BIC are o inițiativă drăguță și ne-am făcut deja obiceiul să fim și noi prezenți acolo, când copiii primesc cu cel mai larg zâmbet pe față pungi cu rechizite, creioane colorate, markere de colorat, stilouri și lipici. Este o bucurie care ne emoționează nespus, deoarece sunt convinsă că cei mai mulți dintre noi uităm des să fim recunoscători pentru lucruri în general. Emoția noastră însă nu se compară cu a lor. Un simplu gest, o simplă cariocă, un creion, o ascuțitoare, poate să reprezinte pentru un copilaș greu încercat de soartă o rază de soare, iar dacă mai adaugăm și un zîmbet, o mângâiere, deja în lumea lui se face un pic de vară, chiar dacă pentru câteva minute.
Am reușit să stau de vorbă cu o mămică, care vine des acolo cu fetița ei în vârstă de 6-7 anișori, cu probleme neurologice grave și cu o atrofiere a mușchilor care i-a imobilizat corpul într-un cărucior, slăbindu-l și făcându-l total dependent de cei din jur. Mama sa? O luptătoare care vine cu micuța cât de des poate, găsind aici un refugiu binemeritat, un loc unde ea își poate odihni puțin sufletul, poate primi consiliere psihologică și sprijin moral din partea personalului și din partea celorlalți părinți. Ca ea sunt zeci de părinți. Cei mai norocoși, dacă pot spune asta, au copii capabili să comunice, să conștientizeze ceea ce se întâmplă în jurul lor. Cei mai puțin norocoși, însă, stau cu ochii pieduți în colțurile încăperii, cu mintea departe de tot ceea ce îi înconjoară. Mă întreb ce este în sufletul lor.
La HOSPICE Casa Speranței toți copiii sunt egali.
Toți sunt tratați cu aceeași grijă, primesc atenție în egală măsură din partea personalului și nicio durere nu este mai mare sau mai mică. Toate cazurile sunt la fel de importante și asta se vede. Nu există copil care să plece de acolo supărat. Am văzut numai zâmbete în ora pe care am petrecut-o alături de copii. A fost emoționant. M-am întors la cotidian, la birou și, cel puțin pentru acea zi, nimic nu mi s-a mai părut greu. Mi-am dat seama că eu nu prea cunosc cu adevărat semnificația cuvântului "greu". Acei copii, însă....
Când și dacă puteti să vă rupeți puțin din timp, vă invit să îi descoperiți și să îi cunoașteți pe oamenii frumoși de la HOSPICE Casa Speranței. Dacă vă hotărâți să le faceți o vizită și să îi cunoașteți pe copii, vă promit că vă vor primi cu brațele deschise!