X

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Qbebe.ro

Acest site utilizează cookie-uri. Acceptând cookie-urile, veți putea naviga în cele mai bune condiții.

Accept Politica de Cookie

Cum sa gestionezi cele mai suparatoare lucruri pe care le spun copiii

de Psiholog Eva Pirosca

Cele mai suparatoare lucruri pe care le spun copiii sunt ocazii pentru ca parintii sa mai creasca putin. Stiti, desigur, ca si parintii cresc, nu-i asa? Atunci cand primesc replicile imprevizibile ale copiilor, atunci cand au incredere in relatia dintre ei si micutii lor, atunci cand isi dau voie sa si zambeasca. Cu iubire si uimire se gestioneaza cele mai suparatoare lucruri pe care le spun copiii.

Ce spun copiii: Vreau acum!

Dar nu mai pot sa astept, nu pot! Nu am rabdare! Radu isi pierde cumpatul si incepe sa planga, cu lacrimi sincere de crocodil. Matusa lui a venit in vizita, aducand ceva dulce pentru el si fratiorii sai. Radu are aproape 6 ani si are o pasiune pentru mancare, mai ales pentru anumite alimente. "De multe ori este nevoie sa ascundem mancarea de el, sa acoperim cu un servetel aperitivele inainte de masa, ori preparatele cu care ii asteptam pe musafiri", spune mama lui. Nu ii este foame, dar i se face pofta si foarte greu asteapta. El vrea acum! Acest "Vreau acum" este unul dintre cele mai suparatoare lucruri pe care le auzim la copii.

Dar prezenta mancarii nu este singura situatie care il aduce pe micutul Radu in starea de nerabdare. Mamica lui ne povesteste in continuare:

poza copii 

Atunci cand vrea sa termine o activitate, se opreste brusc, chiar daca pana atunci era tot un zambet, si anunta: "Oof, nu mai pot! Dar nu mai pot deloc, deloc! Vreau acum sa ma opresc, trebuie sa ma opresc acum!" La fel se intampla atunci cand vrea sa inceapa ceva nou, care ii face placere (sa cante la muzicuta, sa deseneze, sa danseze, sa se joace cu un puzzle). La fel se intampla atunci cand simte nevoia sa te imbratiseze (vine si se izbeste de tine, luandu-te in brate, fara sa te avertizeze ori sa iti ceara voie si fara sa observe ca te-a lovit).

La fel se intampla cand ceva ii starneste curiozitatea. Am fost odata in vizita la cineva si avea o broscuta testoasa, intr-un acvariu. Radu a zbughit-o pana acolo, incaltat, de afara. Aproape s-a lovit de masa si de gazda, pentru ca erau in drumul lui. Bineinteles, fara sa-si ceara scuze. Desi el este un copil bine-crescut. S-a oprit doar cand a ajuns langa acvariu si a ramas acolo, concentrat, fara sa ia seama la comentariile mele. Stiu deja, un minut nu il mai poti scoate din starea asta. Daca incerc sa vorbesc cu el, plange si repeta doar ca "Vreau acum, dar ACUM trebuie sa ma uit". (Maria, mamica lui Radu, de 6 ani)

Copiii isi dezvolta incet-incet rabdarea si le este greu sa astepte. Adultii si copiii sunt adeseori in contratimp, din acest motiv. Mesajul „Vreau acum" sau "Nu mai pot, ACUM imi trebuie" revine foarte des in limbajul lor. Daca suntem atenti, observam ca timpul de asteptare si de infranare al copiilor creste de la o luna la alta, cate putin. Micutii fac eforturi sa astepte si sa se tempereze, dar au nevoie sa se manifeste macar verbal. Asa ca "Vreau ACUM" poate deveni o declaratie de independenta, pentru un copil care totusi incearca sa iti asculte sfatul rezonabil de "Asteptam putin". Este unul din cele mai suparatoare si obositoare lucruri pe care le spun copiii, dar sa intelegem ca au nevoie sa le spuna.

