Televizorul, dușman sau prieten? Sfatul specialistului

Televizorul, dușman sau prieten? Sfatul specialistului

Irina Olteanu - Redactor Senior

Vei afla aici informații importante despre televizor, dacă este dușman sau prieten, prezentate de doamna Simona Cernea, Psiholog Clinician și Psihoterapeut în Terapii Cognitiv Comportamentale şi Hipnoterapie, atestat de Colegiul Psihologilor din România. Ora de informatică a reprezentat cel de-al patrulea eveniment al Școlii Părinților Responsabili organizat de Qbebe.ro.

Doamna doctor Simona Cernea,Psiholog Clinician și Psihoterapeut în Terapii Cognitiv Comportamentale şi Hipnoterapie, atestat de Colegiul Psihologilor din România a oferit următoarele informații la cel de-al patrulea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili:  

Privind timpul pe care ar trebui să-l petreacă un copil la televizor, specialiștii au introdus televizorul alături de toate celelalte device-uri. Deci practic vorbim de televizor, calculator, tabletă, telefon și au păstrat recomandarea ca sub vârsta de 18 luni un copil să nu fie expus deloc la niciun fel de device, nici măcar în momentul în care mama alăptează sau hrănește copilul în perioada de diversificare pentru că lumina intermitentă, flash-urile și zgomotul se pare că sunt surescitante pentru copii. 

Între vârsta de 18-24 luni (de la 1 an jumătate la 2 ani) se recomandă ceva timp, dar numai însoțit, respectiv sub 1 oră. Abia la categoria de vârstă 2-5 ani specialiștii recomandă maxim 1 oră pe zi cu un adult care să-i explice copilului, să privească împreună programele și să discute pe marginea lor. Vorbim despre programe înalt calitative din punct de vedere educativ. Vorbim de programe în care învățăm lucruri, învățăm alfabetul, să socotim, să fim mai buni, prosociali, proactivi.

scoala parintilor responsabili

Peste vârsta de 6 ani, de asemenea se recomandă un timp limitat și mai ales reguli impuse de familie care trebuie respectate. Dar Asociația Americană de Pediatrie este de părere că înainte de a folosi device-urile și acest screentime în scop distractiv, recreativ, să ne asigurăm că ne ocupăm de ceea ce contează pentru noi și pentru copil, deci ieșit afară cu prietenii, timp real, social, făcut treabă în casă și abia după aceea să îi lăsăm la televizor. 

Din păcate, datele infirmă regulile lor, copiii între 2 și 5 ani privesc la televizor aproximativ 4 ore jumătate pe zi, cei între 6-11 ani aproximativ 4 ore, peste 70% dintre ei au un televizor în cameră, ceea ce înseamnă că se uită la televizor mai mult cu o oră jumătate, peste 75% dintre familii au obiceiul de a lua masa cu televizorul aprins, care reprezintă o mare problemă și mai mult de jumătate dintre familiile cu copii între clasa 7 și 12 nu au niciun fel de regulă cu privire la cât de mult privesc la televizor și ce anume. 

Dezavantajele privitului excesiv la televizor sunt tendință de îngrășare și obezitate, comportamente riscante (alcool, fumat, droguri, sex la vârste fragede și mai ales expunerea la multă violență - introduce comportamente de agresivitate, dar și de anxietate). Dacă ne uităm prea mult la televizor apar probleme comportamentale, agresivitate, neastâmpăr, copilul devine irascibil, impulsiv, este mai emoțional sau dimpotrivă indiferent, apar problemele școlare, lipsă de concentrare, deficiență de învățare, scade capacitatea de memorare, dar și imaginația (se obișnuiesc să primească totul de-a gata, nu mai au de ce să-și pună mintea la contribuție și atunci când cineva le oferă suportul vizual le este mult mai ușor). Apar probleme de dezvoltare în gândirea logică și analitică, în vorbire, în construcția de fraze, le scade foarte mult vocabularul pentru că nu le mai place să citească (pentru că presupune un efort) și apar și probleme pe partea de organizare a ideilor. Problemele de atenție, la fel, apare dorința de a aștepta să fie distrat în loc să-și dorească să se distreze singur copilul, să facă ceva să se simtă bine. Sunt obișnuiți astfel, intră în starea de pasivitate și așteaptă să fie distrați de alții sau să facă ceva pentru ei și nu mai depun efort. Este ca diferența dintre a merge la masaj și a face yoga, este mai ușor la masaj pentru că cineva face pentru tine totul. La fel și în cazul copiilor.

Tind să se izoleze de lumea reală și să se retragă în cea virtuală pentru că nu mai au exercițiul relațiilor sociale, viața este mai brutală în realitate decât la televizor. Și atunci ajung să se retragă pentru că nu știu cum să facă față realității. 

