X

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Qbebe.ro

Acest site utilizează cookie-uri. Acceptând cookie-urile, veți putea naviga în cele mai bune condiții.

Accept Politica de Cookie

Mutismul selectiv: copilul nu se poate exprima în public

de Otilia Geavlete

Copilul tău vorbește nestingherit acasă sau cu prietenii, dar refuză să scoată un cuvânt la școală ori în prezența străinilor? Unii copii sunt doar timizi și nu se simt comod să vorbească cu persoane pe care nu le cunosc. Totuși, atunci când se obișnuiesc cu o persoană și se simt mai în largul lor, încep să răspundă la întrebări și să vorbească mai mult sau mai puțin liber. Sunt însă copii care nu vor să vorbească în anumite situații, indiferent cât încearcă cei mari să-l convingă. Acesta este mutismul selectiv, o tulburare apărută pe fond de anxietate severă, cu efecte frustrante atât pentru copil cât și pentru persoanele din jurul său.

Mutismul selectiv este o tulburare anxioasă complexă apărută la copii, caracterizată prin incapacitatea de a vorbi și a comunica eficient în diferite situații sociale, de exemplu la școală. Copiii cu mutism selectiv pot vorbi doar în contextele în care se simt confortabil, în siguranță și relaxați. Mai mult de 90% dintre copiii cu mutism selectiv au și fobie socială ori anxietate crescută în public.

mutism selectiv

Această tulburare îl afectează foarte mult pe copil și poate avea efecte dureroase. Copiii și adolescenții cu mutism selectiv se tem efectiv să vorbească și să interacționeze cu ceilalți. Majoritatea au și dificultăți de a răspunde în manieră non-verbală, de aceea relațiile sociale ale copiilor cu mutism selectiv pot fi compromise. Nu toți copiii își manifestă anxietatea la fel; unii pot fi complet muți și incapabili să comunice cu cineva în situații sociale, alții pot vorbi doar cu câteva persoane, de multe ori în șoaptă. Anumiți copii pur și simplu încremenesc atunci când sunt în prezența mai multor persoane. Pot avea o expresie înghețată, par lipsiți de emoții și izolați social. Copiii mai puțin afectați par relaxați și fără griji doar în prezența anumitor prieteni, dar sunt incapabili să comunice în grupuri mai mari sau în prezența profesorilor. Acești copii pot utiliza limbajul gestual pentru comunicare, preferând mișcările din cap pentru aprobare sau refuz. Dar copiii sever afectați refuză, de obicei, orice formă de comunicare, verbală, scrisă sau prin gesturi.

Când apare mutismul selectiv

Mutismul selectiv apare, de obicei, în copilăria timpurie, între doi și patru ani. Poate fi observat adesea când copilul începe să interacționeze cu persoane din afara familiei, ca, de exemplu, când merge la grădiniță sau la școală. Tulburarea afectează în jur de un copil din 140 și este mai frecventă la fete decât la băieți; poate să apară la copiii care învață a doua limbă, de exemplu la cei care au emigrat în altă țară. În ciuda faptului că mutismul selectiv apare timpuriu, poate fi depistat relativ târziu, adică după intrarea copilului la școală. Adesea, copiii cu mutism selectiv ajung să primească ajutor profesionist abia în jur de 6- 8 ani. Acest lucru este destul de dăunător, pentru că cu cât trece timpul, cu atât este mai dificil de tratat această tulburare.