poza copilul si tata 

Adeseori, pe copil il ajuta sa iti pastrezi calmul in fata insistentelor lui si sa ii recunosti senzatia presanta de frustrare. "Da, stiu ca nu mai poti. Stiu ca vrei acum. Nu putem acum. Mai asteptam putin, impreuna." Uneori, pentru copiii care abuzeaza de "Vreau acum" si refuza sa aiba rabdare (desi ar putea), un simplu "Observ ca vrei acum" este suficient. Dupa care, ii putem ignora cererile. Calmul si consecventa adultului sunt esentiale. Nu izbucnim, nu tipam la el, ci acceptam ca acestea sunt manifestarile lui si ca un copil este perseverent... Daca il tratam simplu, fara sa ne ambalam, la un moment dat, vazand hotararea noastra calma, el va ceda.

Ce spun copiii: Nu esti seful meu!

Oho, si de cate ori vom auzi din gura copilului: "Nu-mi spui ce sa fac, nu esti seful meu!". Cel mai des, mesajul secret este "Vreau sa incerc si altceva, ofera-mi mai multa libertate". Iar mesajul si mai secret... pe care nici copilul nu il constientizeaza, este "Ai incredere in mine". Asta nu inseamna sa cedam insistentelor lui, daca micutul vrea sa joace fotbal in mijlocul strazii. Dar putem dovedi ca avem incredere in el si ca avem rabdarea de a-i oferi libertate, atunci cand ii dam de ales. Adica ii formulam optiuni: "Nu iti pot da voie sa joci fotbal in mijlocul strazii, dar poti juca in curtea blocului acum (nu, mama, ca este prea mic spatiul!!!) SAU, daca nu iti convine aici, astepti pana maine cand varul tau mai mare are dupa-amiaza libera si mergi cu el pe terenul de sport al scolii, care este mult mai spatios. Ce preferi?"

poza fetita suparata 

Vaietele nu vor inceta deodata, dar conteaza foarte mult ca i-ai oferit alegeri. Abia dupa ce creste, copilul va intelege si iti va putea confirma importanta acestui lucru. Dandu-i de ales (intre optiuni viabile), iesi din postura "sefului": adica acel adult inchis, indiferent la nevoile lui, egoist si caruia nu ii pasa. Ramai, in schimb, o autoritate: pentru ca il ajuti, oferindu-i ceva ce singur inca nu reuseste (sa formuleze optiunile in aceasta situatie) si pentru ca ramai ferm pe pozitie. Atunci cand ii dai de ales, copilul (daca nu de prima oara, atunci in viitoarele situatii) va incepe efectiv sa aleaga. Si va fi multumit ca face ceva, ca rezolva cumva frustrarea. Ca ii gaseste o solutie. Ca exista o solutie (chiar daca nu este cea preferata) pentru dorinta si frustrarea lui. Si ca EL o alege, chiar daca numai din doua optiuni (daca trece de 6 ani si vedem ca nu se debusoleaza, ii putem oferi si trei optiuni).

Desigur ca, atunci cand ceva ii pune in pericol sanatatea / viata / siguranta sau atunci cand copilul se foloseste de aceste replici doar ca santaj, un raspuns potrivit ramane (spus pe un ton ferm si calm): "Nu sunt seful tau, dar sunt mama ta/ tatal tau/ adultul care este responsabil de tine, si lucrurile raman asa cum am stabilit".

Ce spun copiii: Nu este corect!

Mihaela (7 ani) plangea astazi in sala de lectura: o incapere de liniste si retragere, la iesirea din clasa. In clasa, copiii sarbatoreau ziua de nastere a unui coleg , cu tort si suc. In toata zarva, am observat ca ea lipsea.

- Ce s-a intamplat, draga mea?

