Am născut singură, deși eram la spital. A trecut o lună de atunci și încă am atacuri de panică

Am născut singură, deși eram la spital. A trecut o lună de atunci și încă am atacuri de panică

Andreea Guica - Redactor

Povestea incredibilă a unei mămici de peste hotare care, deși se afla pe patul de spital înconjurată de asistente, a născut singură. Mai multe detalii în articol.

S-a împlinit o lună de când femeia l-a născut pe Wesley, fiul ei. Totodată, s-a împlinit o lună de când aceasta a trecut prin una dintre cele mai traumatizante experiențe din viața ei.

În luna august, Olivia, însărcinată în nouă luni și soțul ei au mers la spital, pentru că femeia tocmai intrase în primul stadiu al travaliului.

femeie pe pat de spital

Aveam contracții din ce în ce mai intense la fiecare 2-5 minute. Când am ajuns la spital, m-am dus la recepție și le-am explicat situația, dar mi-au spus să aștept. După jumătate de oră de așteptare, m-au dus într-o sală de recuperare după operația de cezariană, întrucât celelalte camere erau ocupate.

Doamna doctor mi-a spus că am o dilatație de 3 centimetri, iar eu i-am spus că încă am contracții foarte dureroase. Mi-a oferit un medicament pentru relaxarea mușchilor și asta a fost tot. A fost prima și ultima oară când am văzut-o.

După câteva minute, a intrat asistenta în cameră, care mi-a spus că de obicei, la o dilatație de 3 cm, se trimite persoana acasă până ce dilatația este completă și este pregătită să nască. I-am spus că nu pot merge acasă, pentru că durerile mele sunt prea mari și am întrebat-o dacă îmi poate induce travaliul. Mi-a spus că va discuta cu medicul.

Durerile creșteau din ce în ce mai mult, începusem să transpir abudent. Am chemat din nou asistenta și am rugat-o să-mi aducă niște gheață, pentru a mai calma durerile. Mi-a adus gheața și a plecat în grabă.

După ceva timp, am apăsat butonul de urgență și am vorbit cu altă asistentă, i-am spus că am nevoie de ajutor pentru că nu mai pot suporta durerile. Aceasta m-a asigurat că va veni un doctor să mă vadă, doar că mai durează puțin timp, pentru că se schimbă tura.

Din păcate însă, nici asistentă și nici medicul nu au mai ajuns la femeie. Ce a urmat apoi este o experiență pe care nu ar trebui să o trăiască nici o femeie.

„Nu mi-a plăcut niciodată să dramatizez sau să mă plâng în vreun fel, dar ajunsesem într-un punct în care strigam după ajutor la fiecare contracție. La fiecare 2 minute strigam după cineva, oricine, care mă poate ajuta. Dar a fost în zadar. Nu a venit nimeni.

femeie pe pat de spital care se tine de burta

La un moment dat, durerea a devenit insuportabilă. Am început să mă panichez și l-am rugat pe jeremy, soțul meu să aducă pe cineva care să mă ajute.

Când a ieșit din salon, am simțit dintr-o dată nevoia de a împinge. Mi-am dat seama că se întâmpla. Nășteam și nu era nimeni lângă mine. Durerea era atât de puternică, încât trăiam disociere de tot ce e în jurul meu. Nici acum nu îmi amintesc ce s-a întâmplat în următoarele minute. Îmi amintesc doar că Jeremy a intrat în salon cu o asistentă, iar eu deja îl născusem pe Wesley.

Am început să strig și să întreb de ce s-a întâmplat asta, de ce nu m-a ajutat nimeni. I-am spus asistentei că sunt speriată, nici măcar nu știam dacă copilul meu este bine. Mi l-a dat în brațe și mi-a spus că este bine și că nu trebuie să-mi fac griji.

Abia îmi amintesc momentul în care l-am ținut în brațe pentru prima dată. Nu mă simțeam ca o mamă. Eram în stare de șoc și simțeam teroare în continuare. Nu-mi venea să cred ce s-a întâmplat.

Mai departe, Olivia povestește că după naștere, se simțea la fel se speriată și de îngrozită.

24 de ore mai târziu, familia și prietenii îmi cereau poze cu Wesley, voiau să îl vadă. Am zâmbit la poze, în timp ce-l țineam pe fiul meu în brațe, dar mă simțeam departe de a fi fericită. Eram prea tristă și șocată în urma experienței pe care o trăisem.

