Un copil a fost agresat sexual de alți șase copii de 10 și 11 ani. Totul s-a petrecut pe un câmp dintr-o comună din Giurgiu

Potrivit informațiilor apărute în presă, DIICOT a fost sesizat, însă ancheta s-a oprit rapid după ce s-a constatat că atât victima, cât și presupuşii agresori au sub 14 ani și nu pot răspunde penal. În lipsa răspunderii penale, accentul ar fi trebuit să cadă pe consiliere și intervenție psihologică.

Grav este că, deși imaginile au devenit subiect de bârfă în comună, copiii implicați continuă să se întâlnească zilnic pe holurile școlii. Niciun program clar de consiliere nu fusese implementat la momentul relatării cazului, iar părinții spun că autoritățile par mai preocupate să minimalizeze situația decât să o gestioneze.

5 semne care îți dezvăluie că al tău copil este agresat la şcoală sau la grădiniță

Cum au aflat autoritățile despre acest caz și ce măsuri au luat?

O mamă din comună, care are trei copii și a văzut filmările, a declarat că „nu îi interesează. Nu fac nimic în sensul ăsta, ca aceşti copii să fie cât de cât minimum informaţi de ceea ce se poate întâmpla, să fie trataţi psihologic”. Femeia a cerut ajutorul presei după ce a constatat că nimeni nu intervine concret. Potrivit acesteia, incidentul s-a petrecut în vacanța sărbătorilor de iarnă, iar imaginile au fost distribuite între copii, care „s-au lăudat cu aceste filmări, pe la unul, pe la celălalt”.

Primăria a fost una dintre primele instituții la care reporterii au încercat să obțină explicații. Reprezentantele compartimentului de asistență socială au declarat că „incidentul” nu reprezintă o știre de interes național și au precizat că, împreună cu DGASPC, monitorizează cazul. „Copiii vor beneficia de consiliere psihologică”, au declarat.

În timpul discuțiilor, viceprimarul a făcut o declarație surprinzătoare, recunoscând indirect existența filmării. „Eu chiar nu vreau să văd. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi. Nu n-am vrut să văd, chiar n-aş vrea să văd”, a afirmat acesta. Declarația a stârnit indignare, în condițiile în care filmarea circulase deja în primărie și în școală.

Fiul meu nu mă lasă să anunț la școală că este agresat de colegi

Mărturii ale părinților și reacția DGASPC

Mama unuia dintre băieții care apar în filmare a relatat că agresiunea ar fi fost însoțită de amenințări și acte de violență. „Dacă nu faci, bag cuţitul în tine şi te tai! L-a ameninţat! L-au luat şi l-au băgat în apă. Acu, iarna, în apă rece”, a susținut aceasta. Femeia trăiește cu familia în condiții precare și spune că sprijinul autorităților a fost aproape inexistent.

Întrebată dacă reprezentanții Protecției Copilului au intervenit, femeia a declarat: „Ne-au zis să nu se mai întâmple că dacă se mai întâmplă o singură dată, ori că sunt eu acasă ori taică-su, vine şi îi ia.” Afirmația sugerează o abordare bazată pe avertismente și presiuni, nu pe sprijin real sau consiliere specializată.

Directorul DGASPC Giurgiu, Vișinel Bălan, a reacționat public, afirmând: „Cu privire la acest caz, vă mărturisesc că eu am aflat când m-ați sunat dumneavoastră.” Acesta a calificat drept gravă ideea că părinții ar fi fost amenințați cu luarea copiilor și a subliniat că „nu așa facem asistență socială. Nu amenințăm părinții”.

Rolul școlii și limitele legale

Directorul unității de învățământ a declarat că, în momentul în care a intrat în posesia filmulețului, a informat toate autoritățile competente: Inspectoratul Școlar, Poliția, DIICOT și DGASPC. Cu toate acestea, școala nu are psiholog, iar intervenția instituțiilor a fost limitată la întocmirea unui proces-verbal și promisiuni privind consilierea.

„Vor solicita consiliere pentru copiii respectivi şi ca acei copii să meargă la consiliere. Şi eu am rămas oarecum aşa, consternat, pentru că eu, din câte cunosc familiile, nu-şi permit să meargă la consiliere”, a declarat directorul. Acesta a sugerat că ar fi necesară prezența unui specialist în școală, pentru a asigura sprijin real și accesibil tuturor copiilor implicați.

Din punct de vedere legal, imposibilitatea tragerii la răspundere penală a minorilor sub 14 ani limitează intervenția procurorilor. Totuși, legea prevede măsuri de protecție specială și consiliere psihologică, atât pentru victimă, cât și pentru agresori. Specialiștii atrag atenția că lipsa intervenției rapide poate avea consecințe grave asupra dezvoltării emoționale a tuturor copiilor implicați.

Crezi că prietenii copilului tău sunt toxici? Semne pe care trebuie să le urmărești

Ce măsuri pot fi luate?

Cazul din Giurgiu ridică întrebări serioase despre capacitatea instituțiilor de a gestiona situații sensibile care implică minori. Dincolo de anchete și declarații, prioritară rămâne protejarea copilului agresat și prevenirea unor episoade similare. Intervenția promptă, consilierea specializată și responsabilizarea comunității sunt esențiale pentru ca astfel de tragedii să nu fie tratate cu indiferență.

Pe lângă consilierea individuală a copiilor implicați, specialiștii în protecția copilului subliniază că este necesară și o intervenție la nivel de comunitate. În mediile rurale, unde informația circulă rapid, iar stigmatizarea poate fi puternică, atât victima, cât și ceilalți minori riscă să fie etichetați pe termen lung. Fără sprijin psihologic și fără o mediere atentă, efectele emoționale pot deveni adânci și persistente.

Un alt aspect grav este legat de distribuirea imaginilor. Filmarea a ajuns în școală, în primărie și în alte instituții locale. Difuzarea unor imagini cu minori în ipostaze sexuale explicite constituie infracțiune, indiferent de vârsta celor implicați în filmare. Astfel, adulții care au distribuit sau ar fi arătat filmarea altor persoane pot răspunde penal.

Pentru copilul agresat, prioritară este evaluarea medicală și psihologică, urmată de terapie pe termen mediu și lung.  În același timp, și copiii care au comis agresiunea au nevoie de intervenție psihologică și educațională. Deși nu pot fi trași la răspundere penală din cauza vârstei, comportamentul lor indică vulnerabilități sau modele disfuncționale care trebuie corectate prin consiliere și monitorizare.

Cazul din comuna din Giurgiu rămâne un semnal de alarmă despre vulnerabilitatea copiilor și despre responsabilitatea adulților. Atunci când o comunitate întreagă vede și nu reacționează, trauma nu mai este doar individuală, ci colectivă. Răspunsul instituțional trebuie să fie ferm, coordonat și centrat pe protejarea interesului superior al copilului.