Nimeni nu te pregătește pentru a avea un bebeluș prematur! Am avut privilegiul să-mi țin copilul la piept 10 minute și am crezut că va fi ultima dată...

Primele semne că ceva nu era bine

Eram încă la serviciu cu o zi înainte de naștere, hotărâtă să lucrez până aproape de 35 de săptămâni. Nu știam exact de ce, dar simțeam că ceva nu este în regulă, parcă trupul meu mă avertiza.

Mă simțeam tot mai umflată, aveam dureri de cap, durerile de burtă îmi dădeau de gândit și mi-am verificat tensiunea arterială care era foarte ridicată.

S-au născut la 22 de săptămâni, dar au luptat să trăiască. Cum arată acum cei mai mici gemeni prematuri din Marea Britanie

Am sunat-o pe moașa care mi-a fost aproape toată sarcina, care m-a îndemnat să merg de urgență la maternitate. Acolo, medicii au început să mă monitorizeze intens.

Mi-au spus că există suspiciunea de pre-eclampsie. Inițial am crezut că va fi o noapte de observare și apoi îmi vor spune să merg acasă și să rămân în repaus strict, eventual cu ceva medicamente. Nu mă așteptam deloc la ceea ce a urmat...

Totul s-a derulat cu o viteză uimitoare până la momentul nașterii premature

După o noapte întreagă de urmărire atentă și verificări la fiecare oră, părea că tensiunea mea se stabilizează. Soțul meu a revenit dimineața, iar împreună am așteptat planul medicilor, convinși că vom merge acasă. Dar doctorul a venit în salon și ne-a spus brusc: „Vei naște astăzi.”

Totul s-a derulat rapid. M-am gândit că nu este posibil, nici nu eram încă în concediu de maternitate, nu aveam hainele de bebe pregătite, nu eram psihic pregătită să îmi țin copilul în brațe.

Unul dintre cei mai mici bebeluși prematuri din lume s-a născut la 328 de grame. Este extrem de mică, dar luptă să trăiască

Dar în doar câteva ore, în aceeași zi, băiețelul nostru s-a născut prin cezariană de urgență, la aproximativ 34 de săptămâni și 4 zile, cântărind 2190 g.

10 minute și a urmat o liniște dureroasă

După naștere, am avut doar 10 minute de contact piele-pe-piele cu copilul meu, înainte ca personalul să îl ducă la secția de terapie intensivă neonatală. Le țin minte ca fiind cele mai prețioase minute din viața mea. Atunci, parcă toate griji mele au dispărut într-un singur moment magic.

Nu m-aș fi gândit niciodată că acele minute vor fi urmate de o despărțire atât de grea. Am ajuns să îl văd din nou abia seara, când m-au plimbat în patul de spital până la secția de Terapie Intensivă unde era el, conectat la aparate într-un incubator.

Am plecat din spital fără copilul mult dorit în brațe...

Când am fost externată după 5 zile, am plecat fără băiețelul meu în brațe. Acela a fost unul dintre cele mai grele momente din viața mea. Ieșeam din spital zâmbind, dar cu inima frântă, știind că am lăsat acolo o bucățică din mine.

Alex a rămas în îngrijirea specialiștilor pentru 9 zile. După aceea, l-a externat și am petrecut primul nostru Crăciun în trei, o sărbătoare în  care am înțeles cât de fragilă este viața și cât de mult trebuie să luptăm pentru ea.

A venit pe lume la 22 de săptămâni și a primit șanse mici de viață, dar a sfidat moartea! "Era transparent când l-am născut"

Gânduri și sentimente pentru care nu te pregătește nimeni

Nu există un manual care să te pregătească pentru un copil prematur. Îți vine uneori să crezi că este vina ta, că ai făcut ceva greșit, că ai ignorat semne, că ai controlat totul, dar nu este așa. Nu putem controla ce se întâmplă în corpul nostru.

Te uiți la fiecare gram câștigat în greutate, la fiecare suflare, la fiecare evoluție mică și totul pare un munte de depășit. Ești prins între dorința de a fi optimist și frica că lucrurile nu vor merge bine. Dar totul este un pas înainte, oricât de mic ar fi.

Astăzi, copilul meu plin de energie, cu un zâmbet larg și o curiozitate contagioasă, îmi arată în fiecare zi că viața poate învinge așteptările. Fiecare kilogram câștigat, fiecare îmbrățișare și fiecare „mami” rostit cu vocea lui blândă sunt dovezi ale puterii noastre și ale unei călătorii care părea imposibilă.

Nimeni nu te pregătește pentru prematuritate, dar în inima mea știu că fiecare zi este o binecuvântare și că dragostea de părinte este mai puternică decât orice frică.