Copilul la 2 ani: tot ce trebuie să știe părinții despre dezvoltarea lui psihică

Copilul la 2 ani: tot ce trebuie să știe părinții despre dezvoltarea lui psihică

Alina Nedelcu - Redactor Senior

Încă din primele clipe în care îți vei ține puiul în brațe, te vei gândi la cât de multe progrese ale sale vei fi martoră în primul său an de viață. Într-adevăr, așa va fi, dar acestea vor fi tot mai surprinzătoare pe măsură ce va crește. Din articolul de mai jos vei afla la ce ar trebui să te aștepți când copilul tău va ajunge la 2 ani, astfel încât să-ți poți da seama dacă are parte de creșterea armonioasă la care ai visat. Nu ignora faptul că va micuțul va trece printr-o etapă critică a dezvoltării, atât în plan cognitiv, cât și în plan emoțional, dobândind abilități care-i vor fi deosebit de utile pe viitor.

Copilul la 2 ani

Odată ajuns la această vârstă, copilul nu va mai crește atât de rapid ca în primul an de viață, dar proporțiile corpului său se vor schimba. Dacă în perioada în care era bebeluș capul său era relativ mare prin comparație cu mâinile și cu picioarele, acum, pe fondul creșterii în înălțime, membrele se vor lungi și ele. Acestea vor fi mai suple, iar fața nu va mai fi la fel de rotundă. De asemenea, se va sesiza și o schimbare a posturii. Spre deosebire de primul an de viață, micuțul va sta tot mai drept, în condițiile în care tonusul său muscular s-a îmbunătățit și vei vedea cum are o alură mai suplă, mai agilă. Și în perioada imediată împlinirii vârstei de 2 ani, procesul de creștere nu va fi foarte accelerat, dar va fi constant. În fiecare an, un preșcolar ar trebui să crească în înălțime, în medie cu aproximativ 6 cm pe an și ar trebui să câștige, în medie, cam 2 kg pe an.

În afară de modificările din plan fizic, copilul la 2 ani va intra într-o nouă evoluție în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă și emoțională. Mai exact, va intra în așa-numitul „stadiu preoperațional”, care va dura până în jurul vârstei de 7 ani. În acest context, vei fi martoră la următoarele transformări:

  • Devine egocentric (va acționa în special ghidându-se după propriile „tipare” de gândire)
  • Va fi tot mai conștient de el însuși- Va începe să se refere la sine folosind cuvântul „eu”, se poate recunoaște singur dacă, de exemplu, va avea la dispoziție fotografii sau se va vedea în oglindă
  • Poate să-și „contureze” obiectele în minte și va pronunța mai des denumirile lor tocmai pentru a se asigura că realizează corect asocierile dintre denumiri și obiectele respective
  • Se va obișnui cu jocul simbolic- Din ce în ce mai mult, va dori să se joace prin asocierea unor obiecte cu simboluri (de pildă, va dori să folosească un băț pe post de sabie), se va orienta și spre „joaca de-a...”
  • Va începe să imite (va fi capabil să imite chiar și când o persoană/o altă ființă nu se mai află în preajma sa)- Din acest punct de vedere, va fi tentat să-i imite și pe cei cu care se joacă, devenind dornic să nu fie singur în timpul jocului
  • Va descrie verbal evenimentele- Ajuns la 2 ani, un copil va reuși să utilizeze un vocabular pentru a relata întâmplări, pentru a povesti despre diverse persoane etc.
  • Va desena tot mai mult- Desenul reprezintă o modalitate ce implică atât imitația, cât și jocul simbolic. Dacă inițial va mâzgăli, treptat vei observa cum reușește reprezentări tot mai reușite ale oamenilor sau altor obiecte/ființe ce-i stârnesc interes

Alte progrese ce ar trebui să fie vizibile la copilul de 2 ani se referă la:

  • Creșterea nivelului de independență- Spre exemplu, va începe să-și folosească mâinile în timpul diferitelor activități, va reuși să alerge mai mult și mai bine și va fi capabil să anunțe când are nevoie să folosească toaleta
  • Se îmbunătățește capacitatea de atenție, dar și cea de concentrare- Va fi încântat să asculte povești, poezii, să imite și să cânte, dar și să stea mai mult timp implicat într-o activitate ce i-a stârnit interesul
  • Devine tot mai sociabil, dorește să nu fie singur când desfășoară activități și va dori să fie în preajma altor copii
  • Va fi tentat să explice anumite lucruri pe care le vede în cărți sau în jurul lui, în contextul în care vocabularul său s-a îmbogățit

mama-care-sta-alaturi-de-baietelul-ei-care-vrea-sa-se-uite-pe-o-carte 

Psihologia copilului de 2 ani

Odată ce atinge această vârstă, vei fi uimită să vezi cât de mult se va schimba copilul tău. Una dintre cele mai importante transformări se leagă de nevoia tot mai mare de independență. Pe măsură ce își dă seama că se poate descurca și singur în anumite situații, că lumea este mai aproape de el decât credea, va fi tentat să se implice în aventura descoperirilor, să înțeleagă mai bine relația cauză-efect și să vadă îndeaproape cum se petrec lucrurile. Dar în clipele în care își va testa limitele și va constata că nu se poate descurca întotdeauna singur, va interveni frustrarea. De la aceasta până la furie nu este decât un pas, iar de la furie la o criză de afect se poate ajunge foarte rapid.

