Într-o lume ideală, competiția ar fi, probabil, eliminată și oamenii ar trăi într-o totală armonie. Dar în lumea reală, competiția ocupă în continuare...un loc de frunte. Fie că este vorba de olimpiadă, un concurs sportiv sau recrutarea la o mare companie, ce este mai bun pare să fie destinat câștigătorilor. Dacă un părinte ar veni la mine și mi-ar spune: "Îmi doresc ce este mai bun pentru copilul meu, vreau să fie printre primii, ca să-i meargă mai ușor în viață și să aibă mai mult succes.", i-aș spune: "Ai perfectă dreptate." Pe de altă parte, dacă un părinte mi-ar spune: "Competiția strică relațiile, pune presiune pe copil, îl face să uite de bucuriile simple și îl pregătește pentru o viață de stres, o continuă bătălie.", i-aș răspunde, cu siguranță: "Și tu ai dreptate.". Atunci, cum este mai bine: să înveți copilul că victoria este singura care contează sau să-l deprinzi cu sloganul părinților împăciuitori: "Să te joci este mai important decât să câștigi."?
Competiția sănătoasă este bună pentru copil
Așa ne spun experții în dezvoltare. În primul rând pentru că îl pregătește pentru câștigurile și pierderile pe care le va trăi pe parcursul vieții. În al doilea rând, datorită competiției copiii pot deprinde o serie de abilități, necesare în viața de adult: să-și aștepte rândul, să respecte regulile, să-și dezvolte tenacitatea și să-și exerseze empatia. "Competiția îi poate ajuta pe copii să înțeleagă că nu câștigă totdeauna cel considerat mai deștept sau mai bun decât toți, ci, mai degrabă, cel care muncește asiduu și care își urmărește scopul.", arată Timothy Gunn, neuropsiholog pediatru, din California. Ceea ce înțeleg copiii, prin competiție, este că meritul și străduința pot fi mai importante decât înzestrarea care nu depune nici un efort. Atunci când sunt într-un concurs, un copil poate "câștiga abilități sociale critice, interacționând cu alți copii și învață, în plus, valoarea muncii, își dezvoltă stima de sine și eficiența."
Îl poți învăța pe copil să gândească pozitiv legat de competiție, să o considere ca pe o probă pe care și-au pus în minte să o treacă pentru a evolua mai departe, ca o etapă în dezvoltarea lor. În felul acesta, nu câștigul, ci competiția ca întreg devine importantă. Trebuie să fii alături de copilul tău când se confruntă cu provocări grele și să-i reîntărești mesajul că eșecul nu este o problemă, atâta timp cât se poate ridica și o poate lua de la capăt, învățând ceva din orice experiență. "Un lucru esențial, pe care copilul îl poate învăța din orice experiență, este că cel mai important competitor este el însuși.", arată dr. Gunn.
Este necesar să identifici latura sănătoasă a competiției și să previi transformarea copilului într-un vânător de câștiguri, care suferă foarte mult atunci când pierde. Află care este motivația copilului tău, atunci când participă la o competiție; unii copii vor doar să câștige, alții vor să se distreze, iar alții vor să fie cu prietenii. Odată ce afli motivația principală, încurajează copilul să participe la acele competiții care îi aduc satisfacție. Dacă interesul copilului este să se distreze și să petreacă timp cu prietenii sau să formeze noi relații, găsește un antrenor creativ, care să pună accent pe echipă și pe câștigul comun. Dacă își dorește să învețe noi abilități, asigură-i un mediu care împletește competiția cu căștigarea de noi experiențe.
Există și posibilitatea ca cel mic să nu fie competitiv; atunci, nu este cazul să-l forțezi, să insiști să-l menții într-o activitate care nu-i face plăcere. Caută, mai degrabă, acele lucruri care i se potrivesc și care îi permit să-și dezvolte potențialul maxim, fără să se lupte mereu pentru locul întâi.
