Fertilizarea in vitro

In ciuda faptului ca fertilizarea in vitro este un procedeu medical destul de invaziv, costisitor si cronofag, multe cupluri aleg aceasta varianta pentru a-si indeplini visul de a avea un copil. Daca si tu ai probleme in a concepe  pe cale naturala, primul pas pe care trebuie sa il faci este sa consulti un medic ginecolog cu specializare in probleme de fertilitate. In cazul in care, medicul va va expune optiunea fertilizarii in vitro, inainte de a lua orice fel de hotarare, documentati-va. Aici gasiti un inceput pentru a intelege mai bine ce este, cum se realizeaza si ce presupune fertilizarea in vitro.

Ce este fertilizarea in vitro?

Fertilizarea in vitro (FIV) este o componenta a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM) si este ultima solutie de a concepe, atunci cand cuplul este steril. Fertilizarea in vitro reprezinta o procedura medicala, de laborator, prin care spermatozoidul fecundeaza ovulul in mediu controlat. Astfel se formeaza embrionul care este transferat in uterul mamei, in general, in maxim 72 ore de la conceptie. Fertilizarea nu intervine in complexul genetic al copilului, astfel ca intre fatul creat in vitro si cel procreat natural nu apar deosebiri in timpul dezvoltarii.

Etapele fertilizarii in vitro

1. Primul pas al fertilizarii in vitro este diagnosticarea infertilitatii unuia sau ambilor parteneri si recomandarea fertilizarii in vitro. In mod obisnuit, medicul va avea o discutie amanuntita cu ambii parteneri, in care le va explica procedurile care urmeaza, riscurile si sansele de reusita ale fertilizarii.

2. Urmatoarea etapa presupune un tratament medicamentos de inhibare hormonala ovariana. Aceasta etapa dureaza in medie doua saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Terapia de inhibare hormonala ovariana se face dupa o ecografie a aparatului reproducator al femeii si analiza pentru excluderea unei infectii in sperma barbatului.

3. Stimularea ovariana este urmatorul pas si presupune o serie de injectii de stimulare, care se efectueaza zilnic in prima saptamana. Urmeaza o monitorizare a ciclului menstrual care include controale ecografice si hormonale la anumite intervale de timp. In functie de rezultatele acestei monitorizari se individualizeaza urmatoarele doze de hormoni. Aceste controale continua pana cand se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor si respectiv valorile hormonale din sange. Cand sunt obtinute conditiile optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon se numeste HCG, este tot o injectie si determina ruperea foliculilor si eliberarea ovocitelor.

4. Dupa 36 de ore de la administrarea HCG, ovocitele (celulele germinative feminine) sunt extrase de catre medic printr-un procedeu denumit punctie foliculara. Procedeul este realizat vaginal, sub anestezie generala si dureaza aproximativ 15-20 de minute.

5. Urmatoarea etapa este evidentierea ovocitelor la microscop si introducerea acestora intr-un mediu de cultura.

6. In acelasi timp cu realizarea punctiei foliculare se recolteaza o mostra de sperma de la partenerul pacientei, viitorul tata.

7. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele intr-o eprubeta (in vitro). Spermatozoizii vor fecunda ovocitele si astfel se vor obtine embrioni care vor fi introdusi in uterul viitoarei mame, unde, in cazul fericit, acestia vor continua sa se dezvolte, rezultand sarcina.

8. Dupa aproximativ 18 ore se controleaza fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta doi pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid. Acesta este primul stadiu in dezvoltarea embrionului, adica a viitorului fat.

9. Peste aproximativ 48-72 ore de la punctia foliculara, embrionii astfel rezultati vor fi introdusi in uter, procedeul numindu-se embriotransfer. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra extrem de blanda.

10. Dupa embriotransfer este necesar un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului. La doua saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange.

Rezultatele FIV

In pofida faptului ca toate aceste proceduri sunt strict controlate in laborator, sansele de reusita ale FIV (obtinerea unei sarcini viabile) sunt insa destul de mici, procentele estimate de majoritatea clinicilor din lume fiind in jur de 30-35%. Aceste rezultate sunt prea putin legate de priceperea medicilor, ci mai mult, de calitatea materialului genetic, de cauzele sterilitatii cuplului, dar si de organismul viitoarei mame si varsta acesteia.

Riscurile FIV

• In cazuri foarte rare (mai mici de 1%) se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei foliculare: lezarea vaselor de sange, a vezicii urinare, a intestinului subtire sau gros.

• Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere mai atenta a pacientei dupa embriotransfer.
• Rata de sarcini multiple este de 5%, usor mai crescuta la pacientele tinere si la care se transfera mai mult de 3 embrioni.
• Aproape toate pacientele care sunt sub tratamentul de stimulare ovariana resimt anumite dureri abdominale, crampe, balonari. In cca 1% din cazuri aceste simptome sunt mai grave si se dezvolta hiperstimularea ovariana, caz in care ovarele se maresc si apar dureri abdominale mai acute. Daca aceste simptome sunt prezente in timpul stimularii, poate fi necesara incetarea procedurii sau congelarea tuturor embrionilor.

Recomandarea pentru FIV

Fertilizarea in vitro este recomandata in general cuplurilor care nu au putut concepe pe cale naturala mai mult de doi ani, sau care au una sau mai multe din urmatoarele probleme:

• Tuburile falopiene (trompele uterine) sunt blocate sau prezinta deformari ale anatomiei pelviene.
• In urma ligaturii tubare sau a practicarii metodei Essure, cat si in cazul barbatilor care au suferit o operatie de vasectomie.
• Infertilitate masculina  severa (cantitate mica de spermatozoizi produsi sau o motilitate scazuta a acestora).
• Procedeul de stimulare ovariana a esuat de cateva ori.
• Femei cu varsta avansata (peste 38 de ani).
• Cantitatea si calitatea slaba a ovulelor. Aceasta problema se poate rezolva prin FIV sau FIV folosind ovulele donate de o alta femeie.
• Endometrioza  severa.

Evolutia unei sarcini obtinute prin FIV

Evolutia unei sarcini obtinuta prin fertrilizarea in vitro este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale naturala.