copilas-blond-care-plange

Poți să previi apariția unei asemenea crize la copilul de 2 ani prin oricare dintre aceste metode:

• Încurajează-l să se exprime

• Creează-i rutine consistente

• Evită, pe cât posibil, situațiile limită

• Lasă-l să facă alegeri

• Asigură-l că îi ești mereu alături

Cu toate acestea, psihologii nu recomandă să te grăbești din prima clipa să-i acorzi ajutor când vezi că are nevoie, ci să ai puțină răbdare și să-i permiți să găsească o soluție. În plus, arată-i cum să realizeze un anumit demers și fii alături de el pentru a-l stimula să încerce iar. Stabilirea unor limite, a unor reguli ce nu se negociază sunt și demersuri necesare, determinându-l să învețe ceea ce este acceptabil și ceea ce nu, obișnuindu-l încet-încet cu autocontrolul.

Tot în scopul gestionării și prevenirii acestor crize, ce apar adesea la un copil la 2 ani, este și distragerea atenției. Profită de faptul că nu are încă suficientă capacitate de atenție și nu se poate concentra asupra mai multor lucruri simultan și implică-l în alte activități care îl pot calma și ajuta să nu se mai confrunte cu frustrări. Să plecați din bucătărie când copilul este furios pentru că nu îl lași să ajungă la anumite ustensile de acolo și să mergeți în camera sa, la jucăriile favorite, este o soluție în acest sens. Nu uita că apariția unui „tantrum” nu se leagă de intenția micuțului de a te supăra, ci pur și simplu poate fi rezultatul frustrării, oboselii sau a imposibilității de a exprima verbal o nevoie dintr-un anumit moment.

Citește și: Copiii nu au crize de furie, ei doar învață cum să fie adulți

În ciuda nevoii tot mai mari de independență, nu este exclus să fii martora așa-numitei anxietăți de separare. Este o manifestare comună în rândul preșcolarilor, dar care poate fi gestionată mai ușor în condițiile în care vei avea grijă, pe cât posibil, să creezi o rutină cât mai predictibilă și să-ți anunți copilul ori de câte ori va avea loc o schimbare în cadrul acesteia.

Specialiștii în psihologia infantilă atrag atenția asupra următorului aspect: la copilul de 2 ani- 2 ani și jumătate pot fi sesizate primele manifestări ale empatiei. Nu este surprinzător dacă îl vei vedea pe cel mic, din când în când, cum încearcă să-și consoleze un partener de joacă, deși între ei a survenit un conflict. Empatia se educă în timp, sunt necesare discuții în familie despre emoții/sentimente, atât pentru ca micuțul să ajungă să le identifice pe ale sale, cât și pentru a putea să le identifice pe ale celorlalți. De pildă, îi poți spune cum te simți tu la un moment dat, îi poți explica de ce nu este bine să lovească un alt copil și ce va simți acesta etc..

Discuțiile despre emoții sunt deosebit de utile în primul rând pentru a-l ajuta să le descopere, să le înțeleagă pe ale sale, cu precădere pe cele negative. O modalitate adecvată de a aborda acest subiect este să îi arăți că îl înțelegi cum se simte în anumite situații: „Știu că acum ești trist/ă”, „Ești furios/oasă” etc.. Dacă vei proceda în acest mod, îl vei familiariza pe copil cu asocierea dintre sentimente/emoții și denumirile lor, ceea ce îl va conduce și spre autocontrol. Practic, va ajunge să înțeleagă, încă de la o vârstă fragedă, că există emoții pozitive și negative, ce îi aparțin lui, dar și celor din jur.

Educația copilului de 2 ani

Pentru a reuși să-l sprijini cât mai bine în această perioadă atât de importantă în dezvoltarea sa, este necesar să acționezi în aceste direcții:

Asigură-i cât mai multă predictibilitate

Din acest punct de vedere, se recomandă ca în primul rând rutina zilnică pe care o stabilești să fie consistentă și să încerci să o respecți cât mai mult. De pildă, copilul la 2 ani are nevoie să știe când sunt orele de masă, când este vremea de joacă, când se apropie vremea de culcare etc. Reușind în acest demers, se va simți mai în siguranță, ceea ce îl va determina și să fie mai calm.
Predictibilitatea se poate realiza și în acest mod: ori de câte ori urmează să faci o schimbare, spune-i ce urmează să se întâmple, asigurându-l mereu că se poate baza pe tine.

