Drama Veronicăi, o tânără care și-a văzut viitorul distrus de propriul soț. “Soțul m-a lăsat invalidă, m-a înșelat cu cea mai bună prietenă și m-a amenințat cu moartea”

 „Viața mea a luat o întorsătură totală în 2018”

Accidentul care i-a schimbat definitiv existența s-a produs pe 14 iulie 2018, în timpul unui drum lung de întoarcere din vacanță. Oboseala soțului era evidentă, dar avertismentele ei au fost ignorate complet.

„Viața mea a luat o întorsătură totală în anul 2018, pe data de 14 iulie dimineață. Ne întorceam din vacanță, făcuserăm mai multe popasuri, drumul era foarte lung și extrem de obositor. Fostul meu soț nu s-a oprit absolut deloc ca să doarmă, deși se vedea clar pe chipul lui că este epuizat.

L-am rugat de foarte multe ori să se oprească, i-am spus să doarmă măcar jumătate de oră, pentru că era periculos. Am insistat, m-am uitat la el și îi spuneam că nu mai rezistă, dar el tot repeta că mai poate, că ajungem imediat. La un moment dat, pur și simplu a adormit la volan.”

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

Femeia din Republica Moldova povestește cu multă durere prin ce a trecut: „Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă. Mașina a început să se rotească, s-a auzit o bubuitură foarte puternică și în jurul meu totul s-a făcut alb. Nu mai înțelegeam nimic, nu știam unde sunt, ce s-a întâmplat, ce urmează. Eram complet pierdută.”

„Atunci am înțeles că se întâmplă ceva grav cu mine”

În haosul de după impact, durerea și spaima s-au instalat aproape instantaneu. Primele semne că nu își mai simte picioarele au fost devastatoare.

„Mă durea tot corpul, dar cel mai tare m-a speriat senzația din picioare. Simțeam o arsură cumplită, de parcă cineva mă ardea cu foc. Strigam să mă dea jos din mașină, spuneam că nu mai suport, că mă frig picioarele și că nu mai pot. Îmi spuneau să nu mă mișc, dar eu nu mai aveam răbdare, nu mai aveam control. În momentul acela s-au trezit și copiii, iar cel mic avea doar un an și opt luni.”

Momentul în care a realizat că lucrurile sunt mult mai grave decât s-ar fi gândit a fost devastator: „Din instinct de mamă am vrut să mă întorc spre el, să-l liniștesc, dar atunci a fost și mai rău. Atunci am înțeles că se întâmplă ceva foarte grav cu mine. Nu trebuia să mă mișc, dar corpul nu mă mai asculta. Atunci am realizat că picioarele mele nu mai sunt ale mele.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

„Mi-au spus că nu o să mai merg niciodată”

La spital, verdictul medicilor a fost clar, însă Veronica nu a aflat imediat adevărul complet. „Medicii nu mi-au spus mie nimic atunci. Ei i-au spus fostului meu soț că nu o să mai merg niciodată. El știa acest lucru, dar a ales să ascundă adevărul de mine. Eu speram, mă agățam de orice cuvânt bun, de orice promisiune. Doi ani de zile am fost numai prin clinici, prin spitale, în România, Germania, Spania. Încercam orice, pentru că atunci când ajungi într-o asemenea situație, cauți disperat o speranță.”

Durerea adevărată a venit doi ani mai târziu, când Veronica nu își pierduse speranța că se face bine: „Abia după aproape doi ani am înțeles cu adevărat că nu o să mai merg. Nu a fost o veste bruscă, a fost ceva care s-a așezat încet, dureros, peste mine. Chiar și atunci, o parte din mine tot spera că se va întâmpla o minune.”

Drama Iuliei, o mamă din Republica Moldova care și-a pierdut fiul din neglijența autorităților. "Mamă, nu mă lăsa. Mi-au bătut fiul în spital până la moarte. L-au ținut 12 ore în morgă și au ascuns că este mort"

„Din prima clipă mi-a fost frică că nu o să mai fiu femeia pe care o iubea”

După accident, relația cu soțul s-a degradat rapid, iar frica abandonului a apărut încă din primele zile. „Din prima clipă mi-a apărut frica asta, pentru că știam ce se întâmplase înainte de accident. Cu un an și ceva înainte, el mă mai înșelase și eu nu uitasem asta. Mă gândeam mereu că dacă atunci, când eram bine, a putut face asta, acum, în situația mea, sigur o să fie și mai rău. Îmi era teamă că nu o să mai fiu femeia de care s-a îndrăgostit.”