Intr-un colt, imbufnata si cu lacrimi pe obraz, cu mainile in san si pozitie hotarata, Mihaela imi raspunde cu glas plans:

- Nu-i corect! Toata lumea bea 10 pahare de suc si mananca tort, numai eu nu am voie!
- Draga mea, sigur ca ai voie! Numai ca stii ce ai patit azi-noapte, nu-i asa?
- Da! M-am stricat la burta si m-a durut toata noaptea! Si azi mananc doar branza si ceai! Nici paine n-am avut voie la pranz! Si este numai vina surorii mele mai mici, ca a luat un microb si mi l-a dat si mie! Nu este corect sa nu am voie tort si suc!
- Dar cum este corect?
- Sa am voie si eu!
- Pai ai voie. Sigur ca ai voie. Nu te opreste nimeni. Numai burtica ta. Care are deocamdata nevoie de mai multa atentie decat tine. De mai multa rabdare. Vrei sa ai rabdare cu ea o zi, doua, pana cand iti trece? Si apoi sa mananci prajituri? Sau vrei acum?
- Vreau acum!
- Dar stii ce se intampla dupa ce mananci... stii?
- Da.... o sa ma doara burta tare si nu o sa mai ies din baie.
- Da... Sigur vrei asta?
- Nu... Dar nu este corect!

"Nu este corect" intervine de muuulte ori in vocabularul copiilor, mai ales intre 6 si 9 ani, cand acestia intra intr-o perioada justitiara. Pot fi intamplari nesemnificative, pot fi accidente sau chiar situatii foarte corecte. Insa copiii sunt adevarati judecatori la aceasta varsta. Si drepti, si nedrepti. Pentru parinti si pedagogi, "Nu este corect" devine unul din cele mai suparatoare lucruri pe care le spun copiii. Este obositor sa auda asta la fiecare pas. Cat timp si rabdare necesita explicatiile si argumentele!

poza copii se cearta 

Solutia? Copilul nu poate renunta la a eticheta lucrurile, dar nici nu este nevoie. Perioada "Nu este corect" face parte din dezvoltarea normala a copilului. Episoadele interminabile de dezbateri si argumentari - cu alti copii si cu adultii - ii prind foarte bine. Asa invata, pe de o parte, sa isi mentina curajul si perseverenta; iar pe de alta parte, sa argumenteze pro si contra. Lucrurile pe care nu le intelege acum le va intelege in scurt timp: dar este important sa ii fie explicate! Sa stiti, insa, ca un copil de aceasta varsta intelege multe lucruri. Doar ca le accepta mult mai greu. Sa avem rabdare si sa le oferim minutele (transformate in ore...) de raspunsuri, explicatii si dezbateri. Sa ii ascultam, sa ii intrebam, sa le dam timpul sa isi elaboreze raspunsul - cu incredere ca tot acest timp investit, va da roade.

Ce spun copiii: Toata lumea are ceva cu mine!

Lizuca (6 ani) a izbucnit in plans, oprindu-se din joaca in mijlocul curtii si tipand la copiii din fata ei: Dar ce v-am facut? Ce aveti cu mine? Ce v-am facut? Apoi, a facut stanga imprejur si a fugit intr-un colt.

- Jucam Leapsa si eu le-am spus ca am nevoie de timp sa alerg! Nu inteleg de ce nu ma asculta, pentru ca ei triseaza, ei gresesc! Trebuie sa imi acorde cateva secunde! Eu le spun, dar nici nu ma asculta! Au ceva cu mine, toata lumea are ceva cu mine!

A fost nevoie de putin timp in care Lizuca sa se linisteasca, pentru a putea vorbi cu ea. Da, era sigura ca numai ei i se intampla. Ca tot terenul de joaca a hotarat astazi sa o ignore si sa o nedreptateasca. Desigur ca numai la ea tipa, numai pe ea o lovesc si numai cu ea nu se joaca cinstit!

