Scrisoarea unui copil lăsat să doarmă singur către mama sa

”Dragă mămico,

Sunt derutat.

Sunt obișnuit să adorm în brațele tale moi și călduroase. În fiecare noapte mă cuibăresc la pieptul tău, atât de aproape, încât îți aud bătăile inimii și îți simt parfumul dulce. Mă uit la fața ta frumoasă și alunec, ușor, către visare, simțindu-mă în siguranță la tine în brațe. Când mă trezesc înfometat, cu picioarele reci sau speriat, ai imediat grijă de mine și mă ajuți să adorm din nou.

Dar în ultima săptămână a fost diferit.

Fiecare noapte a decurs astfel: m-ai băgat în pat, m-ai învelit și m-ai sărutat de noapte bună, ai stins lumina și m-ai lăsat. La început am fost derutat, mă întrebam unde te-ai dus. Apoi m-am speriat și te-am strigat. Te-am strigat, mami, de câteva ori, dar nu ai venit. Am fost atât de trist, mami. Îmi doream atât de mult să fii lângă mine. Nu am simțit niciodată ceva atât de puternic. Unde te-ai dus?

Într-un final, te-ai întors. Nici nu știi cât de fericit și de ușurat am fost când te-am văzut. Am crezut că m-ai lăsat pentru totdeauna. Am întins brațele spre tine, dar nu m-ai ridicat. Nici măcar nu te-ai uitat în ochii mei. M-ai învelit bine, ți-am simțit brațele moi, dar ai plecat din nou.

Asta s-a întâmplat de câteva ori. Am țipat după tine, de fiecare dată tot mai mult, iar tu te-ai întors, dar nu m-ai luat în brațe.

După ce am plâns atât, a trebuit să mă opresc. Mă durea gâtul, capul meu zvâcnea, iar burtica mea mârâia de foame. Inima mă durea, însă, cel mai tare. Pur și simplu nu înțelegeam de ce nu vii.

După multe astfel de nopți (le-am simțit o eternitate), a trebuit să mă opresc. Nu mai vii când țip, iar când apari, nici măcar nu mă privești în ochi, ce să mai spun de îmbrățișat sau mângâiat. Țipatul durea prea tare ca să o țin așa la nesfârșit.

Pur și simplu nu înțeleg, mămico! Ziua, când mă lovesc cu capul de  ceva și cad, mă ridici, mă săruți și mă simt mai bine. Dacă îmi este foame, mă hrănești. Dacă vin de-a bușilea pentru o îmbrățișare, parcă îmi citești gândurile și mă ridici, mă copleșești cu sărutări și îmi spui cât sunt de special și cât mă iubești. Dacă am nevoie de tine, îmi răspunzi imediat.

Dar noaptea, când e întuneric și liniște și apar umbre ciudate pe pereți, dispari. Văd că ești obosită, mami, dar te iubesc atât de mult. Vreau să fiu lângă tine, atâta tot.

Acum, noaptea, sunt liniștit, nu mai țip, dar tot mi-e dor de tine!”

Sursa: alternative-mama.com .