Care sunt semnele mutismului selectiv

Mutismul este doar una dintre manifestările acestei tulburări de anxietate, manifestare pe care majoritatea persoanelor o iau în considerare, ca fiind evidentă. Dar sunt multiple simptome mai subtile, care arată dificultatea cu care se confruntă copilul în contexte sociale. Poate fi observat faptul că un copil cu mutism selectiv, aflat în afara zonei sale de confort, pus în fața unei persoane cu care ar trebui să vorbească, îngheață și nu mai are nici o expresie emoțională pe chip. Reacțiile sale sunt cele specifice anxietății generalizate, chiar fobiei. Astfel, copilul:
- Evită contractul vizual
- Poate părea foarte nervos, stingherit sau inadecvat în situații sociale, cu mișcări bizare, necontrolate
- Unele persoane îl pot considera nepoliticos, dezinteresat sau nemulțumit, deși, în realitate, este doar paralizat de teamă
- Pare foarte timid și retras, tensionat și cu dificultatea de a se muta dintr-un loc în altul
- Acasă poate avea reacții neobișnuite, care traduc frustrarea acumulată din cauza tulburării anxioase: poate fi agresiv, încăpățânat, se înfurie când părinții îl întreabă diverse lucruri despre școală sau are crize
Portretul copilului cu mutism selectiv este definit de câteva caracteristici, majoritatea atribuite anxietății:
1. Inhibiție temperamentală: copilul este timid, precaut, nesigur în situații sociale, nefamiliare, manifestă anxietate de separare
2. Simptome de anxietate socială: Peste 90% dintre copiii cu mutism selectiv au anxietate socială. Nu se simt confortabil în preajma persoanelor necunoscute, nu suportă să fie în centrul atenției, încearcă să nu atragă atenția asupra lor, sunt perfecționiști și se tem să nu facă greșeli, nu folosesc toaleta în locuri publice, sunt jenați să mănânce în fața altora, etc
3. Simptome fizice: pe lângă mutism, pot apărea dureri de stomac, greață, vomă, dureri de încheieturi, dureri de cap sau de piept, respirație dificilă, diaree, agitație, spaimă
4. Aspect general: mulți copii cu mutism selectiv au un aspect înghețat, lipsit de expresie, un limbaj corporal straniu. Adesea, un astfel de copil seamănă cu un mic animal prins în cușcă, nu au curajul să facă nici un pas în plus și preferă să rămână nemișcat. Cercetătorii consideră că supra-stimularea sistemului nervos simpatic poate cauza la acești copii tensiune musculară și blocarea coardelor vocale
5. Emoții negative: frustrarea determinată de incapacitatea pe care o simte copilul de a se adapta și de a comunica devine din ce în ce mai mare, pe măsură ce acesta crește. Acest tumult interior poate cauza probleme mai grave, precum depresia, izolarea socială, lipsa încrederii în sine, rezultate școlare scăzute, refuzul de a merge la școală sau de a participa la acțiuni publice, abuzul de calmante, alcool sau stupefiante ori gânduri sau tentative suicidare
6. Întârzieri în dezvoltare: unii copii cu mutism selectiv pot avea întârzieri în dezvoltare, mergând până la diagnosticarea cu tulburare de spectru autist, sindrom Asperger sau tulburare pervazivă de dezvoltare. Întârzierile pot fi pe plan motor, de comunicare și de integrare socială.
7. Dificultăți de adaptare socială: în mediul școlar, un copil cu mutism selectiv poate manifesta o serie de simptome precum: retragere, izolare, tendința de a se juca singur sau a nu se juca deloc, ezitarea de a răspunde la întrebări sau totală lipsă de comunicare, inclusiv non-verbală. Poate fi distrat, prezentând dificultatea de a se concentra pe sarcinile școlare și a le finaliza. La unii copii sunt afectate rezultatele școlare, în timp ce alții, dimpotrivă, se concentrează doar pe abilitățile lor academice și lasă cu totul la o parte interacțiunile sociale.