Uneori, competiția devine un stres
"Copilul mei se află în fiecare moment în mijlocul unui concurs. Trebuie să fie primul care ajunge la mașină, primul care se așează pe scaun, primul care-și termină mâncarea. Și trebuie să fie întotdeauna cel mai bun. Din cauza acesta, are o relație foarte dificilă cu sora lui. Cum pot să-l ajut să nu fie unul dintre acei copii super-competitivi și să-și trăiască, pur și simplu, viața, mai degrabă decât să demonstreze mereu celorlalți cât de bun este el? Mai ales că atunci când pierde suferă foarte tare, chiar și dacă este vorba de un simplu joc.", acestea sunt cuvintele unui părinte, îngrijorat că fiul său este mult prea competitiv. Ceea ce unii părinți observă cu teamă este real: anumiți copii devin prizonieri ai competiției, obsedați mereu de câștig, aflați permanent sub presiune, neputând să se bucure de nici un lucru, dacă nu îi aduce în centrul admirației celorlalți. Această dorință de "a fi cel mai bun" li s-a inserat de timpuriu în minte, de către școală și societate. Suntem antrenați de mici să devenim competitivi. Avem nevoie să câștigăm, să ne ridicăm cu ceva deasupra celorlalți, pentru a ne simți bine.
Acest tip de competiție, care se bazează pe dorința de a fi mereu cel dintâi și de a se bucura de toată atenția celor din jur este nesănătoasă și îi dăunează mult dezvoltării copilului. Pentru că, în realitate, un astfel de spirit competitiv este, de multe ori, un strigăt după aprecierea și iubirea părinților. Copiii super-competitivi au adesea un gol afectiv pe care încearcă să-l umple fiind mereu cei mai buni, primind recompense și laude. Ei nu se pot împăca cu nereușitele și evită acțiunile în care nu au șanse maxime de câștig. O astfel de atitudine își are, de multe ori, rădăcinile în felul în care se manifestă chiar părinții în fața eșecului copiilor. Repetăm, mereu și mereu: "Nu contează dacă pierzi sau câștigi, important este să participi." Dar, atunci când copilul pierde, ne contrazicem propriile cuvinte, îi subliniem copilului toate greșelile și lipsurile, îi cerem să muncească mai mult, dăm vina pe împrejurări, pe antrenori sau pe vreme, uneori ne arătăm supărați sau furioși. Ce lecție poate deprinde copilul de aici?
Deci, cum este mai bine?
Competiția există peste tot, în jurul nostru. Ne-am obișnuit cu ideea că succesul se află doar în victorie, în a te lupta cu cineva, în a doborî pe cineva. În realitate, această viziune asupra competiției este dăunătoare. Ea trebuie înlocuită total în mintea și în sufletul copiilor noștri. Competiția este sănătoasă atunci când aduce copilului ceva mai mult decât satisfacția de a-i fi învins pe toți ceilalți și mulțumirea de a fi primit un trofeu oarecare. Din păcate, noi, cei care suntem spectatori ai tuturor competițiilor din lume, suntem fascinați numai de câștig și de clasamente, de un număr oarecare, ce apare pe ecran. Nu conștientizăm niciodată cantitatea de muncă, de efort și de renunțare care se află în spatele unui câștigător. Pentru copil, competiția este benefică atâta timp cât reprezintă o nouă treaptă în dorința de a se depăși pe sine însuși. Și este important ca aceasta să fie voința sa, nu o proiecție a viselor neîmplinite ale părinților sau un stereotip social.
Copilul trebuie să învețe din competiție să-și aprecieze adversarii și să știe să piardă, să-și recunoască limitele și să se auto-educe. Să nu uităm că nu suntem orientați doar către competiție și câștig, ci suntem, în mod egal, predispuși către cooperare, către colaborarea cu ceilalți, către co-existență. Atunci când schimbă oponenții în parteneri, copiii noștri pot, în sfârșit, să se relaxeze, să se joace liber, să se bucure și să dezvolte prietenii. La urma urmei orice persoană atinge excelența încercând să dea tot ce este mai bun în ea, nu încercând să-i înfrângă mereu pe ceilalți
Surse: https://www.parents.com; https://www.handinhandparenting.org; https://www.kidspot.com.au
Urmareste-ne pe Google News
