Sfatul specialistului Școala Părinților Responsabili: Siguranța în casă și regula drobului de sare

Sfatul specialistului Școala Părinților Responsabili: Siguranța în casă și regula drobului de sare

Irina Olteanu - Redactor Senior

Vei afla aici informații importante despre siguranța în casă și regula drobului de sare, prezentate de doamna Simona Cernea, Psiholog Clinician și Psihoterapeut în Terapii Cognitiv Comportamentale şi Hipnoterapie, atestat de Colegiul Psihologilor din România. Ora de fizică a reprezentat cel de-al șaselea eveniment al Școlii Părinților Responsabili organizat de Qbebe.ro.

Doamna Simona Cernea, Psiholog Clinician și Psihoterapeut în Terapii Cognitiv Comportamentale şi Hipnoterapie, atestat de Colegiul Psihologilor din România a oferit următoarele informații la cel de-al șaselea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili: 

Sunt și eu, la rândul meu mama unei fetițe de 4 ani, așa că știu cum e cu siguranța. Voi aborda povestea drobului de sare. Când am auzit noi pentru prima dată despre regula drobului de sare? De la Ion Creangă, iar povestea se numea Prostia omenească. Ne mai aducem aminte cum era? O mamă și o bunică, un copil nou-născut, mama și bunica încep să plângă, să bocească, să jelească pentru că pe sobă era un drob care ar fi putut să cadă și să omoare copilul. 

Ce învățăm din această poveste? Ce înseamnă drobul de sare? Înseamnă în primul rând exagerarea pericolelor potențiale și în al doilea rând regula drobului de sare pe mine m-a învățat o lecție foarte prețioasă, și anume că atunci când suntem paralizați de frică ajungem în inacțiune, ne ducem în capitulare, ne ducem în inactivitate. Cele două, mama și bunica, nu făceau nimic, ele doar plângeau. Și atunci trebuie să vedem unde este linia aceasta fină dintre mă panichez astfel încât să nu mai fac nimic sau iau acțiune. Și mai mult, cât la sută facem pentru siguranța copiilor noștri și cât la sută facem pentru liniștea noastră sufletească. În psihologie vorbim de desensibilizarea sistematică, și anume că ne obișnuim treptat cu tot felul de evenimente. Și aș vrea să vă spun o anecdotă. 

scoala parintilor responsabili

O mamă aflată la primul copil, în momentul în care îl vede mâncând pământ de flori dintr-un ghiveci se sperie foarte tare, îl ia și îl duce la urgență, cere tratamente, laxative, orice ca să scoată pământul din sistem. La al doilea copil, aceeași mamă, același ghiveci de flori, se duce, ia copilul, îl spală pe mâini, puțin la gură și îl trimite la joacă. La al treilea copil mama îl întreabă mai vrei și masa de prânz sau te-ai săturat? 

Haideți să trecem mai departe și să vedem cum descoperă copilul lumea. Să înțelegem copiii mici. Ei au o curiozitate specifică și descoperă lumea prin simțuri și prin joc. Toate cele 5 simțuri sunt implicate în descoperire la copiii mici. Copiii mici văd lucruri și se vor întinde să le apuce, aud zgomote, se duc după zgomote sau, mai mult, le plac anumite zgomote. Aruncă, sparg, le place zgomotul pe care o minge îl face lovindu-se de un perete sau, de ce nu, de vitrina noastră cu bibelouri. Pun mâna pe orice, simțul tactil este foarte important pentru ei, să simtă texturi și materiale. Gustul - bagă totul în gură. Nu contează că e vorba de pământ de flori, jucării, suzetă sau biberon, la grămadă. Și mirosul este una dintre modalitățile prin care un copil cunoaște lumea și este foarte important să nu îi lăsăm la îndemână lucruri toxice pe care să le poată mirosi.

Aceste manifestări sunt normale. Fac parte din curiozitatea copiilor, a copilăriei. Este instinctul de explorare, pe care nu trebuie să-l inhibăm. Trebuie să-i lăsăm să descopere lumea. Dar să încercăm să ne punem la nivelul lor de independeță, de autonomie și de înălțime și să vedem cum le putem crea un mediu cât de cât sigur pe care ei să-l poată explora. Trebuie să îi învățăm să se păzească singuri cumva, deci noi le creăm un mediu cât de cât sigur pe care îi lăsăm să îl exploreze și îi învățăm că este de datoria lor să nu se lovească, eu ca părinte având datoria ca el să nu se lovească rău. Deci am grijă de scări, am grijă de cuțite. Este plin mediul online de articole foarte bine intenționate, foarte bine documentate. Să avem grijă la cuțite, la furculițe, la colțuri, există tot felul de protecții pentru colțuri, pentru a nu intra copilul cu fața sau cu ochii în ele. Trebuie să avem grijă la obiectele de mobilier din punctul meu de vedere. Să nu fie instabile, să riște copilul să își tragă un dulap pe el când vrea să se cațere să ia ceva de sus.

