Ziua Internațională a Profesorului. „Am uitat să ne bucurăm că avem parte de educație”
Pe 5 octombrie, profesorii din întreaga lume sunt în centrul atenției. Este Ziua Internațională a Profesorilor, un moment dedicat celor care predau, dar și problemelor cu care aceștia se confruntă în fiecare zi. Această zi aduce în prim-plan motivele care îi fac să rămână la catedră și legăturile puternice pe care le construiesc cu elevii lor, legături care dăinuie în timp.
Cadrele didactice din comunitatea Merito dezvăluie ce semnificație mai are această sărbătoare, după o perioadă plină de provocări la clasă. În timp ce o parte dintre educatori reclamă lipsa de stabilitate din învățământ, alții își găsesc motivația în progresele mărunte ale elevilor sau în propria rezistență în fața birocrației.
Trecând peste minusurile evidente ale sistemului, reacțiile lor scot la lumină o valoare uitată: plăcerea de a preda și de a evolua împreună cu copiii.
„Mi-aș dori puțină predictibilitate”
Antoaneta Luchian, profesoară de educație muzicală la Liceul UAIC din Iași, susține că una dintre cele mai mari probleme ale ultimilor ani este nesiguranța de la începutul fiecărui an școlar. Schimbările succesive și sarcinile noi fac ca profesorii să nu știe la ce să se aștepte de la un an la altul.
„Dacă ar fi să ne punem o dorință, ca de ziua noastră, pe 5 octombrie mi-aș dori puțină predictibilitate. Asta îmi lipsește în ultimii ani: să merg în anul școlar următor cu ceva preluat din anul trecut. Așteptăm cu emoții începutul de an, să vedem ce ni se mai pregătește, ce sarcini mai avem de dus, suplimentare față de sarcinile suplimentare de anul trecut. Așadar, de Ziua Educației mi-aș dori predictibilitate, dacă se poate.”, a declarat cadrul didactic.
Ștefan Nuț, directorul Liceului „Marin Preda” din Odorheiu Secuiesc, privește altfel lucrurile, din perspectiva istorică. Dificultățile din învățământ nu reprezintă o noutate, iar idealul unui sistem lipsit complet de dificultăți nu a existat nici în trecut.
„Eu cred că este important să existe Ziua Educației ca zi de sărbătoare, pentru că lucrurile importante au o astfel de zi. Niciodată nu a fost ușor în învățământ. Am participat la niște evenimente și am primit ziarul scos la 200 de ani de la înființarea unui colegiu, unde erau scrise toate greutățile de la vremea respectivă.
Apoi am primit și ziarul de la 100 de ani al aceluiași colegiu, plin de articole despre cât de greu era și cu ce se confruntau. Mi-am dat seama că în învățământ niciodată nu a fost ușor și nici nu va fi. Nu cred că e bine să visăm că va fi vreodată ideal, ușor, fără provocări și fără dificultăți.”, a mărturisit profesorul.
„Am uitat să ne bucurăm că avem parte de educație”
Briena Stoica, profesoară de limba engleză la Liceul UMFST din Târgu Mureș, aduce în discuție un alt lucru și vorbește despre modul în care elevii ajung să privească școala. Din punctul de vedere al cadrului didactic, accesul la educație este un drept, dar și un privilegiu.
„M-am gândit că poate am uitat ca de Ziua Educației să ne bucurăm că avem parte de educație, de cunoaștere. Nu o mai privim ca pe un dar, ca pe o binefacere. Am ajuns să pierdem din vedere că educația e un drept, dar pentru mulți și un privilegiu. Educația asta nici măcar nu e a noastră, ne pun să stăm în școală de la opt la șase.”, a declarat cadrul didactic.
Profesoara amintește de diferențele dintre accesul la informație din adolescența sa și posibilitățile pe care le au astăzi elevii.
„Eu sărbătoresc faptul că putem să învățăm, că avem acces la resurse, că lumea noastră s-a deschis. Eu sunt dintre cei flămânzi: m-am născut în ’80. Am avut o perioadă în care nu am avut acces la biblioteci, la cărți, la video. Am învățat engleza cu transcriere fonetică. Mă doare să văd că tinerii de astăzi cred că educația e ceva ce li se impune, e urâtă, e o povară. Au pierdut nu doar apetitul pentru cunoaștere, ci și bucuria de a învăța.”, a adăugat ea.
„Nu există rețete magice”. Pașii mici care pot schimba viața unui copil
Pentru Laura Dogeanu, profesoară în învățământul special, Ziua Profesorului aduce o semnificație profundă.
După un parcurs de 13 ani petrecuți la catedră în cadrul CSEI Satu Mare, lucrând cu o clasă din Negrești-Oaș, cadrul didactic a înțeles o lecție esențială: performanța nu are aceeași definiție pentru toți elevii
„Voi sărbători așa cum sărbătoresc în fiecare zi alături de copii: pașii mici pe care îi facem împreună. După 13 ani în învățământul special am început să înțeleg că nu există rețete magice, dar că stă foarte mult în capacitatea noastră să facem schimbări în viețile copiilor cu care lucrăm.
Să nu uităm că absolut tot ceea ce facem contează, chiar și atunci când rezultatele nu se văd imediat. Și să nu uite să aibă grijă și de ei, pentru că nu pot oferi copiilor dintr-un rezervor gol. Să-și umple propriul rezervor.”, a declarat ea.
„Un om bun și măiastru și un copil care vrea să învețe: aceasta e combinația câștigătoare!”
Raluca Voina, învățătoare și director adjunct la Școala Gimnazială nr. 6 „Iacob Mureșianu” din Brașov, își îndreaptă atenția spre lucrurile esențiale. Într-o epocă dominată de discuții despre digitalizare, platforme online și gadgeturi moderne, cadrul didactic reamintește că pilonul educației rămâne neschimbat.
Aceasta susține cu tărie că tehnologia nu poate înlocui legătura autentică dintre un educator dedicat și un elev dornic să exploreze lumea.
„Sunt învățătoare și poate din perspectiva aceasta spun că uneori cartea, creionul și caietul fac treaba foarte bine. Un om bun și măiastru și un copil care vrea să învețe: aceasta e combinația câștigătoare, poate mai mult decât gadgeturile și politicile educaționale.”, a spus învățătoarea.
Ștefan Nuț păstreaz un obicei simplu în fiecare an. Îi adună pe elevi și marchează ziua împreună cu ei, amintindu-și de oamenii care l-au făcut, la rândul lor, să aleagă catedra.
„În fiecare an, de Ziua Profesorului, de când avem această sărbătoare, îi adun pe toți elevii și le cântăm «La mulți ani» profesorilor. Le voi spune că sunt recunoscător învățătoarei mele, care m-a învățat să scriu și să citesc, și profesorului care și-a pus amprenta și m-a făcut să vreau să fiu profesor.”, a declarat cadrul didactic.
La 60 de ani de la adoptarea Recomandării UNESCO și OIM privind statutul profesorilor, discuția despre școală rămâne la fel de complicată. Dascălii vorbesc deschis despre lipsa de stabilitate, oboseală și resurse insuficiente, dar și despre satisfacția unică de a vedea evoluția elevilor lor. Concluzia acestei zile este aceea că, deși educația este o obligație legală, șansa de a avea acces la cunoaștere nu trebuie considerat un lucru lipsit de valoare.
Surse foto: AI, magnific.com
Surse articol: edupedu.ro, digi24.ro, radioromaniacultural.ro
Urmareste-ne pe Google News
