Edem papilar: cauze, simptome și tratament

Ce este edemul papilar 

Edemul papilar este o afecțiune caracterizată prin umflarea capului nervului optic (cunoscut și sub numele de disc optic) în partea din spate a ochiului. Această umflătură este cauzată, de obicei, de creșterea presiunii intracraniene (presiunea din interiorul craniului), care poate comprima nervul optic și poate duce la tulburări de vedere. 

Simptomele comune ale edemului papilar pot include:

• Vedere încețoșată sau întunecată.
• Pierderea vederii, în special a vederii periferice.
• Obscurități vizuale tranzitorii (întunecarea temporară sau cenușiu a vederii).
• Dureri de cap, adesea mai puternice dimineața sau la schimbări de poziție.
• Greață sau vărsături.

Diagnosticul edemului papilar implică, de obicei, o examinare completă a ochilor de către un oftalmolog, care poate utiliza tehnici precum oftalmoscopia pentru a vizualiza capul nervului optic. De asemenea, pot fi efectuate studii imagistice, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau tomografie computerizată (CT) a creierului, pentru a identifica cauza care stă la baza creșterii presiunii intracraniene. 

Cauzele edemului papilar

Edemul papilar este cauzat, de obicei, de creșterea presiunii în interiorul craniului, cunoscută sub numele de presiune intracraniană (PIC). Această presiune crescută poate comprima nervul optic din spatele ochiului, ceea ce duce la umflarea capului nervului optic (edemului papilar). Există mai multe cauze potențiale ale presiunii intracraniene crescute și ale edemului papilar ulterior, printre care se numără: 

Hipertensiunea intracraniană idiopatică (IIH): Cunoscută și sub numele de pseudotumor cerebrian, hipertensiunea intracraniană hipertensivă este o afecțiune caracterizată de o presiune intracraniană ridicată fără o cauză de bază identificabilă. IIH afectează cel mai frecvent femeile supraponderale de vârstă fertilă, dar poate apărea și la bărbați și copii. 

Tumorile cerebrale: Tumorile din interiorul creierului sau din apropierea bazei craniului pot crește presiunea intracraniană prin comprimarea țesutului cerebral, prin blocarea fluxului de lichid cefalorahidian (LCR) sau prin provocarea supraproducției de LCR. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase). 

Edem cerebral: Umflarea creierului din cauza diverșilor factori, cum ar fi traumatisme, infecții, inflamații sau tulburări metabolice, poate duce la creșterea presiunii intracraniene și la edemul papilar. 

Meningită: Infecțiile meningelor (membranele care înconjoară creierul și măduva spinării) pot provoca inflamații și umflături, ceea ce duce la creșterea presiunii intracraniene și la un potențial edem papilar. 

Hemoragia subarahnoidă: Sângerarea în spațiul dintre creier și membranele înconjurătoare (spațiul subarahnoidian) poate crește presiunea intracraniană și poate provoca edemul papilar.

Hidrocefalie: Această afecțiune implică acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) în exces în interiorul creierului, ceea ce duce la creșterea presiunii intracraniene. Hidrocefalia poate rezulta din malformații congenitale, tumori, infecții sau alți factori care afectează circulația sau absorbția LCR. 

Leziuni cerebrale traumatice (TCC): Traumatismele sau leziunile grave la nivelul capului pot provoca sângerări, umflături sau leziuni ale țesutului cerebral, ceea ce duce la creșterea presiunii intracraniene și la un potențial edem papilar. 

Anumite medicamente: Anumite medicamente, cum ar fi isotretinoina (utilizată pentru tratarea acneei severe) sau antibioticele tetracicline, au fost asociate cu creșterea presiunii intracraniene și cu edemul papilar ca efecte secundare rare. Unele antibiotice din clasa tetraciclinelor, cum ar fi doxiciclina și minociclina, au fost asociate cu hipertensiune intracraniană și edem papilar. Mecanismul exact nu este clar, dar poate implica toxicitatea directă asupra nervului optic sau modificări ale dinamicii LCR.

Tulburări vasculare: Afecțiunile care afectează vasele de sânge din creier, cum ar fi tromboza sinusurilor venoase cerebrale sau malformațiile arteriovenoase, pot perturba fluxul sanguin normal și pot contribui la creșterea presiunii intracraniene. 