Păstrează-ți calmul

Chiar dacă nu îți este mereu la îndemână, gândește-te că ești un model pentru copil și că starea ta de nervozitate nu îi va face bine nici lui. În plus, dacă te vei înfuria vei ajunge să te confrunți ulterior cu sentimentul de culpabilitate.
Înainte să te apuci să-ți exprimi furia, mai bine străduiește-te să aplici alte tactici menite să te ajute să depășește momentele dificile. Nu vei greși dacă, în anumite cazuri, vei ignora inițial un anumit comportament indezirabil venit din partea copilului sau dacă vei distrage atenția acestuia în anumite situații.

Ia în calcul faptul că un copil la 2 ani este doritor să imite și, cu cât te va vedea mai furioasă, țipând sau făcând anumite gesturi (cum ar fi să trântești anumite obiecte de exemplu), cu atât mai mult le va repeta pe viitor, când nici nu te aștepți.

Încearcă să gândești precum copilul tău

În mod cert că te-ai aflat cel puți o dată într-o situație în care ți-ai văzut copilul cum colorează pereții din toată casa sau când nu ratează ocazia de a sări prin toate bălțile care îi ies în cale. Gândește-te însă că, la 2 ani, este foarte interesat în a descoperi lumea, în a înțelege mai bine relația cauză-efect.

Astfel, în loc să te apuci să-i faci tot timpul observații, mai bine încearcă următoarea strategie: pune-i la dispoziție mijloace prin care să continue să realizeze activitatea respectivă fără a crea deranj. De exemplu, apucă-te să iei coli de hârtie de diverse dimensiuni și să te apuci să desezi și tu alături de copil, în timp ce acesta pictează pereții. Invită-l să te imite și vei vedea cum va fi atras de ceea ce faci tu și va abandona activitatea inițială.

Gestionează cu grijă crizele de afect

Cunoscute și sub denumirea de „tantrum-uri”, acestea apar de cele mai multe ori dintr-o frustrare ce rezultă din a nu face față unei situații de moment. Nu este exclus să apară când copilul la 2 ani nu reușește să exprime ceea ce simte, când nu găsește cuvintele pentru a putea spune ceva, când nu poate să realizeze o anumită activitate etc. Uneori, ele survin dacă nu se simte în largul său pentru că este obosit, pentru că are nevoie la toaletă, pentru că îi este foame sau sete etc.. De regulă, crizele de afect sunt însoțite de multă furie.

Poți să ții situația sub control și dacă vei ține seama de aceste sfaturi:

  • Vei încerca să rămâi calmă și să ignori inițial un anumit comportament/o anumită reacție
  • Distrage-i atenția (de exemplu, schimbă locația în care vă aflați)
  • Dă-i un „time break” (dacă poți și știi că rămâne în deplină siguranță, retrage-te pentru o clipă)
  • Arată-i că se poate baza pe tine și că îi ești alături (poți să-l îmbrățișezi, să-i spui că îl înțelegi etc.)
  • În cazul în care lovește, ține-l bine până când se calmează
  • Explică-i faptul că îți poate spune orice și că, de fiecare dată când are nevoie de ceva sau când îl supără ceva, să utilizeze cuvintele
  • Exprimă-ți compasiunea și orientează-l spre o activitate menită să-l calmeze

Oferă-i ce dorește, dar în termenii tăi

Un exemplu de situație în care ai putea să procedezi așa este următoarea: copilul își dorește să bea suc și ia cu el cutia, dar îi este greu să-și toarne băutura în pahar. În loc să-i iei cu forța cutia din mână gândindu-te la ce s-ar întâmpla dacă nu ai interveni, se recomandă să acționezi și așa: mergi lângă el, vorbește-i cu blândețe, atrage-l cu altceva în locul sucului și, încet, ia tu cutia din mâna lui și stai lângă el pentru a te vedea cum torni în pahar. Ulterior, explică-i și cum ai procedat, eventual dă-i și lui un alt recipient și lasă-l să „exerseze”. Nu numai că va învăța un lucru nou, dar nici nu vei stârni o criză de afect.