Acest "Toata lumea are ceva cu mine" este unul din cele mai suparatoare lucruri pe care le spun si le cred copiii. Incapatanati, refuza sa observe realitatea si le place teribil sa se lamenteze. Eu una am descoperit doua solutii, care sa rezolve lucrurile pe termen scurt. Credinta mea este ca, si pe termen lung, acestea pot sparge tiparul gandirii negative a copilului.

poza copii se cearta 

In primul rand, sa il insotesc pe copil. Sa ii dau atentie copilului, dar nu lamentarii. Nu vreau sa ii aduc contraargumente si sa ii pun intrebari, daca micutul nu se arata dispus sa vada realitatea situatiei. Pentru ca doar alimentez lamentarea: copilul se va justifica intruna. Dar nici nu il las singur, sa ii treaca. Decat uneori, recunosc. Dar nu trebuie facuta o obisnuinta din Lasa-l, ca ii trece! Cel mai potrivit este sa raman langa copilul suparat, care plange, sa ii arat ca imi pasa de sentimentele lui (indiferent cat de neindreptatite sunt).

Incet-incet, ii pot distrage atentia. Catre bluza albastra pe care o poarta, care are aceeasi nuanta ca cerul. Catre reusita de mai devreme, cand a terminat caietul de scris. Catre o furnica de la picioarele noastre, care se grabeste printre frunze. Important este sa il scot putin pe copilul tulburat din starea in care s-a blocat. Asta se face discret si natural: doar incercam. Nu vrem sa il smulgem de acolo (va deveni si mai inversunat), ci sa ii distragem atentia.

Apoi, al doilea lucru care a avut efect: cand se insenineaza si devine mai receptiv, il incurajez sa se distanteze. "Hai sa ascultam putin ce se aude in curte. Hai sa ne uitam putin, de aici, la copii. Ia uite... ia asculta..." in acest fel, Lizuca a observat conflicte similare. Copii care strigau unul la altul, care spuneau ceva fara sa fie auziti, care erau inghiontiti din greseala, chiar care se suparau si plecau din joc, la fel ca ea. A vazut ca nu este adevarat: nu are toata lumea ceva impotriva ei. Nu este ea tinta sau victima celorlalti. A avut efect. Chiar a inceput sa rada: "Dar nici macar n-au dreptate! Acum ma duc inapoi sa ma joc!".

Ce spun copiii: Te urasc!

"Te urasc" / "Esti un rau" / "Nu mai esti prietenul meu" / "Nu-mi mai place de tine". Acestea si alte variante se incadreaza la cele mai suparatoare lucruri pe care le spun copiii, pentru ca acestea ranesc. Orice parinte le va primi direct in suflet. Unii simt mai intai durerea, de parca ar fi primit o palma, altii traiesc mai ales vinovatia ("Oare chiar nu sunt o mama buna?"), iar altii se infurie in cateva secunde - acestia experimenteaza mai ales nedreptatea.

Si, intr-adevar, este nedrept ca un copil sa se adreseze astfel unui adult, cu atat mai mult unuia care il iubeste si ii poarta de grija. Dar de ce folosesc copiii astfel de expresii? Oare chiar le simt? Sa ne amintim ca un copil este coplesit de toata gama de emotii posibile, toate cu o forta si de o noutate aparte. Copiii trec prin afectiune, frica, dor, furie, frustrare... Mai des si mai navalnic decat noi. Atunci cand striga "Nu te mai plac", intr-adevar ceva nu le place in acel moment.

Sunt furiosi pe situatie, sunt frustrati de ceva, dar ei nu realizeaza asta. Ei nu fac diferenta intre context, lucru, situatie si OM. Aceasta diferenta o fac adultii. Tocmai de aceea, este nevoie ca adultul care primeste acest "Te urasc" sau "Esti un rau", sa inteleaga ce simte copilul. Si sa il ajute si pe acesta sa faca distinctia intre CE uraste copilul, CE il supara si, respectiv, pe CINE uraste. Si, de asemenea, ce inseamna pentru copil "sa urasti"? Ce simte el? "Tu stii ce inseamna sa urasti? Ce crezi ca inseamna? Cum te simti tu cand urasti?"

poza fetita suparata 

Cea mai comuna traire este supararea. "Esti suparat?" Copilul poate fi intrebat acest lucru, daca nu o exprima singur. Daca este tulburat, plange, este furios, atunci nu are rost sa incercam o discutie inca. Doar ramanem alaturi de el, fara sa purtam manie sau ranchiuna, si ii putem spune "Vad ca esti furios / suparat / agitat / foarte trist / nelinistit..."

