Copiii sunt la fel ca și adulții, își doresc să-și susțină punctul de vedere, să fie ascultați, să li se respecte gândurile și sentimentele. Atunci când aceste dorințe sunt combinate cu lipsa de experiență specifică celor mici, conflictele pot apărea foarte des între aceștia și părinți. Copiii trebuie să învețe de la părinții lor cum să-și susțină punctul de vedere într-un mod civilizat, respectând opinia interlocutorului.
Iată care sunt cele mai eficiente metode prin care tu poți să-i oferi copilului tău o educație frumoasă, în special dacă are tendința de a se certa cu tine:
Refuză să te cerți. Este foarte simplu. Certurile nu pot avea loc dacă este doar o persoană implicată, ci trebuie să permiți ca asta să se întâmple. Chiar dacă atmosfera este tensionată sau copilul tău a făcut ceva greșit, nu intra în polemici cu el, dacă observi că ele nu sunt constructive, ci sunt doar refulări.
Dă-i copilului opțiuni. Atunci când copilul se ceartă cu mama, nu este obligatoriu să o facă intenționat, pentru a obține ceva, ci ca semn de reală frustrare. Mulți părinți au tendința de a dicta copiilor tot ceea ce trebuie să facă, de dimineață până seara. Chiar dacă este copil, nu înseamnă că nu are opțiuni și că nu poate alege. Atunci când situația o permite, oferă-i o alternativă, dacă nu își dorește să facă ce i-ai cerut inițial. Asta nu înseamnă că fiecare discuție trebuie să fie o negociere, ci pur și simplu dai dovadă de bunăvoință și flexibilitate.
Tratează-ți copilul cu respect. Atunci când îi vorbești, încearcă să nu folosești foarte multe cuvinte care nu fac decât să-l obosească și să piardă esența conversației. Atunci când îi ceri ceva, fă-o cu respect. De exemplu: „ Am nevoie de ajutor. Sarcina ta este să-ți aduni jucăriile. Poți să începi acum, te rog?" în loc de „Adună-ți jucăriile, acum!".
Explică-i copilului diferența dintre discuții și contraziceri. De cele mai multi ori, în urma unor contraziceri, o persoană câștigă, iar alta pierde. În cazul discuțiilor, chiar dacă fiecare are opinii diferite, nu se urmărește convingerea celuilalt, niciunul nu-și dorește ca celălalt să facă ceva anume. Copilul trebuie să înțeleagă în ce privințe poate avea dezbateri cu părinții și care sunt niște lucruri asupra cărora nu se pot face modificări. A înțelege această diferență îl ajută și să nu-și dorească să iasă câștigător în orice conversație pe care o va avea.
Nu uita de limbajul nonverbal. Nu doar ceea ce spui este important, ci și felul în care transmiți mesajul. Contactul vizual este foarte important atunci când vorbești cu copilul tău, deoarece asta îl face să se simtă validat, respectat, dar te va respecta și el pe tine. Expresia facială, atunci când vorbești, trebuie să fie una de acceptare și de calm, nu de furie și dezaprobare.
Stabilește consecințele. Copilul trebuie să învețe să accepte repercursiunile propriilor fapte. Atunci când a greșit, nu trebuie să aibă o discuție în contradictoriu, dacă motivația este disculparea. În cazul în care nu are argumente care să-i justifice comportamentul, ci doar este frustrat că a greșit, nu intra în polemici, ci respectă regulile pe care le-ați discutat anterior.
Negocierile nu își au rostul decât în situații neutre, nu când deja s-a produs fapta.
Oferă-i recompense. Trebuie să fii foarte atentă cu această tactică. Nu trebuie să abuzezi de ea, pentru că astfel copilul va crede că trebuie să fie recompensat pentru orice face, iar asta îi va aduce multe frustrări ca și adult. Recompensa trebuie să fie prezentată ca și un efect natural al respectării regulilor și a priorităților. „Dacă îți faci curat în cameră, te poți juca cu prietenii tăi". Nu pentru că îi faci tu acest „cadou", ci pentru că făcându-și curat în cameră, va avea timp liber pentru joacă.
Învață-l să ceară permisiunea. Copilul nu trebuie să fie timorat în fața părinților, ci trebuie să perceapă corect autoritatea lor. El trebuie să creadă cu adevărat că părinții au mai multă experiență și pot lua decizii mai bune spre binele lui. Prin urmare, înainte de a face ceva mai special, învață-l să ceară permisiunea, pentru ca tu să te asiguri că este în siguranță, iar voi să evitați conflictele.
Pregătește-te pentru evoluția sa. Nu te aștepta ca cererile copilului tău să fie aceleași, indiferent de vârstă. Pe măsură ce crește, nevoile sale se modifică, gândirea se dezvoltă din ce în ce mai mult, prin urmare își va dori lucruri mai complexe, va pune mai multe întrebări, îți va cere diverse lucruri. Trebuie să știi din timp ce este potrivit și ce nu, pentru fiecare etapă a dezvoltării sale. Chiar dacă din punct de vedere al instictului, ai tendința de a spune „nu" la orice activitate care presupune să-și părăsească propria cameră, analizează dacă cererea sa este rezonabilă. Nu-ți dorești să fii nici excesiv de autoritară, neîntemeiat, nici să fii imprudentă.
Învață-l să fie discret. Atunci când sunteți în public și copilul se joacă cu ceilalți, tu stai cu părinții, iar el vine și te întreabă diverse lucruri pe care își dorește să le facă, este incomod să-ți adreseze acele întrebări de față cu ceilalți părinți, din foarte multe considerente. Fie că filosofia ta de părinte nu se potrivește cu a lor sau nu vrei să fie interpretat greșit ceea ce spui, este bine ca dezbaterile pe care le ai cu copilul tău să aibă loc în privat, iar el să înțeleagă asta. Pe măsură ce crește, va înțelege că dacă îi spui să facă ceva, chiar dacă pe moment nu este de acord, este mai bine să o facă și să discutați după raționamentul din spatele cerinței tale.
Explică-i ceea ce simți. Atunci când copilul se ceartă cu mama, nu doar copilul are parte de tot felul de emoții, ci și părintele. Chiar dacă are 3, 4 ani, îi poți explica ceea ce simți, pentru a-ți argumenta deciziile. Dacă a avut un tantrum în mijlocul străzii, nu este suficient să-i spui să nu o mai facă, ci trebuie să înțeleagă de ce.
Nu-l indentifica cu ceea ce face. Nu orice greșeală pe care o face îl definește ca și individ. Dacă a mințit, nu îi spune că este un mincinos, dacă nu și-a făcut ordine în cameră nu îi spune că este un dezordonat etc. Evită să generalizezi și tratează fiecare conflict individual. Altfel, stima de sine va avea de suferit.