Care sunt cauzele mutismului selectiv la copil

copil anxios

Majoritatea copiilor cu mutism selectiv au o predispoziție genetică spre anxietate, moștenind tendințele anxioase de la unul dintre membrii familiei. Adesea, acești copii arată semne de anxietate severă, precum anxietatea de separare, tantrumuri frecvente, plâns și schimbare de dispoziție fără motiv, inflexibilitate mentală și comportamentală, probleme de somn și timiditate excesivă, din fragedă copilărie. Experții consideră că mutismul selectiv este o formă de fobie socială, cauzele nefiind foarte clare. Nu există date care să susțină că mutismul selectiv este asociat cu evenimente traumatice, precum abuzul asupra copilului, neglijarea sau alte tipuri de traume. Atunci când mutismul este rezultat al stresului posttraumatic, are cu totul alte manifestări, copiii încetând să vorbească în împrejurări care le amintesc de traumă. De asemenea, copiii cu mutism selectiv au frecvent un temperament inhibat, explicația fiind dată de anumite modificări structurale la nivelul amigdalei. Când primește semnale producătoare de frică, amigdala determină o serie de reacții de apărare. La copiii cu mutism selectiv, scenariile care determină anxietate sunt toate cele care presupun prezența unor persoane nefamiliare, de la activitățile școlare de grup până la petrecerile cu invitați din familie. Unii copii cu mutism selectiv au și Tulburare de Procesare Senzorială, care se manifestă prin dificultăți de procesare a semnalelor senzoriale specifice. Aceștia pot fi foarte sensibili la sunete, lumini, atingeri, gusturi sau mirosuri. Tulburarea respectivă face ca un copil afectat să interpreteze eronat anumite indicii sociale sau din mediu și să aibă reacții emoționale inadecvate. Rezultatul poate fi o stare permanentă de frustrare, teamă și rigiditate mentală. Anxietatea resimțită poate face copilul să se retragă, să aibă un comportament evitant sau să reacționeze nepotrivit, prin crize de furie și și comportamente negative. Circa 20-30% dintre copiii cu mutism selectiv pot prezenta tulburări subtile de limbaj și vorbire, afectarea limbajului expresiv și întârziere în comunicarea verbală. Stresul suplimentar aș tulburărilor de limbaj/vorbire, dificultăților de învățare și tulburării de procesare a semnalelor face copilul să simtă și mai multă nesiguranță și teamă în situațiile în care există așteptarea ca el să vorbească.