Am născut singură, speriată și confuză. Soțul meu nici măcar nu era în cameră ca să fie martor la nașterea copilului său și ca să mă țină de mână. O lună mai târziu, aceste sentimente continuau să mă bântuie. Mă simțeam deprimată, anxioasă și aveam atacuri de panică. În plus, mă simțeam vinovată pentru că uneori nici nu mă puteam uita la copilul meu, care îmi amintea de experiența prin care am trăit.

În final, Olivia transmite un gând bun tuturor mămicilor și ne spune că acum e mai bine, pentru că are familia și prietenii aproape. Și bineînțeles, pe Wesley. „Încerc să mă îngrijesc de sănătatea mea mentală. Merg la terapie acum și sunt mai bine. Vreau să fiu și mai bine pe viitor, pentru că vreau să mă bucur de fiul meu și de viața de familie.

Surse foto: https://www.lovewhatmatters.com/hospital-malpractice-traumatic-birth/www.istockphoto.com

Surse articol: www.lovewhatmatters.com

Articolul urmator
Am fost diagnosticată cu fobie de naștere în timp ce eram însărcinată. Nu o să mai fac niciodată copii
Am fost diagnosticată cu fobie de naștere în timp ce eram însărcinată. Nu o să mai fac niciodată copii

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    I-am spus soției că încă are câteva kilograme rămase de la sarcină, deși au trecut doi ani de când a născut și s-a simțit jignită
    I-am spus soției că încă are câteva kilograme rămase de la sarcină, deși au trecut doi ani de când a născut și s-a simțit jignită

    După ce aduc pe lume un copil, ultimul lucru la care proaspetele mămici se gândesc este la cum să scape de kilogramele acumulate în sarcină. Principala lor grijă este să se...

    7 vitamine și minerale pentru atacuri de panică, pe care să le iei în perioade stresante
    7 vitamine și minerale pentru atacuri de panică, pe care să le iei în perioade stresante

    Atacurile de panică sunt episoade bruște și intense de frică sau disconfort extrem, care ating apogeul în câteva minute și sunt adesea însoțite de simptome fizice și...

    Am născut natural deși eram programată pentru cezariană la cerere!
    Am născut natural deși eram programată pentru cezariană la cerere!

    Mă numesc Lorena, am 25 de ani iar în iulie 2020 am adus-o pe lume pe fiica mea pe cale naturală, deși eram programată pentru cezariană la cerere.

    Nu îmi las fiica de 11 ani să meargă singură la școală, deși are de traversat doar 2 străzi. De ce? Pentru că am fost agresată când eram de vârsta ei
    Nu îmi las fiica de 11 ani să meargă singură la școală, deși are de traversat doar 2 străzi. De ce? Pentru că am fost agresată când eram de vârsta ei

    ”Ai de gând să duci fata de mână până la facultate?” este doar una din replicile pe care le aud de la părinții care își lasă copiii singuri la...

    Da, am bradul împodobit din luna noiembrie...a anului trecut!
    Da, am bradul împodobit din luna noiembrie...a anului trecut!

    Unele persoane sunt atât de îndrăgostite de Crăciun, încât se străduiesc să împodobească bradul cât mai devreme. În unele cazuri, acest demers...

    „Am murit de una singură, când eram cu cealaltă mămică”. Cele mai neobișnuite povești ale copiilor care își amintesc viețile anterioare
    „Am murit de una singură, când eram cu cealaltă mămică”. Cele mai neobișnuite povești ale copiilor care își amintesc viețile anterioare

    Unii copii mici, de obicei cu vârste cuprinse între doi și șapte ani, vorbesc despre amintiri ale unei vieți anterioare pe care pretind că au trăit-o. În același...

    Iubitul meu a insistat să gătim împreună, deși eram bolnavă. Mi-a adus tocătorul și cuțitul la pat
    Iubitul meu a insistat să gătim împreună, deși eram bolnavă. Mi-a adus tocătorul și cuțitul la pat

    O femeie este nemulțumită de comportamentul iubitului ei, care a insistat să gătească împreună cu el, în timp ce se simțea rău.

    Mi-am promis că voi pleca după Crăciun...și au mai trecut trei ani de atunci
    Mi-am promis că voi pleca după Crăciun...și au mai trecut trei ani de atunci

    Crăciunul nu este o perioadă magică pentru toată lumea. Spre exemplu, această femeie vrea de 5 ani să se despartă de soțul ei, dar mereu își spune că așteaptă să treacă...

    © 2024 Qbebe