Durerea imensă a Nataliei, o mamă care își crește singură copilul. „Soțul mi-a spus să întrerup sarcina, că nu are nevoie de copil. Bolnavă, cresc singură băiatul”
O cheamă Natalia, este din din Chișinău și poartă cu sine o poveste grea, spusă cu emoție, oboseală și o sinceritate care doare. Este mamă, medic, dar mai presus de toate este o femeie bolnavă și om care a învățat să lupte de mică, mai întâi cu propria sănătate, apoi cu o căsnicie care s-a rupt exact când ea își dorea cel mai mult să aducă pe lume un copil.
Viața Nataliei a fost plină de operații, dureri, muncă, dezamăgiri și singurătate. Femeia susține că și-a dorit enorm un copil, chiar dacă fostul soț nu era pregătit să fie tată. Astăzi, își crește băiatul cu ajutorul părinților, în timp ce încearcă să se ridice dintr-o boală care i-a luat puterea de muncă și i-a schimbat complet viața.
„Eu mi-am dorit de la el un copil, fiindcă l-am iubit foarte mult”
Natalia spune că și-a cunoscut fostul soț în tinerețe, pe vremea când era studentă la medicină. A fost prima ei mare iubire, o relație în care a crezut cu toată inima și din care și-a dorit un copil, chiar dacă semnele despărțirii apăruseră deja.
„Ne cunoșteam de cinci ani cu soțul. Aveam o iubire sinceră, frumoasă, copilărească și prima mea dragoste. Credeam că o să fie până la urmă, până la adânci bătrâneți. Cinci ani ne-am întâlnit și a fost o dragoste frumoasă, copilărească.”
„Eu mi-am dorit foarte mult acest copil. Eu mi-am dorit de la el un copil, fiindcă l-am iubit foarte mult și a fost o relație frumoasă. Copilul acesta a fost foarte dorit, în special de mine. Simțeam că cea mai mare dorință a vieții mele era să dau viață unui copil sănătos, care să nu aibă patologia mea genetică.”
„Du-te și fă avort, nu am nevoie de copilul acesta”
Când a rămas însărcinată, Natalia susține că fostul soț nu a primit vestea ca pe o bucurie, ci i-ar fi cerut să întrerupă sarcina, lucru care a durut-o cu atât mai mult cu cât copilul era dorit de ea.
„Atunci când eu i-am dat viață, el mi-a spus în față: «Du-te și fă avort» sau «nu am nevoie de copilul acesta». Eu eram conștientă că pot să rămân singură cu un copil. Nu pot să zic că noi suntem pregătiți, că noi nu știm mâine ce o să fie cu noi. Dar eu îmi doream acest copil și consideram că o să mă descurc.”
„Deja înțelegeam că nu mai suntem unul pentru altul. Eram însărcinată și nu puteam să rup relația atunci, pentru că nu puteam să-mi fac așa un stres în timpul sarcinii. Trebuia să aduc pe lume un copil sănătos. Știam că poate o să rămân singură, dar dorința mea de a-l avea a fost mai puternică.”
Singură cu băiatul și cu întrebarea care doare: cum poate un tată să fie indiferent?
După nașterea copilului, relația Nataliei a rămas la fel. Natalia spune că fostul soț nu contribuia la viața de familie așa cum ar fi avut nevoie ea și copilul, iar, în timp, băiatul a simțit lipsa tatălui.
„El nu contribuia la copil. Multe lucruri nu făcea, ne lăsa, iar eu am fost nevoită să fac lucrurile acestea. Când eram însărcinată și când s-a născut copilul, totul era pe seama mea: grijile, facturile, întreținerea. El venea ca oaspetele și pleca, se ducea la serviciu, dar nu contribuia practic cu nimic la familie.”
„Poate cândva m-am simțit trădată, atunci când vedeam că nu are grijă de copilul lui. Nu îi păsa dacă are de mâncare, dacă stă în frig sau dacă are acoperiș deasupra capului. Mă gândeam cum poți să fii așa de indiferent față de copilul tău. Copilul mereu a suferit că nu are tatăl lângă el, permanent a suferit.”
Boala genetică și cele 11 operații până la 21 de ani
Înainte de drama căsniciei și a maternității duse singură, Natalia a avut o altă luptă, cu boala. Ea spune că de mică a avut probleme de deplasare, iar ulterior a fost diagnosticată cu o boală genetică, exostoze multiple, care a obligat-o să treacă prin numeroase intervenții chirurgicale.