Automat, suntem atenți la aragaz, la cuptor, la oale cu apă fierbinte, pungi, saci de gunoi, produsele de curățenie, lucruri pe care cu siguranță le-ați citit în nenumărate locuri. Se zice că din păcate până la vârsta de 14 ani cele mai multe decese ale copiilor survin prin înecare, prin înec. Trebuie foarte multă grijă în baie, nu trebuie lăsați nesupravegheați nicio clipă. Este suficient un moment de neatenție. La fel, pe lângă piscine sau pe lângă alte surse de apă. 

Mă voi referi și la câteva pericole ascunse. Poate nu ne-am gândit tot timpul la aceste lucruri. Mare atenție la plantele de apartament, multe pot fi toxice. Spuneam că cei mici au tendința să bage lucruri în gură, să le încerce. Și atunci banalul ficus, cala, azaleea, leandrii, aloe, cât este ea de sănătoasă, devin toxice odată ingerate. Mare grijă la ce fel de plante ținem în casă. De asemenea, animalele de companie. Oricât ar fi de pașnic un animal, cel mai drăguț cățel, cea mai suavă pisicuță în momentul în care sunt supraexcitate, le este teamă, sunt smotocite în exces ele mușcă, din punctul meu de vedere din proprie și legitimă apărare. Dar pot mușca, pot zgâria foarte rău. Am văzut fetițe de 3-4 ani mușcate de buză de un bichon al familiei, cu care se juca tot timpul. Deci mare atenție și la animalele noastre de companie. 

De asemenea, cheile din uși. Se pot încuia singuri în baie sau, ca în cazul meu, mă poate încuia fiica mea de 1 an și jumătate pe balcon, urmând a-l suna pe tati care era la cumpărături și o oră mai târziu să vină să mă descuie. N-aveam geam la balcon, eram într-o frică teribilă ce se întâmplă cu ea în casă. Deci fără chei în uși.

Jucăriile, și vom vorbi mai târziu de prietenii de la Fisher Price care fac o treabă frumoasă apropo de jucării. Dar nu toți producătorii de jucării fac această treabă bună. Și atunci jucăriile trebuie verificate de noi părinții, din timp în timp, astfel încât să nu fie rupte, deteriorate, să poată înghiți părți mici sau la unele plușuri iese vata din ele și riscă să se sufoce.

Ce este de făcut? Cum păstrăm siguranța în casă? După cum spuneam de la început, încercăm să organizăm un mediu cât de cât sigur. Dar fără a trece în ipohondrie, fără a trece în paranoia și să vedem un pericol în orice. Nu îi lăsăm obiecte la îndemână care sunt vizibile și știm sigur că îi pot face rău, dar nici nu ajungem să spălăm fiecare jucărie pe care pune copilul mâna de 7 ori pe zi. 

Nu trebuie să facem nimic din ceea ce copilul ar putea face pentru el. Dacă el a ajuns la vârsta de 2 ani și jumătate, să zicem, și de pe o noptieră își poate lua sticla de apă, îl lăsăm să și-o ia. Îl lăsăm să se dea jos din pat, să se ducă să își ia sticla de apă, nu sărim imediat să îi dăm noi totul. Ar trebui să avem în minte cumva că, indiferent cât am fi de precauți, accidente pot apărea. Dar datoria noastră este, după cum spuneam, să nu apară accidente grave. Nu lăsăm copilul lângă trepte știind că își poate rupe gâtul pe scări. Nu lăsăm scaune pentru ca el să se poată cățăra pe fereastră. Pentru că plasele de țânțari sunt făcute ca să nu intre țânțarii, nu să nu iasă copilul. și din păcate acolo apar multe accidente. Nu aș vrea să uităm totuși nicio clipă că și noi ca adulți locuim în casă. Să nu ajugem să asigurăm toată casa pentru copil, iar noi să ajungem ca la creșă. Nu mai avem nimic, nu mai suntem în largul nostru în casa aceea. Și putem să îi lăsăm lui la îndemână 2 noptiere sau 2 sertare jos unde poate să își pună lucruri. Chestii pe care le poate trage, unde poate umbla. Nu înseamnă că trebuie să îmi demolez eu tot șifonierul sau să îi pun lacăt. Ușor-ușor îi învățăm ce au voie și ce nu au voie. Unde au voie să pună mâna și unde nu. 

