"Cum sa le vorbesti copiilor despre moarte?" a fost gandul care a chinuit-o pe Hannah. Aceasta trebuia sa-si anunte cele trei fetite ca unchiul Bill a murit.
"Unchiul Bill a fost stra-unchiul de 97 de ani al sotului meu. Dupa rolul de star rock pe care l-a jucat in anii '30, a devenit un strangator de piese de masini cand s-a pensionat. Subsolul casei lui avea fiecare perete "impodobit" cu piese de masini si Doamne fereste ca cineva sa indrazneasca sa puna un deget pe vreuna dintre ele. Doar daca aveai in gand sa cumperi ceva, el era incantat sa-ti vanda la un pret putin peste valoarea pietei.
Comoara lui s-a marit si a inceput sa includa canapele pictate si saci intregi de fructe putrezite. Socrul meu mi-a spus ca familia a vrut sa intervina, insa unchiul Bill era batran si au decis sa astepte ca el sa se duca. Asta s-a intamplat in urma cu 30 de ani...
- Fetelor, am ceva sa va spun in legatura cu unchiul Bill.
- Este ziua lui, mama?
- Nu scumpo, nu este ziua lui.
Fetelor, unchiul Bill este mort.
Aveam trei perechi de ochi atintiti asupra mea. A fost prima discutie importanta, in afara de cea in care fetita cea mare, a iesit intr-o zi din baie cu doua absorbante bagate in nas, intrebandu-ma daca asa se folosesc.
Nu stiam ce o sa urmeze. Copiii mei nu au interactionat cu moartea mai mult decat desenele animate si pestisorii aurii (despre care le-am spus ca au fost furati in timp ce ele dormeau, nu ca au murit).
Fetita de 5 ani a rupt in sfarsit tacerea.
- Mami?
- Da?
- Cine este unchiul Bill?
- Omul mai in varsta de la cina de Ziua Recunostintei, i-am raspuns.
- Preotul?
- Nu, acela este unchiul John. Celalalt, si mai batran.
- Acela care a adormit in timp ce vorbea?
- Da.
- Mami, cum a murit unchiul John?
- Este unchiul Bill. Era foarte batran, a mers sa doarma si a murit.
- Mami?
- Da?
- Cand o sa fiu batrana nu o sa mai dorm niciodata.
- Ok.
- Mami, unchiul John o sa moara?
- Da, la un moment dat. Toata lumea moare. Chiar si eu si voi.
Ochii li s-au marit si n-au mai schitat niciun gest. Aveau fetele complet albe ca si cum tot sangele s-ar fi scurs din ele.
- Frumoasa discutie, fetelor. Daca aveti alte intrebari, le vom lamuri dupa scoala. Diseara vom merge la un priveghi. Acolo va fi un fel de caseta, un cosciug, in care va sta unchiul Bill. Va fi doar trupul lui acolo, sufletul s-a dus in Rai. Nu uitati asta.
- Mami, daca este doar corpul in cutie, unde ii este capul?
- Si capul este acolo. Capul atasat de corp, pachetul intreg. Acum, terminati-va cerealele, suntem in intarziere.
...
Cand am ajuns la priveghi, am intrat in camera funerara cu speranta ca nimic rau se va intampla. Dupa cateva minute, nu mai eram de aceeasi parere.
- Vai! I-a cazut tot parul unchiului John! Au spus fetele cand ne-am apropiat de cosciug.
- Fetelor, pentru ultima data va spun ca este unchiul Bill, nu John.
In urmatoarele minute, au inceput sa faca diverse umbre pe pereti, la lumina proiectorului. In mod normal, le-as fi spus sa inceteze, dar avand in vedere ca fusese o zi grea pentru toti, le-am lasat sa se distreze.
- Mami, ia uite!
Incearca fetita mea de 5 ani sa ma faca atenta la ceva ce se petrecea in spatele meu. Nu stiu ce m-as fi asteptat sa vad cand m-am intors, dar sigur nu pe fetita mea de 3 ani, urcata pe cosciug. Se balansa pe marginea cutiei, sprijinindu-se de burta mortului.
A fost cea mai traumatizanta experienta. Intr-o secunda, mi-a trecut prin fata ochilor toata viata. Cum ar fi fost sa am o familie mica? Puteam avea discutii normale, fara tipete. Puteam iesi in public fara ca cineva sa profaneze un cadavru.
Trebuia sa pun la cale un plan bun, sa o iau pe fiica mea de acolo, fara sa creez prea mare agitatie. Trebuia sa o iau in asa fel incat sa nu se sperie. Instinctul ei ar fi sa fuga, ceea ce nu ar fi indicat, pentru ca ar alerga peste corpul unchiului Bill.
M-am apropiat de cosciug, am apucat-o de brate si am pus-o pe umar, asemeni unui sac de cartofi. A fost surprinsa si suparata ca nu i-am apreciat numarul.
- Dar vreau sa-l vad pe unchiul John!
- Pentru numele lui Dumnezeu, este unchiul Bill.
Am pus-o in bratele sotului meu si m-am indreptat spre toaleta. M-am gandit ca moartea este un subiect foarte delicat si dificil pentru intelegerea copiilor. Sa se izbeasca de o asemenea realitate, cand abia sunt la stadiul de a intelege ca magia si zanele nu exista, este foarte perturbator.
Cand am iesit de la toaleta, mi-am gasit fetitele in fata usii, cu o privire inghetata si mute de uimire.
- Vai, fetelor, ce tacute sunteti in seara asta. A spus unchiul John care tocmai intra.
- Cred ca esti mort ...i-am spus in timp ce ma indreptam spre iesire. Oh, si orice ai face acolo, sa nu canti calipso, este mult prea devreme, am continuat."
Preluare Huffingtonpost.com. http://www.huffingtonpost.com/hannah-mayer/hilarious-mortifying-totally-unsurprising-result-of-taking-3-small-kids-to-a-wake
Autor: Hannah Meyer
Urmareste-ne pe Google News
