- Ce este o tulburare obsesiv-compulsivă
- Care sunt cauzele ce pot determina o tulburare obsesiv-compulsivă la copil
- Care sunt semnele menite să ne arate că al nostru copil poate avea o tulburare obsesiv-compulsivă
- Comportamentele copilului legate de diverse mișcări și gesturi
- Copilul va reacționa neobișnuit față de numere
- Copilul va dori ca în jurul său să existe o anumită ordine
- Copilul are comportamente neobișnuite față de o posibilă contaminare cu germeni
- Copilul dorește să se confeseze cu privire la anumite gânduri sau comportamente
- Cum se poate trata o tulburare obsesiv-compulsivă la copil
Ce este o tulburare obsesiv-compulsivă
O tulburare obsesiv-compulsivă este o afecțiune care creează tot felul de gânduri, sentimente și frici. Acestea din urmă intră în categoria obsesiilor, provocând stări de anxietate. Pentru a scăpa de anxietate, creierul conduce persoanele ce suferă de o tulburare obsesiv-compulsivă către anumite comportamente, cunoscute sub denumirea de compulsii (ritualuri).Obsesiile sunt gânduri, sentimente, temeri, care îl fac pe copil să se gândească mereu la ele. Printre cele mai frecvente asemenea obsesii se numără:
• Că el însuși sau cineva apropiat se poate îmbolnăvi, accidenta sau chiar muri
• Că vor spune cuvinte nepotrivite sau că vor greși
• Că vor încălca regulile și de aceea vor fi pedepsiți
• Că un anumit obiect este curat sau murdar și că nu trebuie atins
• Că anumite obiecte trebuie neapărat să stea într-un anumit fel
• Că anumite obiecte/persoane sunt periculoase, că aduc ghinion sau că, dimpotrivă, pot aduce noroc, că sunt foarte benefice
În schimb, compulsiile reprezintă niște comportamente ce sunt adoptate în încercarea de a scăpa de obsesii. Să vedem câteva exemple:
• Copilul va face diverse gesturi în cadrul unei activități (de pildă, își va pregăti patul în același mod)
• Copilul își va dori să audă, în anumite situații, aceleași cuvinte din partea ta
• Copilul se va apucă să desfășoare o activitate urmând niște pași exacți și va fi deranjat dacă aceasta se va întrerupe la un moment dat. Din acest motiv va prefera să ia de la capăt pașii respectivi.
Care sunt cauzele ce pot determina o tulburare obsesiv-compulsivă la copil
Deși experții nu pot stabili exact cauzele ce determină apariția acestei afecțiuni, punctul lor de vedere este că la dezvoltarea ei contribuie factori biologici și factori legați de mediul în care copilul trăiește.
Printre factorii bilogici ce ar putea duce la dezvoltarea unei tulburări obsesiv-compulsive la copii se numără:
• Copiii afectați de această afecțiune nu dispun de un nivel suficient de serotonină (studiile din domeniu au arătat că, de cele mai multe ori, această problemă se moștenește genetic)
• Copiii au diverse tulburări de ordin senzorial (de pildă, se adaptează cu dificultate la noile texturi, zgomote, lumini)
• Copiii suferă de tot felul de ticuri
• Copiii suferă de ADHD
• Copiii au adesea atacuri de panică
• Copiii suferă de anemie (De pildă, anemia nu va permite o circulație optimă a sângelui la extremități, ceea ce poate crea senzația și nevoia copilului de a se scărpina)
• Există o maladie a ficatului sau rinichilor
• Copiii suferă de alergii sau de infecții fungice (Precum „tinea capitis", o infecție fungică de la nivelul scalpului, ce provoacă iritații puternice)
• Copiii suferă de diverse boli de piele (cum ar fi dermatita seboreică, psoriazisul, acneea etc.)
În ceea ce privește factorii de mediu care pot fi responsabili de îmbolnăvirea copilului de o tulburare obsesiv-compulsivă putem include:
• Abuzul fizic sau emoțional
• Moartea cuiva drag
• Trauma provocată de divorțul părinților
• schimbare radicală a mediului de viață (de pildă, mutarea într-un alt oraș, într-o altă țară etc.)
• Prezența unei boli (precum o infecție severă cu streptococ)
• Diferite provocări legate de școală
• Diverse experiențe traumatizante
Citește și: Anxietatea la copil: simptome și tratament
Care sunt semnele menite să ne arate că al nostru copil poate avea o tulburare obsesiv-compulsivă
Pentru a putea sesiza cât mai clar indiciile ce ne pot arăta dacă al nostru copil suferă de o astfel de afecțiune, este necesar să vedem cum comportamentele adoptate (compulsiile) se răsfrâng asupra anumitor aspecte din viața de zi cu zi. Iată câteva dintre cele mai cunoscute exemple:
Comportamentele copilului legate de diverse mișcări și gesturi
• Copilul va executa niște mișcări similare ticurilor, dar care sunt controlate (de pildă, va sufla în palme, își va scutura umerii, va da din cap, îșoi va mișca ochii într-un anume fel etc.)
