Hidrocefalia sugarului: cauze, simptome și tratament

Ce este hidrocefalia?

Hidrocefalia este o afecțiune medicală caracterizată prin acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) în ventriculii creierului. LCR este un lichid transparent și incolor, care înconjoară creierul și măduva spinării, acționând ca o pernă protectoare. De asemenea, acesta ajută la eliminarea substanțelor reziduale din creier. Cu toate acestea, atunci când există un dezechilibru în producția, circulația sau absorbția LCR, acesta poate duce la hidrocefalie.

Hidrocefalia poate fi congenitală, ceea ce înseamnă că este prezentă la naștere, sau dobândită, dezvoltându-se mai târziu în viață. Hidrocefalia congenitală poate rezulta din factori genetici sau din anumite infecții prenatale care afectează dezvoltarea creierului. Hidrocefalia dobândită poate fi cauzată de traumatisme craniene, tumori cerebrale, infecții (cum ar fi meningita), hemoragii la nivelul creierului sau complicații în urma unor intervenții chirurgicale.

De ce apare hidrocefalia sugarului?

Hidrocefalia poate apărea la copii la naștere din cauza mai multor factori care perturbă fluxul și absorbția normală a lichidului cefalorahidian (LCR) în creier. Acumularea excesului de LCR în ventriculii creierului duce la creșterea presiunii, putând provoca probleme de dezvoltare și alte complicații. Iată câteva dintre motivele pentru care copiii pot dezvolta hidrocefalie la naștere:

• Anomalii congenitale

Una dintre cauzele principale ale hidrocefaliei la nou-născuți este reprezentată de anomaliile congenitale care afectează dezvoltarea creierului în timpul sarcinii. Aceste anomalii pot include defecte ale tubului neural, care apar atunci când tubul neural, structura care se dezvoltă în creier și măduva spinării, nu reușește să se închidă corect în timpul dezvoltării fetale timpurii.

• Factori genetici

În unele cazuri, hidrocefalia poate fi legată de factori genetici. Anumite mutații genetice sau afecțiuni moștenite pot interfera cu producția, circulația sau absorbția normală a LCR, ceea ce duce la acumularea de lichid în creier.

• Infecții în timpul sarcinii

Infecțiile contractate de mamă în timpul sarcinii, cum ar fi citomegalovirusul (CMV), rubeola sau toxoplasmoza, pot provoca inflamații și leziuni ale creierului fetal. Aceste leziuni pot perturba fluxul de LCR, contribuind la apariția hidrocefaliei.

• Hemoragie

Sângerarea la nivelul creierului, cunoscută sub numele de hemoragie intraventriculară, poate apărea la copiii prematuri și poate duce la hidrocefalie. Acumularea de sânge în ventriculii creierului poate obstrucționa fluxul LCR, provocând acumularea de lichid.

• Stenoza apeductală

Stenoza apeductală este o afecțiune în care apeductul cerebral, un pasaj îngust, care permite curgerea LCR între ventricule, este anormal de îngust sau blocat. Acest lucru poate duce la hidrocefalie prin obstrucționarea fluxului normal de LCR.

• Tumori cerebrale

Rareori, hidrocefalia la nou-născuți poate fi cauzată de tumori cerebrale care obstrucționează fluxul de LCR. Aceste tumori pot fi prezente în creier sau în măduva spinării.

• Malformația Chiari

Malformația Chiari este un defect structural în care o parte a creierului, amigdalele cerebeloase, se extind în canalul spinal. Această deplasare poate bloca fluxul LCR și poate duce la hidrocefalie.

Simptomele hidrocefaliei sugarului

Hidrocefalia sugarului necesită un diagnostic și o intervenție rapidă, pentru a preveni eventualele complicații și pentru a sprijini dezvoltarea sănătoasă a copilului. Iată care sunt simptomele care trebuie reperate din timp:

• Capul mărit

Unul dintre cele mai evidente semne de hidrocefalie la nou-născuți este un cap anormal de mare, adesea vizibil la scurt timp după naștere sau în timpul copilăriei. Acumularea rapidă de LCR face ca craniul să se extindă, ceea ce duce la mărirea capului, care pare disproporționat de mare față de restul corpului.

• Fontanelele bombate

Fontanelele, cunoscute și sub numele de "pete moi", sunt zone ale craniului bebelușului în care oasele nu s-au închis încă complet. La bebelușii cu hidrocefalie, fontanelele se pot umfla din cauza presiunii crescute din interiorul craniului.

• Plâns acut

Bebelușii cu hidrocefalie pot manifesta un plâns ascuțit sau strident, care poate fi un rezultat al presiunii asupra creierului în dezvoltare.