Stabilește de la început reguli ce nu vor fi negociate

Dacă vei fi fermă din această perspectivă, îi vei oferi copilului senzația de stabilitate, de siguranță și te vei asigura că respectă regulile. Spălatul pe dinți înainte de culcare, spălatul pe mâini înainte de masă, faptul că nu va lovi și nu va împinge sunt lucrurile ce nu se vor negocia niciodată.
De cealaltă parte, purtarea costumului unui personaj preferat când mergeți la cumpărături sau faptul că dorește să citiți de mai multe ori pe zi o anumită poveste pot fi negociate. Este suficient să-l lași pe copil să-și îndeplinească dorința de câteva ori, după care îl poți distrage în altă direcție, cum ar fi să-l lași să ia la cumpărături jucăria preferată în locul costumului sau să-l atragi cu o altă carte de povești.

fetita-in-roz-care-se-spala-pe-maini-la-chiuveta-din-bucatarie

Lasă-i libertatea de a explora, dar trasează și limite

Când știi că anumite demersuri sunt sigure, bucură-te alături de copil în încercarea de a descoperi universul. Uneori, intervin situații în care știi că nu va fi permanent în siguranță și atunci trebuie să intervii. În cazul în care, de exemplu, ar dori anumite obiecte din casă (cum ar fi o foarfecă) ce sunt periculoase, este ideal să le găsești un loc care să nu se afle nicicând la îndemâna sa. De asemenea, dacă ar vrea să tragă o pisică sau un cățel de coadă, arată-i tu cum ar trebui să le mângâie, fă-i o demonstrație și explică-i faptul că animăluțele pot suferi dacă vor fi chinuite.

Tulburări de comportament la copilul de 2 ani

Înainte de a te gândi că micuțul are o tulburare de comportament, este esențial să poți realiza distincția dintre manifestări specifice unui copil la această vârstă sau dacă este vorba despre o problemă mai serioasă. Studii ce au analizat preșcolari au arătat că semnele care ar trebui să pună în gardă părinții și să demonstreze prezența unei tulburări comportamentale sunt:

  • Crize de afect ce survin de mai multe ori într-o zi (chiar de 10-20 de ori)
  • Aceste crize includ frecvente manifestări violente (mușcat, loviri, bruscări, trântit), exprimate față de unul dintre părinți sau față de o altă persoană ce are în grijă copilul
  • În timpul crizelor copilul încearcă să-și facă rău singur (de pildă, se lovește cu capul de pătuț, își dă cu pălmuțele peste față etc.)
  • Durata unei crize depășește, în medie, 25 de minute
  • Copilulul îi este foarte dificil să se calmeze după o asemenea manifestare

Alte semne care ar trebui să te îngrijoreze pot fi și cele de mai jos:

  • Copilul distruge obiectele din jur și face mult deranj
  • Este adesea agresiv
  • Nu are contact vizual cu cei din preajmă
  • Se izolează adesea
  • Nu caută atenția celor din jur, nu dorește să interacționeze cu ei

baietel-furios-care-isi-acopera-fata-cu-cotul

O tulburare de comportament ce poate interveni la copilul la 2 ani este opoziționismul. El își dorește să obțină ceea ce vrea, în momentul în care vrea. Când nu se întâmplă așa, va ajunge să respingă regulile, să spună „nu” la orice vine din partea ta. Oricând poate apărea o criză de afect, care este puternică, însoțită și de țipete sau de acte de agresivitate (loviri, mușcături etc.). Alte manifestări alarmante, ce necesită consultul unui specialist (psiholog sau specialist în psihiatrie infantilă), pot fi:

  • Refuzul de a urma regulile impuse de părinte sau de o altă autoritate (cum ar fi un educator de exemplu)
  • Este vizibil deranjat de cei din jur
  • Devine agresiv când i se refuză ceva
  • Este furios/furioasă în cea mai mare parte a timpului

Ai în vedere faptul că opoziționismul accentuat poate fi legat de afecțiuni precum ADHD-ul sau Sindromul Asperger (este inclus în tulburările de spectru autist, fiind caracterizat în primul rând de dificultatea de a realiza interacțiuni sociale și prin comportamente/tipare de gândire rigide, de tip repetitiv), de aceea evaluarea unui specialist îți va indica dacă este cazul ca acesta să urmeze diverse terapii comportamentale.

Când copilul ajunge în jurul vârstei de 2 ani, pot fi sesizate și manifestări incluse în rândul tulburărilor de spectru autist, precum:

  • Nu este dornic de compania altora (copii sau persoane adulte)
  • Manifestarea de comportamente repetitive (cum ar fi legănatul de pildă)
  • Nu este capabil să arate un anumit obiect pe care și-l dorește
  • Nu este capabil să utilizeze cuvinte pe care le știe deja
  • Nu își exprimă emoțiile
  • Refuză contactul vizual
  • Nu poate alătura două cuvinte pentru a forma scurte propoziții
  • Nu îl vezi antrenat în jocuri „de-a...”
  • Merge preponderent pe vârfuri etc.

În situația în care tulburările de tip autist survin când copilul ajunge la 2 ani, vei sesiza la el un regres în dezvoltare, prin comparație cu alți copii de vârsta sa, dar și cum achizițiile dobândite se vor pierde, cum respinge prezența celor din jur și nu mai este interesat să exploreze.