• Copilul va încerca să-și regleze mereu glasul, chiar dacă nu este răgușit
• Copilul va încerca să-și sufle nasul, chiar dacă nu este răcit
• Copilul va pune mâna pe diverse obiecte, dar fără un scop anume
Copilul va reacționa neobișnuit față de numere
În unele situații se poate ca o tulburare obsesiv-compulsivă să fie legată de anumite numere, pe care copilul să le considere că sunt bune, rele, pline de noroc sau de ghinion. În legătură cu ele, poate adopta comportamente precum:
• Copilul va crede că anumite acțiuni vor trebuie săvârșite de un anumit număr de ori
• Va evita să se uite la diverse numere
• Va dori să repete anumite lucruri de un număr de ori
• Copilul va dori să-și numere mereu pașii sau va numără scări, pietre sau orice alte obiecte
Copilul va dori ca în jurul său să existe o anumită ordine
Nu de puține ori, un copil cu o tulburare obsesiv-compulsivă va ține foarte mult ca ordinea din jur să rămână neschimbată. De aceea, va adopta oricare dintre comportamentele de mai jos:
• Va dori să-și țină jucăriile/alte obiecte din cameră într-o anumită ordine
• Se va supăra când anumite obiecte din casă sunt mutate de la locul lor
• Copilul va încerca mereu să restabilească ordinea pe care o știe.
Copilul are comportamente neobișnuite față de o posibilă contaminare cu germeni
Un copil ce are o tulburare obsesiv-compulsivă poate ajunge să creadă că totul în jurul său este periculos, fiind contaminat cu germeni, ceea ce îl va determina să nu vrea să atingă niciodată anumite obiecte.
De asemenea, există posibilitatea ca un copil cu o asemenea afecțiune să ajungă să se teamă de propria urină sau de propriile fecale, precum și de anumite haine sau de încălțăminte (va crede că acestea sunt pline de bacterii și că îl pot îmbolnăvi).
În contextul unor asemenea temeri, copilul poate aborda comportamente precum:
• Copilul evită anumite obiecte din casă, dar și anumite camere
• Copilul poate să-i roage pe cei din jur să facă gesturi precum: să ridice capacul de la găleata de gunoi, să curețe telecomanda etc.
• Copilul va avea aceleași „ritualuri" în cadrul unor activități (De pildă, dacă se va sui în mașină, va sta pe același loc, nu va dori să atingă bancheta etc).
• Copilul va alege să se deplaseze în tot feluri de moduri neobișnuite, astfel încât să evite să calce pe anumite suprafețe din casă (Pe care le consideră pline de germeni)
Citește și: Cât de scârbos este? Copilul și situații „cu microbi” analizate
Copilul dorește să se confeseze cu privire la anumite gânduri sau comportamente
Un copil cu o tulburare obsesiv-compulsivă va avea tendința de a se simți mereu vinovat de anumite gânduri sau atitudini pe care le-a avut sau chiar pentru unele pe care nu le-a făcut, ci doar le-a avut în minte. De aceea, se va simți eliberat doar după ce va îi va mărturisi unuia dintre părinți acele gânduri, comportamente sau atitudini.
Iată câteva exemple de atitudini ale copilului:
• Copilul îți va spune la ce se gândește în momentul în care vorbește cu tine
• Coplul îți mărturisește că a avut anumite gânduri negative față de cineva
• Îți va spune că a săvârșit niște comportamente care de fapt nu sunt importante sau periculoase (De exemplu, îți va spune că nu a fost atent și și-a atins colegul de bancă pe umăr, în timp ce acesta scria).
• Copilul îți va povesti că se teme că a făcut lucruri pe care în realitate nu le-a făcut (De pildă, îți va povesti că are impresia că a trișat la una dintre întrebările pe care le-a primit la un test).
Cum se poate trata o tulburare obsesiv-compulsivă la copil
Specialiștii în domeniu ne asigură de faptul că o tulburare obsesiv-compulsivă se poate trata cu succes, mai ales dacă este depistată de timpuriu. Tratamentul prescris de medic va fi unul individualizat, ținând seama de :
• Prezența unor alte afecțiuni fizice ale copilului
• Severitatea simptomelor
• Nivelul de toleranță față de anumite medicamente
• Toleranța față de anumite modalități de terapie
• Așteptările pe care le avem față de modul în care ar trebui să reacționeze copilul după aplicarea terapiilor necesare ameliorării tulburării obsesiv-compulsive
De cele mai multe ori, copilul va fi inclus într-un program de terapie ce vizează o abordare comportamentală. În funcție de severitatea afecțiunii, poate primi și un tratament ce urmărește creșterea nivelului de serotonină din organism.
În același timp, nu este exclus ca specialistul să decidă ca și alți membri ai familiei să fie incluși într-un program de terapie, în condițiile în care se spune că familia joacă un rol esențial în evoluția unui copil ce suferă de o tulburare obsesiv-compulsivă.
Voi ați auzit până acum de semnele ce pot indica prezența unei tulburări obsesiv-compulsive la copil?
Surse:
www.anxioustoddlers.com; www.healthyplace.com