• Iritabilitate și agitație

Nou-născuții cu hidrocefalie pot manifesta iritabilitate și agitație crescute, deoarece presiunea din creier poate provoca disconfort puternic.

• Alimentație deficitară

Hidrocefalia poate afecta capacitatea bebelușului de a se hrăni corespunzător. Bebelușii pot avea dificultăți în a-și coordona reflexele de supt și de înghițire, ceea ce duce la dificultăți de hrănire și la o creștere inadecvată în greutate.

• Vărsături

Voma frecventă, în special dimineața, poate fi un simptom al hidrocefaliei. Presiunea cauzată de acumularea de LCR poate irita creierul și poate declanșa vărsăturile.

• Somnolență sau letargie

Bebelușii cu hidrocefalie pot părea excesiv de somnoroși sau letargici, lipsiți de interes pentru mediul înconjurător și cu un nivel redus de activitate.

• Întârzieri în dezvoltare

În unele cazuri, hidrocefalia poate duce la întârzieri în atingerea reperelor de dezvoltare, cum ar fi rostogolirea, așezarea sau târârea.

• Probleme de vedere

Presiunea cauzată de excesul de LCR poate afecta nervul optic, ducând la probleme de vedere sau la mișcări anormale ale ochilor la nou-născuți.

• Convulsii

În cazurile severe de hidrocefalie, sugarii pot suferi convulsii din cauza presiunii crescute asupra creierului.

Diagnosticul pentru hidrocefalia sugarului

Diagnosticarea la timp a hidrocefaliei sugarului este crucială pentru a asigura o intervenție timpurie și un tratament adecvat. Medicul specialist utilizează o combinație de evaluări clinice și teste de diagnosticare pentru a identifica prezența hidrocefaliei la nou-născuți.

Un consult fizic amănunțit al capului nou-născutului, al fontanelelor (punctele moi de pe craniu) și al stării neurologice generale este primul pas în diagnosticarea hidrocefaliei. Un cap anormal de mărit sau fontanele bombate pot ridica suspiciunea acestei afecțiuni.

Investigațiile imagistice cu ultrasunete reprezintă o tehnică sigură și neinvazivă, adesea utilizată pentru a diagnostica hidrocefalia la nou-născuți. Aceasta permite furnizorilor de asistență medicală să vizualizeze ventriculii creierului și să detecteze orice anomalii ale fluxului LCR sau ale dimensiunii ventriculilor.

În cazurile în care o ecografie nu poate oferi o imagine suficient de clară, se poate utiliza tomografia computerizată pentru a obține imagini mai detaliate ale structurilor creierului. Tomografia computerizată poate ajuta la identificarea ventriculilor măriți și la excluderea altor posibile cauze ale simptomelor.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este un instrument de diagnosticare puternic care oferă imagini detaliate ale creierului și ale măduvei spinării. Este deosebit de util în identificarea cauzei care stă la baza hidrocefaliei și în determinarea amplorii anomaliilor cerebrale.

În unele cazuri, în special atunci când diagnosticul este incert, medicul poate utiliza monitorizarea presiunii intracraniene pentru a măsura presiunea din interiorul craniului copilului. O presiune intracraniană ridicată poate indica prezența hidrocefaliei.

Dacă există suspiciunea unei cauze genetice pentru hidrocefalie, se poate recomanda efectuarea de teste genetice pentru a identifica prezența anumitor anomalii genetice.

Tratamentul hidrocefaliei sugarului

Tratamentul hidrocefaliei la copiii nou-născuți are ca scop reducerea presiunii asupra creierului cauzată de acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) și prevenirea potențialelor complicații care ar putea împiedica dezvoltarea copilului.

Cel mai frecvent și mai eficient tratament pentru hidrocefalie este drenajul ventriculo-peritoneal. Aceasta presupune introducerea unui tub subțire, numit șunt, în ventriculii creierului, pentru a drena excesul de LCR. Șuntul este apoi tunelizat pe sub piele, până în cavitatea abdominală, unde LCR este reabsorbit de organism.

În unele cazuri, în special atunci când există un blocaj sau o obstrucție în ventriculii creierului, se poate efectua o ventriculostomie endoscopică. În timpul acestei proceduri, se creează o mică gaură în cel de-al treilea ventricul, pentru a crea o cale alternativă pentru fluxul LCR, ocolind obstrucția.

În cazurile în care hidrocefalia este asociată cu afecțiuni genetice, se poate recomanda consiliere genetică pentru familii, pentru a înțelege riscul de recurență și implicațiile pentru viitoarele sarcini.