La tv este foarte multă violență. Există în acest sens niște date șocante. Până la vârsta de 18 ani un copil este martor a peste 200 000 de acte violente și 16 000 de crime. Asta vede un copil. Pestre 60% dintre programele tv conțin acțiuni violente. De multe ori programele destinate copiilor sunt mai violente decât cele destinate adulților. Chiar dacă este mascată violența, ea există. S-au făcut studii și s-a observat creșterea agresivității la copii de 3-4 ani dacă au televizorul pornit ca zgomot de fundal, indiferent dacă se uită sau nu la acesta. Doar pentru că este acolo.

scoala parintilor responsabili

De asemenea, s-au făcut studii pe 15, 17 ani, studii longitudinale în timp care au demonstrat că agresivitatea ca urmare a timpului petrecut în fața televizorului continuă și la vârsta adultă. Nu este vorba despre comportamente izolate, copilul se obișnuiește cu agresivitatea și așa va ști să răspundă și pe viitor. 

Cum percep copiii actele violente de la televizor? Sub vârsta de 8 ani la ei se îmbină planul real cu planul imaginar, nu fac foarte bine diferența între realitate și imaginație. Și atunci ajungeți să vedeți copii de 3,4,5 ani pe pervaz. Pentru ei este ok, ei văd o realitate, cred că zboară. Este de datoria noastră să le explicăm, pe cât posibil, pentru că ei nu pot face diferența. Copiii văd de multe ori violența acompaniată de umor. Să ne aducem aminte de Tom și Jerry, cel mai banal exemplu. Tom o încasa nonstop de la Jerry, dar de fiecare dată se ridica, ceea ce în viața reală nu prea se întâmplă. 

Deci văd violența ca fiind eficientă, acompaniată de umor, distractivă, sclipitoare, de multe ori ocazia de a obține ceea ce îți dorești. Din păcate apare și o confuzie. Pentru că băieții buni îi bat pe băieții răi și câștigă pentru un scop nobil. Dar câștigă folosindu-se de violență. Și atunci copilul este un pic confuz pentru că mami îi spune că nu este bine să fie violent, dar iată că și Batman l-a bătut pe Joker, i-a făcut el ceva. Și atunci apare această confuzie.

Spuneam despre dezvoltarea limbajului și dezvoltarea capacităților intelectuale. Copiilor le scade capacitatea de înțelegere a frazelor mai lungi, crește numărul de ticuri verbale, scade capacitatea de a asculta (nu mai au răbdare). La televizor avem un anumit număr de frame-uri pe minut, lucrurile se întâmplă foarte alert, iar în viața reală nu este așa. Copiii își pierd răbdarea de a urmări o buburuză prin irabă, noi părinții făceam lucrul acesta. Sau o frunză sau cum izbesc valurile țărmul. Copiii de astăzi nu, vor telefonul sau tableta sau televizorul pentru că acolo lucrurile sunt alerte. Cineva face ceva tot timpul. 

La dezvoltarea limbajului poate apărea copierea distorsiunii și a limbajului din filme. La un moment dat îi vedem că vorbesc și se comportă la fel ca în programul tv pe care-l urmăresc. 

O altă problemă importantă pe care o ridică televizorul este creșterea în greutate și chiar obezitatea. Un copil care privește mai mult de 2-3 ori pe zi la televizor până la 3-4 ani ajunge cumva să fie supraponderal. În plus, i se mențin obiceiurile de inactivitate. Ajunge să fie supraponderal din mai multe motive: scade activitatea fizică, mănâncă privind la televizor, sunt foarte multe reclame tv (la alimente cu indice nutrițional scăzut, dar cu multe grăsimi, zaharuri). S-au făcut studii și în acest sens și obiceiurile de a privi la televizor devin mai importante decât dieta. Scade timpul pe care un copil sau un adult îl petrece la televizor, are mai multe șanse să slăbească decât dacă se chinuie doar cu dietă. A devenit un fel de nou sport. 

De asemenea, metabolismul este mai scăzut când ne uităm la televizor decât când nu facem nimic. Dar, cu toate astea, noi și mâncăm când ne uităm la televizor. În ceea ce privește reclamele difuzate, ar trebui să învățăm copiii să fie consumatori mai deștepți.

Despre comportamentele riscante de care vorbeam, cu excepția tutunului, un copil vede 2000 de reclame la bere și vin pe an care sunt asociate cu statut, distracție, prieteni. Conținutul sexual difuzat la tv s-a dublat începând cu 1998, peste 70% dintre programele dedicate adolescenților au un comportamnt sexual, în 20% se spune că cei doi implicați într-un astfel de act abia s-au cunoscut. 

Ce avantaje are televizorul? Este o parte a culturii noastre, nu putem fără el. Copiii mici pot să învețe alfabetul, să învețe cântece, sunt expuși limbilor străine cu accentul potrivit (noi nu putem de multe ori să-i învățăm atât de bine). Dacă un copil este obișnuit să vizioneze programe educaționale, de călătorii cât este mic, se pare că își păstrează și la vârsta adultă acest obicei și atunci merge cumva în paralel cu școala, va fi obișnuit să facă același lucru, adică să se uite la programe educative. Și televizorul îi conectează pe copii cu alții de vârsta lor pentru că au subiecte comune. 

