Am spus „nu" celui de-al doilea copil și am spus „da" propriei mele vindecări. Am ales să cresc un singur copil, dar să-i ofer o mamă prezentă, nu una epuizată
Întrebarea „când mai faceți un copil?” pare să vină la pachet cu certificatul de naștere al primului bebeluș! Însă fericirea nu se măsoară în numărul de copii, iar decizia de a rămâne la un singur copil este una perfect legitimă, asumată și asumată cu mândrie. Nu vorbim aici despre un gol, despre un eșec sau despre egoism, ci despre o alegere conștientă de a trăi viața de familie exact în ritmul potrivit celor doi părinți.
O mamă a povestit de ce decizia de a rămâne la un singur copil a fost cea mai bună pentru sănătatea ei mintală. Nu pentru că nu își iubește fiica, ci tocmai pentru că își cunoaște limitele, provocările din viața de zi cu zi și felul în care poate fi prezentă, calmă și disponibilă pentru copilul pe care îl are.
„Am ales să am un singur copil pentru sănătatea mea mintală”
Mama spune că nu este genul de persoană care funcționează bine sub presiune. Se descrie ca fiind o persoană anxioasă, ușor suprastimulată și, deși a făcut față urgențelor din trecut, recunoaște că nu acolo se simte puternică. În familie, ea este părintele care se ocupă de dusul și luatul copilului de la școală, de activități, programări medicale și rutina zilnică.
Copilul singur la parinti: Avantaje si Dezavantaje
„Am un singur copil pentru sănătatea mea mintală”, spune ea, explicând că maternitatea este plină de momente frumoase, dar și de zile obositoare, repetitive și greu de dus. Fiica ei are 7 ani, iar nevoia constantă de atenție, întrebările, chemările și cererile de joacă fac deja ca ziua să fie plină până la refuz.
Gândul de a împărți timpul între doi copii, cu activități în locuri diferite, programări suprapuse și mai multă organizare, o copleșește. Femeia susține că nu își dorește o viață în care fiecare zi să fie condusă de liste, drumuri și calcule.
Nu toate familiile trebuie să arate la fel
Una dintre presiunile cele mai apăsătoare pentru părinții cu un singur copil este ideea că „un frate ar fi bun ca partener de joacă”. Mama recunoaște că vede partea frumoasă a acestei idei. Uneori, fiica ei o cheamă la joacă exact când gătește sau când are alte lucruri de făcut, iar un frate sau o soră ar putea părea, teoretic, o companie bună. Să fie așa, oare?
Femeia susține că fiica ei a putut experimenta, de-a lungul timpului, foarte multe activități. Copila a putut încerca patinaj, înot, fotbal, tenis, golf și alte activități, fără ca părinții să fie nevoiți să împartă bugetul, timpul și energia între mai mulți copii. Nu aleargă dintr-o parte în alta a orașului și nu trebuie să aleagă care activitate primește prioritate.
Mama mai spune că a fost copil unic, la fel ca părinții ei. Știe foarte bine etichetele puse adesea copiilor singuri la părinți: că ar fi egoiști, ciudați sau izolați. Dar nu aceasta este experiența fiicei ei. Dimpotrivă, fiica ei își face repede prieteni, iar acasă a devenit mai independentă la teme, citit și alte activități potrivite vârstei.
„Nu trebuie ca maternitatea să fie întreaga mea identitate”
Autoarea mărturisirii spune că, pe măsură ce fiica ei crește, începe să aibă din nou activități independente pentru ea. Tocmai de aceea, nu vrea să o ia de la capăt cu un bebeluș, chiar dacă știe că etapele grele trec și că fiecare vârstă vine cu alte provocări. Pentru ea, faptul că are un copil este suficient.
„Doar pentru că sunt mamă nu înseamnă că asta trebuie să fie întreaga mea identitate”, spune femeia. După ce a oferit timp, energie, atenție și propriul corp copilului ei, iar acum simte că are dreptul să se regăsească și în afara rolului de mamă.
Alegerea de a avea un singur copil îi permite să se bucure de primele experiențe ale copilăriei, de Crăciun, de sărbători, de micile tradiții de familie și de legătura profundă cu fiica ei, fără să simtă că își pierde complet identitatea.
Părinții răspund mai sincer ca niciodată: care sunt avantajele de a avea un singur copil?
O alegere care nu trebuie judecată
Nu există o singură formulă corectă pentru o familie. Unele mame își doresc mulți copii și se simt împlinite în agitația unei case pline de gălăgie. Altele știu că pot fi mai liniștite, mai răbdătoare și mai prezente cu un singur copil. Niciuna dintre aceste alegeri nu ar trebui privită ca o greșeală.
Este esențial ca părinții să își evalueze corect resursele înainte de a face un pas atât de mare: de la timp și bani, până la energia psihică și sprijinul pe care se pot baza! Să o spunem clar: niciun copil nu vrea o mamă dărâmată de oboseală, care încearcă să bifeze standardele altora. Copiii au nevoie de părinți conectați, calmi și împliniți, care sunt ei înșiși bine, pentru a putea crește un omuleț fericit!
Un copil iubit din tot sufletul este tot ce contează, iar povestea acestei mame o dovedește din plin! Dacă și tu simți la fel, lasă în urmă părerile lumii și bucură-te de miracolul tău. Nu uita: valoarea unei familii nu stă în numărul de copii, ci în calitatea timpului petrecut împreună, în zâmbetele zilnice și în echilibrul cu care vă construiți fericirea, zi de zi!
Surse foto: magnific.com, magnific.com
Surse articol: parents.com
Urmareste-ne pe Google News