Activități pentru copiii de 2 ani

Oferă-i șansa copilului de a învăța lucruri noi, de a se distra și de a profita de timpul petrecut alături de tine implicându-l în activități cât mai variate. Iată câteva exemple din care să te inspiri:

Activități pentru interior

  • „Cursa cu obstacole”- Spre exemplu, lasă-l să treacă pe sub scaune, să se urce pe diferite pernuțe, să ocolească diferite obiecte puse pe jos, să se târască printr-o cutie mare de carton etc.. Nu numai că va fi entuziasmat să facă toate acestea, dar îl vei stimula să-și dezvolte simțul echilibrului, mișcările coordonate și agilitatea
  • „Să imităm animăluțele”- Împreună încercați să imitați animale domestice sau sălbatice, redându-le și sunetele. Va fi o oportunitate grozavă ca micuțul să dobândească noi cunoștințe despre acestea
  • „Punem ciucurii în culcușul lor”- În acest scop, veți avea nevoie de ciucuri de diferite culori, tip pom-pom. Aceștia vor fi puși într-un recipient și, cu ajutorul unei pensete, a unei lingurițe etc. îi vei arăta copilului cum să îi mute într-un borcan de exemplu. Este o metodă ușoară de a-i dezvolta copilului la 2 ani motricitatea fină, dar și de a-l obișnui cu sortarea culorilor

fetita-cu-codita-ce-se-joaca-pe-masa-cu-un-pahar-si-cu-ciucuri-colorati

  • „Sortăm rufele”- Foarte la îndemână va fi să-l iei pe cel mic alături de tine când vei sorta rufele pentru a le pune la spălat. Sortați pe culori, pe mărimi, pe texturi etc.
  • „Numărăm de toate!”- Când ai ocazia, numără cu copilul obiecte ce nu sunt în număr mare. Spre exemplu, numărați câteva trepte, piesele de lego necesare pentru un mic turn, nasturii de la bluze etc.
  • „Se scufundă sau plutește?”- O activitate simplă și distractivă totodată, care în mod cert că va fi pe placul unui copil de 2 ani. Ia diverse obiecte ce plutesc sau se scufundă și pune-le în cadă, într-o mică piscină de plastic sau într-un lighean pentru a-l ajuta să vadă relația cauză-efect

Activități pentru afară

  • „Vânătoarea de mașini”- Când sunteți la o plimbare, în funcție de culoarea/culorile pe care o știe/le știe copilul, urmăriți mașinile ce au culoarea respectivă. Printr-o asemenea activitate, va învăța să fie mai atent la ceea ce vede și să se concentreze
  • „Colecție de frunze”- Ce poate fi mai plăcut decât să adunați frunze de diferite mărimi, forme și culori și să le puneți la un loc pentru a discuta despre ele și pentru a le admira? Nu numai că îți vei stimula să devină curios în a explora, să știe cât mai multe, dar îl vei determina și să învețe de mic să îndrăgească natura
  • „Mergem pe liniuțe”- Când vremea este frumoasă, desenează cu creta pe asfalt linii punctate, cu care să formezi linii drepte, forme geometrice sau orice alt fel de forme atractive pentru copil. Pune-l apoi să meargă pe liniile respective pentru a se distra și pentru a-și îmbunătăți coordonarea mișcărilor
  • „Micul grădinar”- Ia-l pe copil cu tine și plantați împreună flori. Pe cât posibil, asigură-te că are și el la îndemână unelte de jucărie similare cu ale tale și lasă-l să le utilizeze pentru a te ajuta. Își va dezvolta îndemânarea și va învăța să se concentreze pe parcursul unei activități
  • „Vânătoarea de comori”- Ascunde obiecte mici în diverse locuri și ajută-l pe copil să le găsească. Procedând așa, un copil la 2 ani se va obișnuit să manipuleze obiecte și să fie perseverent în a-și atinge scopul
  • „Bowling”- Folosește tuburi rămase de la hârtia igienă, diferite sticle etc, dar și mingiuțe de diverse dimensiuni. Fă-i o demonstrație copilului legată de cum ar putea să „țintească” cu mingiuțele obiectele respective. În acest mod îl vei ajuta să-și îmbunătățească mișcările coordonate de la nivelul mâinilor, dar și capacitatea de concentrare

Ce trebuie să știe un copil de 2 ani

Îți va fi mai la îndemână să-ți dai seama dacă micuțul tău se dezvoltă normal având ca reper abilitățile pe care ar trebui să le aibă, fie că este vorba despre cele motorii, fie că este vorba despre cele care țin de limbaj sau de cele din plan socio-emoțional și cognitiv.

