Bebelușul meu era să moară pentru că am crezut că dacă nu îl alăptez îi voi distruge sănătatea

Bianca Geica - Redactor Senior

Este adevărat, pentru un nou-născut nu există un aliment mai bun decât laptele matern. Organizația Mondială a Sănătății recomandă că hrănirea bebelușului să fie făcută exclusiv prin alăptare până la vârstă de 6 luni, întrucât laptele matern este perfect adaptate nevoilor sale; conține cantitatea optimă de proteine, glucide și lipide care să îl ajute să se dezvolte sănătos fizic și psihic, dar și anticorpi care îl protejează pe cel mic de boli în primele luni de viață.

Dar ce se întâmplă atunci când mama nu poate alăpta sau când bebelușul, din diferite motive, refuză laptele matern sau nu reușește să se atașeze corect la sânul mamei? Despre hrănirea bebelușului cu lapte praf circulă multe păreri pro și contra. Există multe mămici care se întreabă dacă este în regulă să își hrănească prichindeii cu lapte praf, iar răspunsul este DA! Chiar dacă laptele matern are în compoziția să elemente care nu se regăsesc în formula de lapte praf, atunci când mama nu poate sau nu dorește să alăpteze, bebelușul trebuie să fie hrănit. Iar laptele praf, adaptat vârstei și nevoilor celui mic, reprezintă o opțiune demnă de luat în calcul, un lucru de care trebuie să fie conștiente cât mai multe femei!

De ce spunem acest lucru? Fiindcă recent am descoperit povestea unei mămici din Statele Unite, care de teamă că laptele praf i-ar putea îmbolnăvi bebelușul, a continuat să încerce să îl alăpteze la sân, deși el refuza de fiecare dată laptele matern. Copilul a fost la un pas să moară, povestește femeia. 

„Bebelușul meu era să moară pentru că am crezut că dacă nu îl alăptez îi voi distruge sănătatea”

„Ar putea fi bine”, m-a asigurat ginecologul meu. „Este doar ceva de care trebuie să fii conștientă. Știu cât de mult îți dorești să alăptezi”. Am dat din cap, hotărâtă să nu permit că ceva atât de „minor” precum mameloanele mele inversate să strice legătura magică și unică pe care aveam să o formez cu fiica mea prin alăptare.

Am luat mai multe măsuri pentru a încerca să rezolv această problemă, în așa fel încât să îmi pot alăpta, fără griji, bebelușul. De la consultanți în alăptare, până la dispozitive de aspirație pentru a încerca să îmi ajut sfârcurile - am încercat tot! Nimic nu a funcționat. Din contra, mi-au făcut mai mult rău decât bine. Au urmat dureri atroce și sângerări, ceea ce m-a făcut să înțeleg că am o inversiune de gradul trei - sau genul care nu va dispărea niciodată. Totuși, se crede că undeva între 10 și 20% dintre femei suferă de această problemă, precum și unii bărbați, așa că nu eram singura.

Știți scenele acelea în care bebelușul este înmânat mamei care îl pune la sân pentru a vedea cum începe suptul în mod magic? Am crezut în această imagine ca și cum ar fi fost cel mai natural lucru din lume. Dar nu este. Chiar și cu consultantul de alăptare lângă mine, mângâind obrajii fiicei mele și arătându-mi alte tehnici pentru alăptare, copilul meu nu a vrut sub niciun chip să se atașeze la sân. Abia după o oră, la prima consultație, părea să se fi atașat, așa că am răsuflat ușurată. Mi-am petrecut următoarele trei zile încercând să recreez acest moment, asigurându-mă că urmez atât sfatul medicului meu, cât și pe cel al consultantului, de a evita biberonul, deoarece fiica mea trebuia să învețe să se atașeze la sân, o sarcină deloc ușoară având în vedere mameloanele mele inversate și faptul că bebelușa mea era destul de micuță.

Timp de trei zile a țipat. Cum necum, am încercat totul pentru a o potoli. În retrospectivă, nu știu de ce nu am sunat la medic înainte de vizită programată. Cred că am presupus că asta era viața mea acum, că e ceva perfect normal și că toți bebelușii țipă așa. Dar m-am înșelat.

La controlul de trei zile, eram atât de privată de somn încât mi-a fost greu să mă concentrez pe cuvintele medicului în timp ce îmi explica faptul că trebuia să „merg imediat la spital”, cu o voce calmă și fermă care sublinia cât de rău era pentru fiica mea a cărei temperatura corporală creștea rapid. Practic, ea murea de sete și de foame. Acea „prindere” care a avut loc în momentul în care am cerut ajutorul consultantului în alăptare, se pare că nu se făcuse deloc, iar laptele meu era, practic, blocat în mine. Nu ajunsese niciun strop la ea.

Fiica mea nu a mâncat deloc de când s-a născut!

Înainte de a pleca spre spital, medicul pediatru i-a dat un biberon cu lapte praf, pe care fiica mea l-a terminat în câteva clipe. „Dar am crezut că nu trebuie să folosesc biberonul”, am început eu. „Am depășit de mult asta”, mi-a spus doctorul. „Chiar dacă acum mănâncă, temperatura ei corporală va fluctua, așa că mergeți la spital”, m-a îndemnat el.