Ce trebuie să faci când copilul are mutism selectiv

Dacă părintele suspectează mutismul selectiv la copil, trebuie să îndepărtată orice așteptare și orice presiune exercitată asupra copilului pentru a-l determina să vorbească. Părinții trebuie să-l susțină pe copil, să-i arate că îl înțeleg, că își dau seama cât de dificil îi este să-și stăpânească emoțiile și că acestea îi afectează capacitatea de a comunica. Totodată, copilul trebuie ajutat permanent, iar eforturile sale trebuie recunoscute și lăudate. Este necesar ca părinții să ia legătura cu un psiholog sau un psihoterapeut cu experiență în domeniul tulburărilor anxioase, în special al mutismului selectiv. Este foarte importantă abordarea specialistului, pentru că nu toți terapeuții pot să lucreze cu copiii care au această problemă, iar unii dintre ei nu iau în considerare toate subtilitățile comportamentului acestor copii. Să nu uităm că mutismul selectiv este doar un simptom, o manifestare a unei tulburări anxioase cu mult mai ample, care nu trebuie trecută cu vederea. Lăsată netratată, aceasta poate conduce la izolarea și retragerea socială a copilului, stimă de sine scăzută, fobii care pot continua și în adolescență, ba chiar și la vârsta adultă. Este important ca mutismul selectiv să fie diagnosticat și abordat terapeutic cât mai devreme, iar părinții și alte persoane implicate în educația copilului trebuie să primească instrucțiuni pentru a aborda copilul potrivit cu cerințele și nevoile sale.
Mutismul selectiv este diagnosticat în funcție de o serie de aspecte orientative:
- Copilul nu vorbește în situații specifice, de exemplu în timpul activităților școlare sau când este în public
- Copilul vorbește normal în situațiile în care se simte confortabil, de exemplu când este doar el cu părinții acasă sau când sunt prezente doar persoane familiare
- Incapacitatea sa de a vorbi în anumite situații durează de peste două luni de zile
- Incapacitatea sa de a vorbi în public sau în medii nefamiliare interferă cu relațiile sale sociale
- Incapacitatea de a vorbi nu are cauze clare și nu poate fi explicată prin alte tulburări comportamentale, mentale sau de comunicare
Tratamentul mutismului electiv nu se axează pe această manifestare în sine, ci pe reducerea anxietății asociate cu actul vorbirii. După îndepărtarea presiunii de a vorbi, trebuie încercată o relaxare progresivă a copilului în medii precum grădinița, școala, în diferite situații sociale puțin familiare. Poate fi încurajată capacitatea copilului de a spune un cuvânt în loc de o propoziție întreagă sau de a se adresa unei singure persoane, în loc să vorbească unui grup întreg. Câteva tehnici comune pentru controlul anxietății, care fac parte din terapia comportamentală și sunt utilizate și în mutismul selectiv sunt:
Atenuarea stimulului: copilul este capabil să comunice foarte bine cu o persoană familiară, de exemplu cu părintele, când nimeni altcineva nu este prezent. Cu atenție, poate fi introdusă o altă persoană în convorbire, astfel încât copilul să devină familiar cu aceasta. Atunci când copilul se va simți în largul lui în prezența unei noi persoane, părintele se poate retrage. La rândul său, noua persoană poate folosi această tehnică, pentru a introduce mai mulți oameni, în mod similar metodei prezentate.
Reîntărirea pozitivă și negativă: implică un răspuns favorabil și încurajator la orice încercare de comunicare a copilului. Dacă copilul se află sub presiunea de a vorbi, va experimenta o mare ușurare atunci când momentul trece, ceea ce îi va întări convingerea că a vorbi este o experiență negativă. Părinții nu trebuie să lase această convingere să se înrădăcineze în psihicul copilului, de aceea nu trebuie să-l preseze să vorbească, în schimb trebuie să-l laude ori de câte ori o face.
Desensibilizarea: este o tehnică care presupune reducerea sensibilității persoanei față de o anumită situație anxiogenă. Copilul este supus unei expuneri gradate, inițial la situații cărora le poate face față, apoi la situații ceva mai dificile, crescând încet nivelul de dificultate. Dacă ținta este realistă și expunerea repetată, anxietatea asociată cu diferite situații va descrește până la un nivel în care poate fi gestionată. Copiii mai mari pot fi încurajați să analizeze cât de multă anxietate le provoacă diferite scenarii, precum a răspunde la telefon sau a întreba un străin cât este ceasul.
Ajustarea reprezintă o tehnică care permite persoanei să răspundă în variate moduri, din ce în ce mai apropiat de un comportament dezirabil. De exemplu, se poate începe cu citirea cu voce tare a unui text de către copilul care are dificultăți de a vorbi cu alte persoane, urmând apoi citirea unui paragraf când îi vine rândul, într-un grup, jocuri interactive bazate pe citit, discuții structurate și, în final, o conversație față în față cu o persoană nefamiliară.

timiditate

Sfaturi pentru părinți
1. Nu presați sau mituiți copilul, pentru a-l încuraja să vorbească.
2. Arătați-i copilului că îi înțelegeți teama și dificultatea de a vorbi. Explicați-i că poate urma pași mici, atunci când va fi pregătit și reasigurați-l că, la un moment dat, îi va fi mai ușor să vorbească.
3. Nu lăudați copilul în public pentru că vorbește, pentru că acest lucru îl poate jena. Așteptați să fiți singur cu el și apreciați-i realizarea.
4. Reasigurați copilul că și comunicarea non verbală, precum zâmbetul sau aprobările sunt în regulă, atunci când încă nu se simte pregătit să vorbească
5. Nu evitați prezența persoanelor străine, vizitele și invitații, dar luați în considerare cum să faceți mediul cât mai confortabil pentru copil
6. Cereți prietenilor și rudelor să-i lase timp copilului "să se încălzească", să-l lase în ritmul său și să se concentreze pe activități făcute împreună, mai degrabă decât pe vorbit
7. Pe lângă reasigurările verbale, dăruiți copilului dragoste, suport și răbdare

Surse: https://www.nhs.uk; https://selectivemutismcenter.org; https://anxietycanada.com

 

Noutati de la Qbebe

INSCRIE-TE la newsletter-ul Qbebe si primesti ultimele noutati.