Abilități motorii la copilul la 2 ani

Un copil ar trebui să reușească:

  • Să arunce o minge și să dea cu piciorul în ea
  • Să alerge având mișcări coordonate
  • Să urce și să coboare trepte
  • Să se dea pe un topogan
  • Să stea pe vârfuri
  • Să se cațere
  • Să meargă pe o linie dreaptă sau pe un cerc
  • Să țină în mână o jucărie mai mare sau să țină în brațe mai multe jucării în timp ce merge
  • Să construiască un turn din cel puțin 4 cuburi
  • Să țină în mână un recipient și să poată turna lichidul din el în altul
  • Să desfacă un capac
  • Să țină un creion în mână și să poată mâzgăli
  • Să dea paginile unei cărți

fetita-ce-este-afara-si-tine-o-minge-de-fotbal-in-timp-ce-sta-pe-vine

Abilități în planul limbajului

La 2 ani, ar trebui să poată:

  • Să repete cuvintele pe care le aude de mai multe ori într-o conversație
  • Să formuleze scurte propoziții (formate din 2-4 cuvinte)
  • Să știe numele părinților, ale fraților/surorilor, denumirea părților corpului și câteva obiecte din casă
  • Să urmeze instrucțiuni simple pe care le aude
  • Să aibă un vocabular care să cuprindă cel puțin 50 de cuvinte

Abilități care țin de învățare/de gândire

Pentru a fi sigură că micuțul tău a progresat suficient, ar trebui:

  • Să înceapă să sorteze obiecte în funcție de culori și de câteva forme
  • Să răspundă la instrucțiuni precum: „Bea laptele”, „Termină supa” etc.
  • Să completeze propoziții ușoare sau rime din cărți/cântece pe care le-ați citit/cântat de multe ori
  • Să se recunoască dacă se vede în oglindă
  • Să se poată implica în jocuri mai complicate, să se concentreze mai mult asupra unei singure jucării

fetita-ce-se-joaca-pe-podea-cu-jucarii-de-constructie-incercand-sa-ridice-un-turn

  • Să spună denumirile obiectelor/animalelor/ pe care le știe când i le arăți în poze

Abilități din plan socio-emoțional

Odată ce ajunge la 2 ani, ar trebui să poți observa cum copilul a progresat din următoarele puncte de vedere:

  • Poate să-i imite pe cei din preajma sa și să transpună ceea ce vede/aude în cadrul activităților ludice
  • Este din ce în ce mai independent
  • Îi place să fie în compania celorlalți (atât în cea a adulților, cât și în cea a copiilor)
  • Se poate juca fără probleme în preajma altor copii
  • A devenit tot mai conștient de sine raportându-se la ceilalți (folosește tot mai des cuvântul „eu”)
  • Își manifestă și opoziția față de ceea ce îi spui să facă (știe să spună „nu”)

Copilul de 2 ani nu mănâncă

Un studiu a ajuns la concluzia că, printre cele mai cunoscute motive pentru care copiii cu vârsta între 2 și 6 au un apetit fluctuant și nu mănâncă suficient/refuză mâncarea, se numără:

  • Neofobia alimentară- Se referă la respingerea alimentelor noi de către copii și este vizibilă pe măsură ce copilul crește. Deși inițial refuzul mâncării poate fi ferm, treptat, cu răbdare și prin expunerea repetată la anumite alimente, va ajunge să le accepte
  • Interesul tot mai mare pentru descoperirea lumii din jur- În aceste condiții, copilul preferă să se implice în alte activități și pur și simplu nu are răbdarea necesară să stea la masă
  • Creșterea gradului de independență- Va încerca să se hrănească singur, iar în momentele în care nu reușește, intervine frustrarea, însoțită de tentația de a respinge mâncarea
  • Imitarea comportamentului celor din preajmă- Un copil la 2 ani tinde să îi imite tot mai mult pe cei din apropiere. Dacă va vedea cum părinții sau chiar alți copii că refuză să mănânce, va proceda la fel
  • Adoptarea unor tehnici de hrănire necorespunzătoare- De pildă, dacă un copil este certat, amenințat, pedepsit, „mituit” când vine vorba despre hrană, va fi mai predispus în a refuza adesea ceea ce i se oferă să mănânce
  • Prea multe băuturi (lapte, sucuri de fructe etc.) sau prea multe dulciuri, mai ales dacă sunt oferite între mese, pot diminua mult apetitul

mama-ce-incearca-sa-hraneasca-o-fetita-ce-incearca-sa-respinga-mancarea

În același timp, s-a constatat că o altă cauză responsabilă de refuzul unui copil la 2 ani de a mânca se leagă de prezența mâncatului selectiv. Un studiu desfășurat prin implicarea a mai mult de 900 de copii, cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani, a evidențiat faptul că mâncatul selectiv intervine cu precădere la copiii cu depresie, cu anxietate sau cu ADHD.

Alt factor ce nu trebuie neglijat când este vorba despre un refuz al copilului de a mânca se leagă de prezența unor afecțiuni ce interferează cu apetitul său. Printre cele mai comune trebuie incluse:

  • Anemia
  • Prezența paraziților intestinali
  • Tulburările gastrointestinale
  • Boli cronice asociate cu lipsa apetitului (cum ar fi maladiile renale severe, formele grave de rinită alergică etc.)
  • Prezența candidozelor bucale etc.