Noi ca părinți suntem modelele copiilor, nu le putem cere ceea ce noi nu facem. Ar trebui să nu mâncăm cu televizorul aprins, să avem un contact vizual cu copiii noștri atunci când suntem cu ei, să-i învățăm la ce să se uite, să le explicăm când e vorba de violență, să discutăm reclame, să le explicăm totul personal și, mai ales, să nu folosim televizorul ca pedeapsă și recompensă pentru că îi vom acorda mult prea multă importanță. Cu cât este interzis accesul la ceva, cu atât este mai dorit acel lucru. Ne punem imaginația la încercare și găsim alte căi. 

Cu ce înlocuim privitul la televizor? Nu îl interzicem. Ne putem juca afară, ieșim cu prietenii, cu familia, luăm masa în familie, jucăm jocuri în casă, citim, facem sport, implicăm copilul în activitățile casnice. Chiar dacă ne va fi mai dificil din punctul de vedere al timpului. Dar este important să îi implicăm și să-i responsabilizăm pentru că vorbim de sentimente de plăcere. Oricărui om îi face plăcere să fie util, iar cei mici nu fac excepție. În orice putem, fie că este vorba de aruncat ceva la gunoi sau strâns rufe și mai ales dacă îi recompensăm apoi pentru efortul lor.

Ca recomandări finale, stingem televizorul când mâncăm, îl scoatem din camera copilului, nu îl folosim pentru a distrage atenția copilului, nu punem copilul mic la televizor, stabilim reguli exacte și ne ținem de ele. Și nu doar noi, toți adulții din familie. Ne putem pune de acord cu gașca copilului, creăm niște reguli comune, iar copilul nu se va mai simți frustrat. Trebuie să urmărim programele la care se uită copilul și suntem foarte atenți și discutăm cu cei mici pe orice temă, de la reclame și cât de sănătoase sunt unele produse până la violență - de ce apare, dacă este un comportament potrivit, până la emisiunile educative, totul discutăm.

Mai multe detalii poți afla direct de la doamna Simona Cernea!

 

 

SPONSORI

laropharm
acvaticbebeclub
 activitcolostrupremium
 KIA  Himalaya  
Articolul urmator
Sfatul specialistului - ce ar trebui să învețe copiii despre ei și corpul lor de la părinți
Sfatul specialistului - ce ar trebui să învețe copiii despre ei și corpul lor de la părinți

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?
    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?

    Copilul tău preșcolar are dificultăți în a sta departe de tine? Sarah Rosensweet, expert în parenting, dezvăluie trei metode prin care poți gestiona anxietatea de separare...

    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului
    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului

    Toți părinții își învață pe copii să fie politicoși, ceea ce e foarte bine. Însă dincolo de „te rog” și „mulțumesc”, e important ca cel...

    Sfatul specialistului: 4 mituri despre perioada de concepție pe care nu trebuie să le mai crezi
    Sfatul specialistului: 4 mituri despre perioada de concepție pe care nu trebuie să le mai crezi

    Steven Palter, medic ginecolog și directorul unei clinici de fertilitate din New York este cunoscut în mediul online (dar nu numai) pentru că demontează miturile cu privire la...

    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală
    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală

    Niciun copil nu este un sfânt și, mai devreme sau mai târziu, cel mai probabil că va face anumite năzbâtii. Este bine să adresezi problemele comportamentale ale...

    Ce fel de prieten este copilul tău în funcție de zodie
    Ce fel de prieten este copilul tău în funcție de zodie

    Prieteniile construite încă din copilărie sunt printre cele mai trainice și pot dura toată viața, creând amintiri cu totul speciale. Datorită prietenilor săi, un copil...

    Cum îți dai seama că cel mic este pregătit să doarmă peste noapte la un prieten
    Cum îți dai seama că cel mic este pregătit să doarmă peste noapte la un prieten

    Micuțul tău a crescut și a început să-și facă relații stabile de prietenie! Inevitabil, va veni vremea (dacă nu a venit deja) în care se va pune problema să doarmă...

    Cel mai bun prieten al omului: câinele și-a dat seama că e însărcinată înaintea ei!
    Cel mai bun prieten al omului: câinele și-a dat seama că e însărcinată înaintea ei!

    Câinii sunt cunoscuți pentru loialitatea lor, iubirea necondiționată pe care ne-o arată în fiecare zi, dar și pentru inteligența lor care încă ne uimește. Așa se...

    5 semne că ai avut în viața ta un părinte „prieten”, care era de fapt pasiv
    5 semne că ai avut în viața ta un părinte „prieten”, care era de fapt pasiv

    Nu întotdeauna părintele cel amuzant este și implicat în viața copilului său sau alături de el. Uneori, părintele „prieten” este de fapt un adult pasiv care...

    © 2024 Qbebe