Email
Data nasterii bebelusului    
 

Articole asemanatoare

Ce faci cand copilul spune NU la orice? Ce faci cand copilul spune NU la orice?
Ticurile la copii Ticurile la copii
Copilul meu are ADHD: cum il ajut? Copilul meu are ADHD: cum il ajut?
De ce mint copiii De ce mint copiii

Articole Lifestyle

Fusta și balerinii nu se mai poartă împreună. Cum să alegi corect pantofii când porți fustă Fusta și balerinii nu se mai poartă împreună. Cum să alegi corect pantofii când porți fustă
Cum să porți fusta scurtă ca să îți ascunzi celulita Cum să porți fusta scurtă ca să îți ascunzi celulita
O mai știi pe Kassandra? Uite cum arată Coraima Torres la 45 de ani O mai știi pe Kassandra? Uite cum arată Coraima Torres la 45 de ani
Cea mai bună femeie din zodiac: nimeni nu o poate întrece! Cea mai bună femeie din zodiac: nimeni nu o poate întrece!

Alte articole care te-ar putea interesa

Editorial Qbebe
scris de Otilia Geavlete
Lasă jos telefonul și privește-ți copilul în ochi!Telefonul și internetul, două instrumente destinate să aducă oamenii mai aproape unii de alții, să ne facă să comunicăm mai ușor. În mod paradoxal, efectul lor este astăzi o izolare din ce în ce mai...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Cristina Fotescu
Recenzie carte: Programul de 90 de minute de somn pentru bebelusiAuzisem ca este bine sa scrii si lucruri pozitive dar si negative intr-o recenzie ... Dar am decis sa scriu in stilul meu, asa ca am preferat sa scriu totul la scurt si la obiect. Prin urmare: 1. Foarte util planul NAPS...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny

Naste natural

10 sfaturi sa iti revii mai repede dupa o nastere prin cezariana

10 sfaturi sa iti revii mai repede dupa o nastere prin cezariana

O nastere prin cezariana presupune o recuperare indelungata si uneori
MAI MULT

10 sfaturi sa iti revii mai repede dupa o nastere naturala

10 sfaturi sa iti revii mai repede dupa o nastere naturala

Primele saptamani dupa orice tip de nastere sunt anevoioase pentru orice femeie,
MAI MULT

Folosirea automobilului in timpul sarcinii pune in pericol bebelusul

Folosirea automobilului in timpul sarcinii pune in pericol bebelusul

Folosirea automobilului reprezinta in prezent o soluție pentru o deplasare
MAI MULT

Bebee

Înotul-dezvoltă-copiii-într-un-mod-armonios

Înotul dezvoltă copiii într-un mod armonios

Beneficiile înotului sunt nenumărate, iar cei mici ar trebui să învețe de
MAI MULT

Cele-mai-grele-luni-de-sarcină-sunt-primele-3----află-de-ce

Cele mai grele luni de sarcină sunt primele 3 – află de ce

Perioada sarcinii este foarte frumoasă, dar în același timp și delicată.
MAI MULT

alaptare

Cât se alăptează un nou-născut?

Alăptarea este modul prin care un nou-născut este hrănit de către mama sa cu
MAI MULT

Cum-tratăm-scurgerile-vaginale-din-timpul-sarcinii

Cum tratăm scurgerile vaginale din timpul sarcinii

Scurgerile vaginale sunt secreţii ale organelor genitale, cu rol de apărare
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net