Nu în ultimul rând, administrarea îndelungată a unor tratamente poate interfera cu apetitul copilului și poate genera un refuz de a se hrăni. Spre exemplu, antibioticele care se prescriu în caz de infecții recurente, anumite medicamente necesare pentru tratarea ADHD-ului etc. au și acest efect negativ.

Medicii pediatri vin cu următoarea precizare: în situația în care copilul nu slăbește, nu își pierde energia și își continuă procesul de creștere, nu ai de ce să te îngrijorezi dacă are perioade în care mănâncă foarte puțin. În schimb, analizează-l cu atenție și adresează-te urgent unui specialist în oricare dintre aceste cazuri:

  • Pierde în greutate
  • Nu acceptă grupuri majore de alimente (cum ar fi cele pe bază de cereale, lactatele etc.)
  • Trec mai multe zile în care nu mănâncă aproape deloc
  • Devine anxios în situațiile ce implică prezența mâncării
  • Când vede mâncarea, începe să aibă reacții precum fuga, țipatul, trântitul, ascunsul prin casă etc.

Ca să stimulezi un copil de 2 ani să accepte o gamă cât mai variată de alimente, urmează și sfaturile de mai jos:

  • Prezintă-i alimentele într-o manieră cât mai atractivă
  • Nu îi introduce în alimentație multe alimente noi simultan (unul va fi de ajuns)
  • Mâncați cât mai des în familie
  • Apelează la o „recuzită” cât mai atractivă la masă (spre exemplu, alegeți împreună farfurii, castronele, tacâmuri, pahare, căni etc.)
  • Strecoară printre alimentele noi și unele despre care știi sigur că îi plac mult

Copilul de 2 ani nu vorbește

Vârsta de 2 ani ar trebui să fie marcată, în mod normal, de extinderea vocabularului copilului cu cel puțin 50 de cuvinte. Printre acestea ar trebui să se numere și cele care denumesc anumite obiecte din casă, alimentele preferate, sunetele de animale etc.. Foarte important este ca, între 2 și 3 ani, să reușească să alcătuiască scurte propoziții (de 2-4 cuvinte) și să pronunțe cuvintele mai clar, astfel încât să poată fi înțeles, chiar dacă uneori omite finalul lor.

Alte repere ce marchează o dezvoltare firească a copilului, din perspectiva limbajului, sunt:

  • Capacitatea de a formula întrebări simple
  • Abilitatea de a folosi pronume precum „eu”, „mie”, „tu”
  • Să înceapă să utilizeze pluralul substantivelor
  • Să înceapă să folosească și forma de trecut a verbelor

În anumite cazuri, un copil ce a împlinit deja 2 ani nu vorbește. Din acest motiv, îngrijorarea poate fi mare, întrucât este cunoscut faptul că întârzierile în vorbire pot fi asociate unor tulburări severe, precum ar fi autismul de exemplu. Cu toate acestea, trebuie să ai în vedere următorul fapt: un copil ce are întârzieri izolate în vorbire poate să reușească să atingă alte repere, ce nu sunt nici ele de neglijat. Printre acestea se numără:

  • Nu vorbește, dar reacționează când este strigat pe nume
  • Folosește alte mijloace de comunicare, în locul cuvintelor, cum ar fi datul din cap pentru „da” sau „nu”, arată spre anumite obiecte/ființe corect etc.
  • Poate să urmeze instrucțiuni simple
  • Este sociabil și se bucură când se joacă în compania altora

Dar dacă este vorba despre tulburări/întârzieri în vorbire asociate cu tulburări din spectrul autism, atunci va putea fi identificată și dificultatea de a comunica în general. Practic, trebuie să te îngrijoreze următoarele manifestări:

  • Copilul nu reacționează în niciun fel când este strigat pe nume
  • Nu are contact vizual
  • Nu reacționează la instrucțiuni
  • Nu folosește gesturi
  • Nu este capabil să-ți arate corect obiecte când aude numele lor
  • Nu imită pe nimeni
  • Nu observi pe chipul său expresii faciale diferite
  • Are comportamente repetitive (de exemplu, se joacă doar într-un anumit fel)

În situația în care vei sesiza oricare dintre problemele de mai sus, ia legătura cât mai rapid cu medicul pediatru, întrucât se poate întâmpla ca anumite întârzieri semnalate la copil să fie legate de caracteristicile procesului său de dezvoltare. În același timp, acesta te poate îndruma către alți specialiști (cum ar fi psiholog, un specialist audiolog, logoped etc.) pentru ca micuțul tău să poată beneficia de o evaluare completă, de un diagnostic și de recomandări pentru terapii.

fetita-dragalasa-care-sta-pe-ganduri

Faptul că un copil la 2 ani nu vorbește poate avea printre cauze și:

  • Prezența unei tulburări specifice de dezvoltare a limbajului expresiv-Se referă la dificultatea/imposibilitatea copilului de a se exprima prin cuvinte, de a le pronunța, de a le asocia pentru a forma scurte enunțuri
  • O tulburare specifică de dezvoltare a limbajului receptiv- Se caracterizează prin dificultatea de a înțelege ceea ce aude și de aici imposibilitatea de a se exprima prin cuvinte. Copilul aude cuvintele, dar îi este greu să le redea întrucât nu le asociază cu semnificația lor
  • Deteriorarea auzului survenită înainte sau după dezvoltarea limbajului
  • Apraxia verbală- Constituie o afecțiune de natură neurologică, manifestată cam de pe la vârsta de 18 luni, pe care o poți recunoaște după: o mare întârziere în rostirea primelor cuvinte, copilului fiindu-i dificil să-și poziționeze limba și buzele pentru a putea articula din cauza unor deficiențe neuro-musculare

Citește: 25 de semne care îți indică faptul că al tău copil are nevoie de logoped

Surse: autism-help.ro, babycenter.com, cdc.gov, cedars-sinai.org, handsonaswegrow, healthline.com, healthychildren.org, medicalnewstoday.com, mindtherapycenter.ro, webmd.com

Sursă foto principală: istockphoto.com

Surse foto: istockphoto.com

Articolul urmator
Ziua Profesorilor: ce ar trebui să știe copilul tău și cum să o sărbătoriți
Ziua Profesorilor: ce ar trebui să știe copilul tău și cum să o sărbătoriți

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Ruperea turtei la fete: tot ce trebuie să știe părinții și nașii
    Ruperea turtei la fete: tot ce trebuie să știe părinții și nașii

    Când un copil ajunge la vârsta de 1 an, încă din cele mai vechi timpuri se consideră că a ajuns la un prag al vieții sale, care trebuie celebrat. De aceea, la...

    Dermatita atopica la bebelusi si copii. Tot ce trebuie sa stie parintii despre dermatita atopica
    Dermatita atopica la bebelusi si copii. Tot ce trebuie sa stie parintii despre dermatita atopica

    Dermatita atopica este foarte des intalnita in randul copiilor intre 2 luni si 5 ani. Sunt sanse mari ca un copil sa mosteneasca dermatita atopica daca in familie sunt cazuri de alergii,...

    Certificatul verde Covid obligatoriu pentru copiii de peste 6 ani? Ce trebuie să știe părinții
    Certificatul verde Covid obligatoriu pentru copiii de peste 6 ani? Ce trebuie să știe părinții

    Capitala a intrat în scenariul roșu după ce incidența COVID a depășit pragul de 3 la mie. Astăzi, potrivit datelor publicate astăzi de Institutul Național de Sănătate...

    Copilul se poate îneca foarte ușor! Ce trebuie să știe părinții despre mersul la piscină vara
    Copilul se poate îneca foarte ușor! Ce trebuie să știe părinții despre mersul la piscină vara

    „Eram genul acela de persoană care spunea mereu că niciodată nu mi se putea întâmpla mie. Până mi s-a întâmplat”. Așa începe povestea lui...

    NOILE reguli antiCovid in anul scolar 2021-2022. Ce trebuie sa stie parintii si elevii
    NOILE reguli antiCovid in anul scolar 2021-2022. Ce trebuie sa stie parintii si elevii

    Scolile vor incepe in curand, 13 septembrie 2021, iar ministrii Sanatatii si Educatiei au prezentat NOILE reguli antiCovid in anul scolar 2021-2022. Astfel, potrivit regulilor prezentate de...

    Anxietatea și fobia de mersul la toaletă, la copii. Ce trebuie să știe părinții
    Anxietatea și fobia de mersul la toaletă, la copii. Ce trebuie să știe părinții

    Mulți copii se confruntă cu anxietatea și în unele cazuri, chiar cu fobia mersului la toaletă. Dacă și copilul tău se află printre ei, atunci acest articol este pentru tine.

    Pubertatea începe mai devreme în ziua de azi! Ce trebuie să știe părinții
    Pubertatea începe mai devreme în ziua de azi! Ce trebuie să știe părinții

    Cara Natterson, medic pediatru și Vanessa Kroll Bennett, mamă de 4 adolescenți, cu o experiență vastă în dezvoltarea copilului, povestesc despre cartea pe care au scris-o...

    7 lucruri pe care părinții cu bebeluși la terapie intensivă trebuie să le știe, direct de la un medic specialist
    7 lucruri pe care părinții cu bebeluși la terapie intensivă trebuie să le știe, direct de la un medic specialist

    Ann Anderson este medic specialist ATI (Anestezie și Terapie Intensivă) la secția de neonatologie din cadrul unui spital de copii din Nebraska, SUA. Ea dezvăluie 7 lucruri pe care...

    © 2024 Qbebe