Instinctul matern - mit sau realitate? O femeie care suferă de pierderi de memorie și-a uitat copilul, dar instictul ei matern a salvat-o

Despre instinctul matern, se spune că este doar un concept inventat de bărbați, pentru a determina femeile să stea acasă și să crească copii; și pentru a nu avansa în societate la fel de mult precum bărbații.

Însă e întru totul adevărat? Sau și mai bine zis, e măcar puțin adevărat?

Shontel Cargill, psihoterapeut de familie, definește instinctul matern ca „simțul înnăscut al mamei cu privire la nevoile bebelușului său și totodată, intuiția prin care știe exact cum trebuie să aibă grijă de copilul său” (sursa ScaryMommy).

Putem spune că principiul de mai sus se aplică și unei femei din Toronto, Canada. 

Nash Pillay, mămica din Canada, a împărtășit pe contul său de TikTok situația dificilă prin care a trecut cu un an în urmă.

„Anul trecut mi-am pierdut memoria și am uitat de existența fiicei mele, deși o iubesc enorm. Totuși, chiar dacă în acele momente nu îmi aminteam de ea, instinctul meu matern nu m-a părăsit”, povestește mămica, pentru aceeași sursă.

Nash avea pierderi de memorie bruște, care alternau (la circa un minut) cu revenirea amintirilor. Însă de fiecare dată când memoria se reseta. Nash era îngrijorată cu privire la bunăstarea unui copil, dar în acel moment nu știa că acel copil, e chiar fetița ei.

„Aceste episoade ale pierderii memoriei m-au învățat că iubirea pentru fiica mea e mai puternică decât orice. Chiar dacă al meu creier mă lasă la greu, se pare că inima nu”, a mai spus Nash. 

Mai mult decât atât, la fiecare minut, când își amintea brusc de fiica sa și i se spunea că în acel moment nu poate vorbi cu ea, mămicii îi era frică că cea mică murise.

„Îmi era constant frică că o să moară sau că a murit deja și eu nu pot să fac nimic ca să o protejez”, mărturisește mama. 

Cum spuneam însă, Nash are încredere că dragostea dintre ea și fiica sa, e mai presus decât orice. 

„Sunt sigură că și dacă îmi pierd memoria de tot, tot o voi iubi, pentru că e mereu în inima mea”, mai spune.

Ce părere aveți, deci? A reușit această poveste să lămurească dezbaterea instinctului matern ca mit versus realitate?

Dacă răspunsul e „nu știu”, stați liniștiți. Această idee e dezbătută de sute de ani și nu pare că se va concretiza prea curând.

Uneori, însă, nu avem nevoie de dovezi mai clare decât mărturia sinceră a unei mame, ca să credem ceva.