scoala parintilor responsabili

Vă spuneam mai devreme de prietenii de la Fisher Price. Ei sunt una dintre marile companii producătoare de jucării de încredere și chiar vă invit să le testați. Este foarte important că există astfel de firme care fac lucrurile temeinic, astfel încât noi să fim mai liniștiți. O jucărie de genul acesta, după cum veți vedea, poate fi trântită, lovită, nu se sparge, nu are substanțe toxice dacă este înghițită. Sau linsă, că fiecare copil își supune jucăriile la zece mii de teste de anduranță pe zi. La fel, leagăne, balansoare, scaune de masă, premergătoare. Ei le testează pe toate foarte bine, astfel încât din punct de vedere al siguranței să știm că suntem ok și ne putem lăsa micii prinți și prințese pe mâini bune. Să știm că în scaunul de masă este în siguranță și nu o să sară.

Pentru că veni vorba de siguranță și de cât de mult testează jucăriile, începând din anul 1961 peste 3500 de copii participă la Fisher Price la testarea jucăriilor. Ei testează peste 1200 de jucării noi pe an prin copii. Mai mult de 1 milion de bebeluși au ajuns să testeze aceste jucării și au părinții implicați de asemenea în grupuri de discuție ca să-și dea cu părerea, să vorbească între ei, apropo de toate funcționalitățile și toate materialele. Practic este o echipă pornind de la proiectanți la ingineri, la bebeluși, toți pentru siguranța copiilor noștri și pentru liniștea noastră. Exact ce ziceam, cât facem pentru siguranța lor și cât pentru liniștea noastră. 

Aș vrea să vă vorbesc în continuare despre linia fină dintre a ne proteja copiii și a deveni părinți supraprotectivi. Intenția este aceeași: de a feri copilul de rău, de a-l proteja de durere, de lovituri, de eșecuri mai târziu, de dureri. Numai că un părinte supraprotectiv va transmite altfel de mesaje decât un părinte care doar își protejează copilul. Mesajul transmis va fi: lumea e rea, tu trebuie să te ferești de toată lumea pentru că lumea este periculoasă. Mesajul transmis va fi: nu am încredere în tine, nu te pot lăsa să faci lucruri simple pe care alții le fac, trebuie să le fac eu pentru tine, pentru că eu nu am încredere că le poți face singur. Mesajul va fi: nu vei fi niciodată în stare să iei decizii singur, trebuie să ai pe cineva lângă tine. Nu am încredere în capacitățile tale! Și atunci efectele vor fi că vor avea copii anxioși, copii temători, copii care nu se responsabilizează, copii care mai târziu vor deveni adulți dependenți. Ce e de făcut? Revin la ce spuneam mai devreme, trebuie să îl ajut să capete o judecată proprie, să îl ajutăm în luarea de decizii, să îl asistăm în a face lucruri. Nu o să-l car în brațe pe scări până la 4 ani, chiar dacă la 1 an jumătate mi-e greu să merg cu el de mână aplecată. Sau mă grăbesc. Merg ușor-ușor pe scări, îl asist, îl ajut, apoi îl las să coboare singur și eu sunt lângă el. Dar nu-l voi duce în brațe până la 4 ani pentru că în afară de faptul că ajung la timp undeva, nu-i fac lui niciun bine.

Am vrut pe final să vorbim, mai ales pentru copiii mai mari, despre un pericol ascuns din casele noastre, și anume intenetul. Acesta reprezintă un pericol tare mare pentru copiii noștri, din 2 puncte de vedere diferite: pentru că avem foarte multă informație, pe care ei la nivelul lor cognitiv nu o pot digera. Plus, foarte multă violență, foarte multă nuditate și sexualitate. A doua problemă o reprezintă rețelele de socializare. Din păcate, foarte mulți copii pe rețelele de socializare ajung să divulge informații confidențiale despre ei și familia lor. Facebook-ul de exemplu și Instagram, Yahoo și Gmail au politică de confidențialitate. Teoretic un copil nu își poate face cont pe Dacebook până la 14 ani, din păcate din 900 milioane de utilizatori, 7,5 milioane sunt copii sunt 13 ani. Dacă nu le dăm voie să conducă o mașină la 15 ani, de ce să îi lăsăm să bântuie internetul singuri de la 10 ani? Pericolele sunt mari, ei nu știu să se protejeze, pot oferi informații confidențiale sau pot cădea pradă prădătorilor online, care vor mult mai mult de la ei. 

