat soluții. Liniștirea, calmarea și oferirea de suport emoțional este prima etapă în disciplinarea copiilor și în abordarea unor comportamente foarte grele.

ora de dezvoltare
- După acestea șase cu care ne naștem, intrăm în emoțiile secundare. Sunt cele învățate în relațiile semnificative cu cei din jur. Pot fi pozitive sau negative. Două exemple au impact mare asupra stimei de sine: rușinea -ajungem să învățăm în relație cu multe lucruri din jurul nostru, mândria- este asociată cu aroganță, cu puțină cooperare, cu lipsa de supunere. Mulți dintre noi am fost crescuți să ne fie rușine. Aceasta are legătură cu extrem de multă patologie la vârstă adultă, în timp ce mândria reprezintă componentă de bază a unei imagini de sine pozitive. Rușinea și mândria sunt achiziții importante în raport cu evoluția copilului, își au debutul dincolo de 3-4 ani, în relație directă cu persoanele extrem de importante din viața noastră.

- O altă emoție care apare cu vârsta este empatia; permite relații interumane solide și semnificative. Dar este un construct greu, complex, are premise genetice acei neuroni oglindă - ne permit să ne apropiem și să rămânem alături de o ființă umană aflată în suferință. Empatia ne permite să fim alături de cineva înțelegându-i motivele pentru care a făcut niște alegeri; testul final este reprezentat de contexte de viață dificile sau care ne provoacă, inclusiv din punct de vedere valoric. Empatia este un lucru greu de învățat, dar reprezintă miezul umanității. Ne permite să acordăm timp și atenție celor din jur. Pentru a ajuta copiii să devină empatici este unul din cele mai bune lucruri pe care le putem face. În școli competitivitatea și atenția către sine sunt intens cultivate. Este important să îi ajutăm pe copii la vârsta școlară să fie atenți mai degrabă la sine și la progresul făcut în raport cu sine, nu cu ceilalți. Toți copiii merită feedback și apreciere din partea noastră.

- În perioada școlară copiii dezvoltă simțul stimei de sine și al competenței. Șansele să ieșim din școală zdrobiți cu stima de sine sunt extrem de mari. Copiii trebuie să-și consolideze sentimentul de competență personală și al stimei de sine. Pentru că intră în adolescență. În acea perioadă trebuie să ne redescoperim identitatea în raport cu gașca, nu cu familia. Suntem programați genetic să ne apropiem de gașcă. Dacă copilul intră cu senzația că nu este suficient în gașcă va încerca să găsească permanent o modalitate de a se integra. La nivel neurobiologic, când apare ideea de a zbura de acasă, scade nivelul de serotonină - seamănă cu creierul unei persoane cu depresie. Ei o fac nu din superficialitate, ci pentru că prăbușirea serotoninei are legătură cu locul de acasă. Dopamina este asociată cu sistemul natural de recompensă a creierului; la adolescent este scăzută, crescând când face ceva riscant. De aceea apar adicțiile și au nevoie de granițe, în fiecare etapă de vârstă, nu pe mecanisme de control, ci de influență. Trebuie să am grijă ca până atunci relația noastră să fie suficient de bună încât să asculte nu de frică, ci de drag. Și fetelor li se întâmplă să fie isterice din cauza estrogenului. Sunt niște schimbări neurobiologice și hormononale pentru a se putea desprinde de casă și a-și vedea de drumul lor. Relația pozitivă este de bază pentru a-i putea influența atunci când au nevoie la adolescență
 

Sponsori:

nestle   

 

Articolul urmator
I-am dat surorii mele gravide hainele de bebeluș ale copilului meu și mi-a reproșat că nu sunt de firmă și sunt uzate
I-am dat surorii mele gravide hainele de bebeluș ale copilului meu și mi-a reproșat că nu sunt de firmă și sunt uzate

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Audiobook-urile pot influența negativ dezvoltarea cognitivă a copilului? Ce spun studiile
    Audiobook-urile pot influența negativ dezvoltarea cognitivă a copilului? Ce spun studiile

    Știm deja că cititul poveștilor are numeroase beneficii pentru dezvoltarea creierului. Ce se întâmplă, însă, în cazul cărților audio? Au același efect ca și...

    Ghid pe vârste: cum să discuți cu copilul tău despre masturbare
    Ghid pe vârste: cum să discuți cu copilul tău despre masturbare

    În perioada în care copilul tău este în primii săi ani de viață, te gândești că mai este drum lung până când va fi nevoie să discuți cu el...

    Dieta pentru copii: ghid complet pe vârste
    Dieta pentru copii: ghid complet pe vârste

    Pe măsură ce un copil își diversifică alimentația, una dintre grijile părinților este ca acesta să aibă o greutate adecvată vârstei și staturii sale. Excesul ponderal...

    Singura abilitate emoțională care garantează succesul copilului tău mai tare decât IQ-ul
    Singura abilitate emoțională care garantează succesul copilului tău mai tare decât IQ-ul

    Pe măsură ce micuțul tău devine tot mai independent și mai dornic să descopere lumea, îți dai seama cât de mult contează să-și dezvolte abilități care să-l ajute să...

    Dezvoltarea emoțională în copilărie pe înțelesul tuturor
    Dezvoltarea emoțională în copilărie pe înțelesul tuturor

    Încă din fragedă pruncie, emoțiile își fac apariția cu primul zâmbet pe care bebelușul îl oferă mamei sau tatălui și continuă în toată perioada...

    Activitățile casnice îmbunătățesc funcția cognitivă a copiilor
    Activitățile casnice îmbunătățesc funcția cognitivă a copiilor

    Încă din primii ani de viață ai copilului tău, te străduiești să găsești mereu soluții pentru a-i stimula dezvoltarea cognitivă. Astfel, alături de diferite jocuri,...

    Cum învățăm copilul să fie empatic? 6 trucuri de la specialiști
    Cum învățăm copilul să fie empatic? 6 trucuri de la specialiști

    Empatia este o resursă pe care o putem avea cu toții, dar ea trebuie să fie învățată și dezvoltată. Ce spun specialiștii despre importanța empatiei și despre cum să ne...

    Tranziția copilului către creșă: ghid complet pentru mămici și tătici
    Tranziția copilului către creșă: ghid complet pentru mămici și tătici

    A venit momentul în care te întorci la muncă! Cel mai probabil că te gândești să-l duci pe cel mic la creșă. Însă cum se va adapta acolo? E o idee bună? Dacă...

    © 2024 Qbebe