Femeia povestește cu multă durere despre frustrările provocate de soțul ei: „Mă jignea, mă manipula, mă făcea să mă simt inutilă. Îmi spunea că nu mai sunt bună de nimic, că nu o să mai pot face nimic singură. Era mai mult absent decât prezent, iar sprijinul pe care îl așteptam nu a existat niciodată.”

„Soțul meu mergea la cea mai bună prietenă a mea”

Lovitura cea mai dureroasă a venit odată cu descoperirea trădării duble prin verificarea telefonului partenerului ei de viață.

„Într-o zi a venit acasă în stare de ebrietate. I-am luat telefonul și nici măcar nu mă așteptam să văd ce am văzut. Când m-am uitat, am descoperit convorbirile cu cea mai bună prietenă a mea. În timp ce eu eram în scaun cu rotile, soțul meu mergea la ea.”

Despre femeia care o înlocuise în inima soțului ei, Veronica spune: „Ea fusese chiar în aceeași zi la mine în casă, stătuse cu copiii mei, plecase cu mama mea în parc. După ce au plecat, eu am văzut tot. Am făcut o poză cu lacrimi în ochi și i-am trimis-o. Nu am țipat, nu am înjurat, nu m-am certat. Doar atât i-am spus: nu m-am așteptat ca tu, cea mai bună prietenă a mea, să-mi faci asta.”

Aleona, mamă a patru copii din Moldova a văzut moartea cu ochii în căsnicia cu soțul abuziv. “În a 6-a lună, soțul mi-a impus să întrerup sarcina. M-a bătut cu masa în cap până am văzut moartea”

„Mi-a spus că sunt calică și că nimeni nu o să se mai uite la mine”

Ultimele luni ale relației au fost marcate de umilințe extreme și amenințări directe: „Mi-a spus în față că cine o să se mai uite la mine, că eu nici picioare nu am, că sunt calică. Mi-a spus că poate să mă stropească cu acid, că poate să mă omoare și că nimeni nu o să mă mai vrea. Îmi spunea mereu că sunt urâtă, că nu mai valorez nimic și că nu o să mai fiu niciodată femeie. Îmi repeta că dacă vrea,

poate să-mi facă viața un coșmar și că oricum nu am unde să plec și nu are cine să mă apere. Cuvintele astea m-au distrus mai tare decât accidentul, pentru că veneau de la omul care trebuia să fie sprijinul meu. În momentul ăla am înțeles că nu mai pot continua, că nu mai pot trăi într-o asemenea frică. Oricât ai ierta, sunt lucruri care nu se mai iartă.”

„Divorțul a fost o eliberare”

Finalul a venit sub forma divorțului, un moment pe care Veronica îl descrie ca pe o salvare: „Pentru mine divorțul a fost o realizare. Am scăpat de o frică care mă trăgea în jos și mă distrugea zi de zi. Scaunul cu rotile nu m-a învins, dar relația aceea aproape că m-a făcut să renunț la mine. Oamenii nepotriviți au ieșit din viața mea. Astăzi pot spune că asta a fost cea mai mare eliberare.”

Povestea Veronicăi nu este doar despre un accident, un divorț sau o trădare care a sfâșiat o familie. Mai degrabă este o poveste despre felul în care o femeie ajunge să se adune pe sine din cele mai dureroase bucăți ale vieții.

Rănile fizice au rămas, la fel și amintirile care încă dor, însă frica a dispărut. În locul ei s-a așezat o forță tăcută, născută din supraviețuire, din maternitate și din refuzul de a mai accepta umilința. Veronica nu și-a recâștigat mersul, dar și-a recâștigat vocea, luciditatea și dreptul de a spune „ajunge”. Iar uneori, acesta este cel mai important pas pe care un om îl poate face.