Fiica mea a fost imediat internată la Terapie Intensivă la secția de Neonatologie, casa noastră pentru următoarele câteva zile. Mi-au dat o pompă masivă care mi-a oferit singura ușurare pe care am simțit-o de când am născut. Presiunea pe care o resimțeam la nivelul sânilor era atât de mare, încât atunci când am început să mă mulg, am răsuflat ușurată din toți rărunchii. În timp ce fiica mea dormea în incubator, am pompat în timp ce nenumărate aparate bipăiau, vâjâiau și, în general, nu-mi spuneau nimic despre starea ei.

„Probabil că te simți că și cum ai avea un cu totul alt copil acum”, a afirmat medicul care era de gardă, într-una dintre vizitele sale, făcând semn cu capul spre fiica mea care se odihnea în incubator. „Le place chestia asta”, a adăugat el. „Este ca și cum ar fi înapoi în burtica mamei, în siguranță”, a mai spus.

Am avut, într-adevăr, senzația că am un alt copil. Unul viu, liniștit, care nu mai țipa. Cuprinsă de confuzie și vinovăție, purtam și greutatea îngrozitoare de a fi fost aproape să o omor din cauza sânilor mei inutili și din principa încăpățânării mele de a nu o hrăni cu biberonul sau cu lapte praf. Practic, mă considerăm un monstru. Unul epuizat și privat de somn.

În următoarele câteva luni, am pompat exclusiv și mi-am hrănit bebelușul doar cu biberonul. Mă trezeam la fiecare trei ore pentru a mă mulge. Făceam asta chiar și la muncă, în baie, și puneam pungile cu lapte praf în congelatorul firmei.

Această experiență m-a făcut să-mi dau seama că acele imagini cu mămici care strălucesc de bucurie când își alăptează bebelușii, nu corespund de fiecare dată cu realitatea. Pentru mine, pompa de san devenise aliatul meu de nădejde. Chiar dacă mă simțeam ca o mamă-android, eram fericită că fiica mea, în sfârșit, mănâncă, este sănătoasă și plină de viață!

Surse foto: istockphoto.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Pot sa alaptez bebelusul daca…? 6 situatii in care poti continua alaptarea
    Pot sa alaptez bebelusul daca…? 6 situatii in care poti continua alaptarea

    Sunt multe mituri legate de alaptare. Cele mai multe dintre ele sunt despre continuarea alaptarii atunci cand mama are o problema de sanatate. Multe mamici se intreaba “Pot sa alaptez...

    Cine ar fi crezut că sforăitul drăgălaș al bebelușului meu era, de fapt, cancer
    Cine ar fi crezut că sforăitul drăgălaș al bebelușului meu era, de fapt, cancer

    Bolile grave, precum este și cancerul, au manifestări extrem de variate, la care nici nu te-ai gândi. În aceste condiții, pentru a putea sesiza cât mai repede când...

    Nu știi de ce îmi hrănesc bebelușul cu lapte praf, așa că nu mă judeca pentru că nu alăptez
    Nu știi de ce îmi hrănesc bebelușul cu lapte praf, așa că nu mă judeca pentru că nu alăptez

    Ca mame, știm că laptele matern este cel mai bun aliment pentru bebelușii noștri. Dar există multe motive pentru care o mamă nu poate sau nu ar trebui să alăpteze.

    Îmi alăptez și acum băieții de 5 si 6 ani și mă voi opri când îmi vor spune ei
    Îmi alăptez și acum băieții de 5 si 6 ani și mă voi opri când îmi vor spune ei

    În fiecare dimineață, înainte ca fii ei să plece la grădiniță, respectiv la școală, Sheryl Wynne, o mamă de 39 de ani din Wakefield, West Yorkshire, UK, îi...

    Am aflat că bebelușul meu de nouă luni suferă de un defect congenital la inimă. Regret că nu am pus mai multe întrebări despre boală
    Am aflat că bebelușul meu de nouă luni suferă de un defect congenital la inimă. Regret că nu am pus mai multe întrebări despre boală

    Această mămică a aflat că fetița ei de nouă luni s-a născut cu un defect congenital la inimă. Femeia simte că boala fetei putea fi descoperită mai repede, dacă ar fi pus mai multe...

    Toți medicii mi-au spus că bebelușul meu cu sindrom Down nu va trăi, dar iată-l acum!
    Toți medicii mi-au spus că bebelușul meu cu sindrom Down nu va trăi, dar iată-l acum!

    Unul din 1.000 de copii se naște cu sindrom Down, o afecțiune care se manifestă prin întârzieri în dezvoltarea mentală și fizică. Este important de precizat că...

    Ce se întâmplă dacă bebelușul înghite apă cu șampon
    Ce se întâmplă dacă bebelușul înghite apă cu șampon

    Băița bebelușului reprezintă o provocare, în special pentru proaspeții părinți. De exemplu, nu este exclus ca micuțul să înghită apă. Dar dacă aceasta conține...

    © 2023 Qbebe