Ia ganditi-va: tu sa izbucnesti si sa ii strigi cuiva ceva urat, sa il jignesti, sa il ranesti prin cea mai usturatoare replica (pe care apoi o regreti), iar interlocutorul sa ramana calm si cald, alaturi de tine. Si sa iti spuna doar "Vad ca esti suparat... si pot sa am rabdare". Nu-i asa ca suna ireal?

Noi, adultii, putem oferi asa ceva copiilor. In plus, ei ne dau nenumarate ocazii sa facem asta. Si, mai ales, este de datoria noastra sa procedam asa. Sa intelegem ca asa se maturizeaza si se stabilizeaza efectiv un copil: avand fata de CINE sa isi exprime tumultul de sentimente, in special pe cele inacceptabile. Si primind, la schimb, un model de atitudine iubitoare si temperata, chiar daca ferma.

Putem avea copii linistiti sau mai echilibrati, prin fire. Dar putem (sunt multi, si la fel de normali!) sa fim daruiti cu micuti agitati, impulsivi, care ne striga "Te urasc" atunci cand nu le facem pe plac. Ce are nevoie copilul sa gaseasca in parinte sau pedagog, atunci? Pe cineva care nu dramatizeaza, nu se sperie si nu victimizeaza. "Vai, cum poti sa spui asa ceva?!" / "Bine, atunci nu mai sunt mama ta" / "Sa-ti fie rusine, sa nu mai indraznesti sa spui asa ceva, esti pedepsit" sau "Atunci sa nu imi mai ceri niciodata nimic" nu sunt replici sanatoase pentru copil. Nu facem decat sa il speriem si sa ii dam dept exemplu un comportament si mai nesanatos decat al lor.

Ce ii putem spune unui copil atunci cand primim un astfel de tratament? "Vad ca esti suparat. Este dreptul tau sa simti suparare / furie / nevoia de a lovi (dar nu iti pot permite sa lovesti un om; hai sa cautam ceva sa lovesti)" sau "Cand te linistesti, vorbim despre asta", "Cand te linistesti si esti pregatit sa imi spui ce te supara de fapt, te astept sa imi spui". Sa nu uitam fermitatea. Unui copil care tipa, loveste sau exagereaza cu jignirile, ii putem spune, foarte ferm: "Vad ca esti suparat, dar nu iti pot permite sa imi vorbesti asa / sa ma lovesti / sa lovesti pe altcineva / sa te lovesti pe tine (copiii incearca si asta) / sa tipi la mine."

Dupa ce nu ii permitem, ii dam o alternativa: "Poti in schimb sa mergi in camera ta / in curte / in alta camera / in coltul cu perne (putem avea un colt amenajat pentru episoadele de furie) si acolo sa tipi / sa lovesti perna / sa desenezi / sa canti / sa rupi hartii / sa plangi".

Cand se linisteste, ii spunem ca ne dor cuvintele lui. Copilul este sensibil la asa ceva. Ii explicam ce fac inlauntrul nostru aceste cuvinte si cautam impreuna cu el semnificatia lor: De fapt, CE vroiai sa spui? Ca erai foarte suparat? Ca ti-ar fi placut ca eu sa iti dau acel lucru? Ca asteptai mai multa atentie de la mine? Etc.

Daca raspundem asa in mod repetat, fara sa abandonam (metaforic) copilul, fara sa il conditionam, fara sa il amenintam si fara sa ne retragem dragostea atunci cand el "ne uraste", cel mic va renunta, incet-incet, aceasta tactica. Pentru ca va ajunge la un echilibru al emotiilor. Daca, in schimb, nu ii putem oferi dragoste neconditionata, fermitate si stabilitate, nici copilul nu le va deprinde, alaturi de noi.

