Ce au făcut copiii mei când le-am spus că pot să își păstreze telefoanele în cameră noaptea

Știți, am avut o regulă de neclintit de când au primit aceste device-uri strălucitoare cu ani în urmă, aceea că telefoanele rămân peste noapte pe blatul de la bucătărie. Am văzut toate mesajele și postările din Social Media care se dau și se pun pe timpul nopții și știam că nu vor rezista tentației. Am insistat pentru că eram îngrijorată pentru starea lor mentală, mai ales când vorbim de Social Media în mijlocul nopții. Am insistat pentru că știu cât este greu să nu îți verifici telefonul din minut în minut și să nu fii captat în gaura neagră a internetului ore întregi. Dar cel mai mult am insistat pentru că știu cum este casa mea când nu ne odihnim suficient. Este ca o tornadă, nu știi când distrugerea și haosul vor lovi. Și aici mă includ și pe mine. 

Cunosc mulți părinți care nu sunt de acord cu regula mea. Mi-au spus că trebuie să îmi învăț copiii cum să își limiteze singuri folosirea telefonului. Mi s-a spus de la alții că trebuie să opresc wi-fi-ul sau să folosesc aplicații de monitorizare. Mi s-a spus că trebuie să fiu mai puțin obsedată de control. Dar știind de cât de dependentă sunt eu de telefon, nu am cedat. 

Totuși, la începutul acestei veri le-am spus copiilor mei de 17 ani că de acum ei decid ce fac cu telefoanele noaptea. Amândoi fac niște cursuri de vară pentru colegiu și am vurt să le las independența de care au nevoie. În ultimele dimineți asta este ceea ce văd pe holul din fața camerei fiicei mele. Când am întrebat-o despre asta, mi-a spus că este plăcut să aibă telefonul aproape de dormitorul ei, dar est emai ușor pentru ea mental să se separe de el dacă nu este în cameră cu ea. Mai ales când se trezește noaptea. 

”Foarte matur din partea ta”, i-am spus. 

Evident că și-a dat ochii peste cap. Nu este deloc amuzant pentru părinții din ziua de azi să se certe constant cu copiii lor cu privire la telefoane, dar învățăm să trăim cu ele. Am urât ani de zile certurile cu ei și replica ”ești singurul părinte care face așa ceva”. Dar câteodată, exact ca o veveriță oarbă care găsește o nucă, și părinții fac ceva corect. Sper doar ca fiica mea să-și păstreze acest obicei. Iar eu sunt împăcată că am făcut tot ceea ce s-a putut. 

Nu v-am povestit ca să îmi laud stilul de parenting. Dacă regulile voastre sunt diferite de ale mele, nu cred că asta înseamnă că suntem părinți mai buni. Dar știu cât este de greu să menții o regulă când cei din jurul tău nu o folosesc deloc. Este greu, obositor și te umple de îndoială.  Așa că fiți puternici, părinți de adolescenți și preadolescenți! Veți descoperi mai târziu că vă vor mulțumi indirect pentru regulile voastre. 

*Înțelegem că nu trebuie să îți lași telefonul la încărcat pe covor. A fost doar o întâmplare.