Ce se întâmplă când un copil este respins de părinți? Un studiu spune că este o rană care nu se mai poate vindeca

STUDIU: Copiii suferă mai mult atunci când sunt respinși de tată

Fiecare părinte are o influență unică în viață copilului său, însă, potrivit specialiștilor, tatăl este cel care are un rol covărșitor în dezvoltarea copilului la nivel social și emoțional, încă din primele zile de viață și până la maturitate. 

Nimeni nu poate contesta faptul că legătura dintre mamă și copilașul ei este una specială și extrem de puternică, însă la fel de importantă pentru un copil este prezența tatălui în viața lui, încă de la naștere. Tatăl are un rol deosebit de important în dezvoltarea psihologică și afectivă a copilului. El este cel care pune bazele unei educații morale solide și îi insuflă copilului valori pe care acesta, cu siguranță, nu le-ar putea asimila de la nicio altă persoană. Nu de puține ori specialiștii au ajuns la concluzia că lipsa figurii paterne din viața copilului poate afecta semnificativ modul în care acesta își formează propria personalitate și se dezvoltă pe plan social, educațional și profesional. Mai mult decât atât, o analiză recentă, publicată în Personality and Social Psychology Review, arată că cei mici suferă mai mult atunci când sunt respinși de tată, decât de mamă.

După ce au analizat 36 de studii despre rolul părinților în viață copiilor, efectuate în diferite părți ale lumii, cercetătorii Ronald Rohner și Abdul Khaleque au declarat că „nu au găsit nicio altă experiență care să aibă un efect atât de puternic și consecvent asupra personalității și dezvoltării sociale a copilului precum experiența respingerii de către părinți, în primii ani de viață”.

Citește și: 15 greseli frecvente pe care le fac parintii si efectele lor asupra dezvoltarii emotionale a copiilor

Studiul lor concluzionează că respingerea de către părinți în copilăria timpurie crește posibilitatea că cei mici să fie anxioși și să aibă o stimă de sine scăzută la maturitate. De asemenea, este foarte posibil că aceștia să dezvolte ostilitate și agresivitate față de cei din jur dacă în copilărie au fost respinși de părinți. Drept urmare, le vine mult mai greu să construiască relațîi sănătoase cu partenerii lor atunci când ajung la vârsta adultă.

Cercetătorii mai precizează că sentimentul de respingere și suferință emoțională declanșează, în creier, aceiași receptori care se activează atunci când simțim orice formă de durere. Respingerea persistă mai mult, spun aceștia, deoarece „spre deosebire de durerea fizică, care este trecătoare, oamenii pot retrăi psihologic durerea emoțională a respingerii la nesfârșit, ani de zile”.

De ce copiii suferă mai mult atunci când sunt respinși de tată?

De ce un copil suferă mai mult atunci când este respins sau abandonat de tată? Cercetătorii consideră că acest lucru se datorează faptului că tații dețin, de obicei, un „prestigiu” mai mare în familie, ceea ce îi face mai influenți, într-un anumit sens, în comparație cu mama.

Un alt studiu recent publicat în ianuarie 2021, a arătat, de asemenea, că afecțiunea unui tată este direct legată de stimă de sine a copilului. Micuții care au simțit mai multă afecțiune din partea tatălui lor au avut tendința de a avea o stimă de sine mai mare. Recunoașterea acestei influențe fundamentale pe care tatăl o are asupra dezvoltării copilului ar trebui să oprească „blamarea mamei” sau tendința de a pune întreaga presiune a creșterii copilului pe umerii mamei, făcând-o singura țintă a criticilor atunci când un copil se comportă greșit.

Citește și: Sfatul specialistului din Școala Părinților Responsabili: copilăria, rănile ei și cum ne influențează ele stilul de parenting

Rohner explică: „presiunea imensă pusă pe mame în America a dus la o tendință nepotrivită de a da vină pe acestea pentru problemele de comportament și neadaptarea copiilor, când, de fapt, tații sunt adesea mai implicați decât mamele în dezvoltarea unor astfel de probleme”.

Toate aceste constatări ar trebui să îi încurajeze pe tați să nu ezite să își arate afecțiunea și sprijinul față de copiii lor. Specialiștii avertizează nu numai asupra abandonului fizic! Și faptul că tații nu petrec cu copiii lor suficient timp de calitate sau că trec cu vederea etapele și realizările acestora sunt forme de respingere.

În cele din urmă, atât mamele, cât și tații ar trebui să fie capabili să lucreze în echipă pentru a se asigura că micuțîi lor simt că sunt iubiți și protejați. Este timpul să sfidăm noțiunile de modă veche, care limitează rolurile mamelor și taților în creșterea copiilor!

Citește și: Educatia pozitiva – modalitatea prin care copiii pot fi crescuti fara violenta si pedepse

• Surse: Science Daily, Berkeley, Smart Parenting