„De la trei anișori aveam probleme cu deplasarea, mă împiedicam și cădeam jos, iar ai mei nu înțelegeau din ce cauză. La șase ani am avut prima intervenție chirurgicală și mi s-a stabilit o boală genetică. Eram axată pe sănătatea mea și pe faptul că trebuie să ajung undeva ca să descopăr tratamentul, vindecarea. Permanent mă consideram mai izolată, mai diferită decât alte persoane.”
„Boala se numește exostoze multiple. Apar niște excrescențe osoase în regiunea articulațiilor, mai ales la genunchi, coate, mâini, palme și tălpi. Aceste excrescențe afectau tendoanele și nu puteam să fac mișcări depline. Până la 21 de ani am suportat 11 intervenții chirurgicale, pentru înlăturarea acelor osușoare care creșteau patologic.”
Mușcătura care i-a schimbat viața și a lăsat-o fără muncă
După ani de muncă și sacrificii, Natalia a reușit să își cumpere un apartament în 2023, cu sprijinul părinților, și spera că începe o etapă liniștită a vieții ei. În aceeași perioadă, însă, o mușcătură de insectă i-a declanșat probleme grave, care s-au extins și au lăsat-o fără puterea de a mai lucra.
„În 2023 am reușit, cu sprijinul părinților, să-mi procur propriul apartament la Ginta Latină. Speram și eu că, în sfârșit, o să încep o viață nouă. Lucram și la ambulanță, și la spital, am lucrat și la dializă, am încercat să combin mai multe activități. Apoi am fost mușcată ziua, la ora trei, la amiaza mare, și acasă am găsit o mușcătură, dar nu am văzut insecta.”
„A doua zi am dat cu verde de briliant și tot nu a funcționat. Am mers la medic, am fost la chirurg, s-au pus pansamente, dar tot ce făceam nu funcționa. Se mărea edemul, se mărea erupția, se extindeau senzațiile neplăcute locale. Pielea s-a afectat până la genunchi, tot piciorul până la genunchi, iar durerea era atât de mare încât nu mai aveam odihnă nici zi, nici noapte.”
Fără serviciu, fără venit, susținută de părinți
Boala a scos-o pe Natalia din ritmul de muncă pe care îl dusese ani la rând. Femeia nu a mai putut sta în picioare și a intrat în concediu medical și așa a ajuns fără job. De atunci, părinții au devenit sprijinul ei și al băiatului.
„După două-trei săptămâni, am fost la piață să cumpăr niște lucruri și, când m-am întors, am simțit durere în mușchi. A doua zi nu am putut să stau în picioare nici la frigider. Aveam dureri pronunțate, nu mă puteam ține pe picior. Am întrerupt orice activitate, am sunat că sunt bolnavă și că nu pot ieși la muncă.”
„Am stat pe foaie de boală vreo trei luni, după care m-au eliberat oficial din muncă. Am rămas șomeră, fără serviciu, fără venit și fără nimic. Părinții mă întrețin și pe mine, și pe băiat, da, evident. Mama stă la Budești cu copilul meu, iar tata stă cu mine la Chișinău și mă ajută, mai ales în perioada asta când m-am îmbolnăvit.”
Copilul, motivul pentru care încă luptă
Pentru Natalia, băiatul i-a oferit putere. Deși a suferit pentru lipsa tatălui, datorită lui a găsit motive să reziste când boala, lipsurile și singurătatea păreau să o doboare.
„A fost o perioadă frumoasă în viața mea, pe care o accept și din care am avut ce învăța. Sunt recunoscătoare pentru copilul acesta, pentru că este în viața mea. Datorită lui lupt și mă străduiesc să rezist, în ciuda tuturor greutăților. El este motivul pentru care încă mă ridic.”
„Eu vreau să spun că, atât timp cât suntem sănătoși, trebuie să ne informăm și să ne pregătim, pentru că nu știm ce o să fie mâine cu noi. Când ești cu capul conștient și limpede, încă te mai poți ajuta. Trebuie să avem grijă de alimentație, de sănătatea noastră, de somn, de stres și să apreciem mai mult sănătatea, oamenii din jurul nostru și calitatea vieții.”
Povestea Nataliei Spânu este povestea unei femei care a dus pe umeri mai mult decât ar fi trebuit să ducă un singur om. Cu o boală din copilărie, 11 operații, o căsnicie destrămată și un copil crescut aproape fără tată, o nouă problemă medicală care a lăsat-o fără serviciu și fără venit.
Și totuși, dincolo de durere, Natalia copilul este motivul pentru care nu renunță. Pentru el a ales să ducă sarcina până la capăt, pentru el a rămas în picioare cât a putut și pentru el caută, în fiecare zi, puterea de a merge mai departe.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