Ce avem de făcut pentru siguranța pe internet? În primul rând, trebuie să-i educăm ca și în viața reală. Să nu intre în vorbă cu străinii, să nu divulge informații despre ei, adresă, număr de telefon, unde stau, cu cine, să-i învățăm despre importanța contactelor reale, umane, mai degrabă decât despre câte like-uri trebuie să ai la o poză. Să îi învățăm să aibă un limbaj adecvat, să nu posteze poze în situații indecente, nud sau seminud cu ei, să nu adauge în listă persoane pe care nu le cunosc. Și, mai mult decât atât, ar trebui în primul rând să verificăm conturile lor. Poate nu sună bine pentru un adult, dar pentru un copil de 10-12 ani cred că părinții au tot dreptul de a-i verifica contul de e-mail, mai ales că este un lucru ilegal pe care îl face copilul. FBI-ul chiar recomandă ca cei mici să aibă acces la internet dintr-un living sau dintr-o bucătărie, acolo unde nu sunt singuri, unde mama și tata pot intra și trece tot timpul prin cameră, astfel încât să scadă incidența de a intra în contact și conversații cu persoane necunoscute, știind că mama sau tata pot să apară oricând. Este contraindicat să le lăsăm internetul deschis tot timpul, mai ales noaptea, la ei în cameră, acolo unde nu pot fi controlați. Oprim router-ul, rețeaua de date, nu-i lăsăm. Chiar este un mediu periculos. 

Teoretic ar trebui să ne educăm și noi în folosirea tuturor aplicațiilor sau rețelelor sau jocurilor sau chat room-urilor pe care copiii noștri le vizitează online. Să știm exact ce se poate face acolo. Cum trebuie să fie? Logați, nelogați, intră în contact cu oricine, oricine poate vorbi cu ei. Trebuie să știm și noi exact în ce anume intră copiii noștri.

 

Articolul urmator
Vina de mamă: este în regulă să nu vrei să participi la un eveniment lipsit de importanță de la școala copiilor?
Vina de mamă: este în regulă să nu vrei să participi la un eveniment lipsit de importanță de la școala copiilor?

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală
    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală

    Niciun copil nu este un sfânt și, mai devreme sau mai târziu, cel mai probabil că va face anumite năzbâtii. Este bine să adresezi problemele comportamentale ale...

    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?
    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?

    Copilul tău preșcolar are dificultăți în a sta departe de tine? Sarah Rosensweet, expert în parenting, dezvăluie trei metode prin care poți gestiona anxietatea de separare...

    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului
    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului

    Toți părinții își învață pe copii să fie politicoși, ceea ce e foarte bine. Însă dincolo de „te rog” și „mulțumesc”, e important ca cel...

    Sfatul specialistului: 4 mituri despre perioada de concepție pe care nu trebuie să le mai crezi
    Sfatul specialistului: 4 mituri despre perioada de concepție pe care nu trebuie să le mai crezi

    Steven Palter, medic ginecolog și directorul unei clinici de fertilitate din New York este cunoscut în mediul online (dar nu numai) pentru că demontează miturile cu privire la...

    Sfatul specialistului: Cum îți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzurilor
    Sfatul specialistului: Cum îți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzurilor

    Pe măsură ce un copil începe să descopere lumea din jur, vei începe tot mai mult să-l înveți cum să se ferească de pericole. Cu toate acestea, din diverse motive,...

    Pedeapsa elevilor cu bătaia, reinstaurată în SUA, cu acordul părinților
    Pedeapsa elevilor cu bătaia, reinstaurată în SUA, cu acordul părinților

    O școală din Missouri, SUA, a decis să reintroducă pedepsele corporale în sălile de clasă. În cazul în care toate celelalte măsuri disciplinare eșuează, profesorii...

    Sute de elevi au fost botezați la școală fără știrea părinților
    Sute de elevi au fost botezați la școală fără știrea părinților

    Când lași copilul dimineața la școală te gândești că va avea o zi ca oricare alta, unde va primi educație și noi cunoștințe, se va simți bine alături de colegi, va...

    O profesoară a cerut părinților să nu îi mai ia flori în prima zi de școală. A solicitat în schimb altceva
    O profesoară a cerut părinților să nu îi mai ia flori în prima zi de școală. A solicitat în schimb altceva

    Gestul unei profesoare din Buzău a impresionat o țară întreagă! Înainte de începerea școlii, femeia a cerut părinților ca, în loc de tradiționalele flori, să...

    © 2024 Qbebe