Dragi mamici, voi cum gestionati cele mai suparatoare lucruri pe care le spun copiii vostri?

Noutati de la Qbebe

INSCRIE-TE la newsletter-ul Qbebe si primesti ultimele noutati.

Email
Data nasterii bebelusului    
 

Articole asemanatoare

Cum il inveti pe bebe sa doarma fara tine? Cum il inveti pe bebe sa doarma fara tine?
Bebelusul meu isi suge degetul. Ce sa fac? Bebelusul meu isi suge degetul. Ce sa fac?
10 trucuri de crestere a primului-nascut 10 trucuri de crestere a primului-nascut
10 trucuri de crestere a celui de-al doilea copil 10 trucuri de crestere a celui de-al doilea copil

Articole Lifestyle

Lista coafurilor care nu se mai poartă în toamna 2019 Lista coafurilor care nu se mai poartă în toamna 2019
Regina toamnei 2019. Femeia care va avea 3 luni de 5 stele Regina toamnei 2019. Femeia care va avea 3 luni de 5 stele
Tendința vestimentară care trebuie să dispară în toamna 2019 Tendința vestimentară care trebuie să dispară în toamna 2019
Femeia Alfa din zodiac: ea deține puterea! Femeia Alfa din zodiac: ea deține puterea!

Alte articole care te-ar putea interesa

Editorial Qbebe
scris de Otilia Geavlete
Iubește-ți copilul mereu, mai ales atunci când nu are talent, se împiedică sau debitează inepții"Iubește-ți copilul oricum ar fi- lipsit de talent, fără succes sau devenit adult. Vorbește cu el, fii fericit, fiindcă copilul este o sărbătoare pe care încă o trăiești." Cam așa sună cuvintele...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Cristina Fotescu
Recenzie carte: Programul de 90 de minute de somn pentru bebelusiAuzisem ca este bine sa scrii si lucruri pozitive dar si negative intr-o recenzie ... Dar am decis sa scriu in stilul meu, asa ca am preferat sa scriu totul la scurt si la obiect. Prin urmare: 1. Foarte util planul NAPS...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny

Naste natural

Somnul bebelusului: ce trebuie sa stii inca inainte de a-l naste

Somnul bebelusului: ce trebuie sa stii inca inainte de a-l naste

Inca de dinainte de nastere parintii trebuie sa cunoasca o serie de aspecte
MAI MULT

Confesiuni de mama: ce inseamna cu adevarat sa te recuperezi dupa cezariana

Confesiuni de mama: ce inseamna cu adevarat sa te recuperezi dupa cezariana

Recuperarea dupa cezariana nu este atat de usoara pe cat si-ar dori mamele.
MAI MULT

9 mituri surprinzatoare despre testele de sarcina pe care trebuie sa le stii

9 mituri surprinzatoare despre testele de sarcina pe care trebuie sa le stii

Despre testele de sarcina s-au propagat cateva mituri, precum ca sarcina ti se
MAI MULT

Bebee

alaptare

Cât se alăptează un nou-născut?

Alăptarea este modul prin care un nou-născut este hrănit de către mama sa cu
MAI MULT

Cele-mai-grele-luni-de-sarcină-sunt-primele-3----află-de-ce

Cele mai grele luni de sarcină sunt primele 3 – află de ce

Perioada sarcinii este foarte frumoasă, dar în același timp și delicată.
MAI MULT

Cum-tratăm-scurgerile-vaginale-din-timpul-sarcinii

Cum tratăm scurgerile vaginale din timpul sarcinii

Scurgerile vaginale sunt secreţii ale organelor genitale, cu rol de apărare
MAI MULT

Înotul-dezvoltă-copiii-într-un-mod-armonios

Înotul dezvoltă copiii într-un mod armonios

Beneficiile înotului sunt nenumărate, iar cei mici ar trebui să învețe de
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net