Alte cauze: Rareori, edemul papilar poate apărea din cauze non-neurologice. Afecțiunile sistemice, cum ar fi boala renală cronică, lupusul eritematos sistemic (LES) și anemia severă pot afecta indirect presiunea intracraniană și pot contribui la apariția edemului papilar. De asemenea, și apneea obstructivă severă în timpul somnului poate duce la creșterea presiunii intracraniene în timpul episoadelor de apnee, ceea ce poate duce la apariția unui edem papilar.

Simptomele edemului papilar la copii 

La copii, edemul papilar se poate prezenta cu semne și simptome similare cu cele ale adulților, deși se pot manifesta diferit din cauza diferențelor de comunicare și comportament. Este important ca părinții și îngrijitorii să fie conștienți de semnele potențiale ale edemului papilar la copii, care pot include: 

Dureri de cap: Copiii cu edem papilar se pot plânge de dureri de cap, care pot fi persistente sau intermitente. Durerile de cap se pot agrava cu anumite activități, schimbări de poziție (cum ar fi aplecarea sau culcarea) sau la trezirea de dimineață. 

Modificări vizuale: Copiii pot prezenta tulburări vizuale, cum ar fi vedere încețoșată sau dublă, dificultăți în a vedea clar obiectele sau pierderea vederii periferice. De asemenea, ei pot raporta obscurități vizuale tranzitorii, în care vederea lor se întunecă temporar sau se estompează. 

Greață și vărsături: Edemul papilar poate provoca creșterea presiunii intracraniene, ceea ce duce la simptome precum greața și vărsăturile. Copiii pot prezenta aceste simptome, în special în asociere cu dureri de cap. 

Modificări ale comportamentului: Copiii mai mici pot prezenta modificări de comportament sau de dispoziție, cum ar fi iritabilitate, letargie sau agitație crescută. Ei pot părea mai obosiți decât de obicei sau pot avea dificultăți de concentrare asupra sarcinilor. 

Modificări ale mersului sau echilibrului: În unele cazuri, edemul papilar poate provoca schimbări subtile în mersul (modelul de mers) sau echilibrul unui copil. Aceștia pot părea nesiguri pe picioarele lor sau pot avea dificultăți în a-și menține echilibrul. 

Umflarea discului optic: Edemul papilar se caracterizează prin umflarea capului nervului optic (discul optic) din partea din spate a ochiului. Această umflătură poate fi vizibilă în timpul unei examinări oftalmologice complete efectuate de un oftalmolog care utilizează tehnici precum oftalmoscopia sau fotografia fundului de ochi. 

Este important de reținut că este posibil ca copiii să nu-și exprime întotdeauna clar simptomele, în special copiii mai mici sau cei cu întârzieri în dezvoltare. Părinții ar trebui să fie atenți la orice schimbări în comportamentul, starea de spirit sau aspectul fizic al copilului lor și să solicite o evaluare medicală dacă au îngrijorări cu privire la vederea sau sănătatea generală a copilului lor.

Tratamentul edemului papilar

Tratamentul pentru edemul papilar depinde de abordarea cauzei care stă la baza creșterii presiunii. 

Medicamente: În cazurile de hipertensiune intracraniană idiopatică (IIH), pot fi prescrise medicamente pentru a ajuta la reducerea presiunii intracraniene și la ameliorarea simptomelor. Acetazolamida (Diamox) este utilizată în mod obișnuit pentru a reduce producția de lichid cefalorahidian și pentru a scădea presiunea intracraniană. Alte medicamente, cum ar fi diureticele sau corticosteroizii, pot fi, de asemenea, prescrise în funcție de cauza de bază. Prin diminuarea acumulării de lichid în creier și măduva spinării, diureticele pot ajuta la ameliorarea edemului papilar și a simptomelor asociate, cum ar fi durerile de cap și tulburările de vedere. Corticosteroizii, la rândul lor pot ajuta la ameliorarea simptomelor și pot fi utilizați ca parte a regimului de tratament pentru anumite afecțiuni subiacente care contribuie la apariția edemului papilar.

Fenestrarea tecii nervului optic: În unele cazuri de edem papilar asociat cu hipertensiunea intracraniană idiopatică (IIH), se poate lua în considerare intervenția chirurgicală de fenestrare a tecii nervului optic. Această procedură chirurgicală presupune crearea unei mici deschideri în învelișul nervului optic pentru a permite scurgerea excesului de lichid cefalorahidian, reducând presiunea asupra nervului optic. Această intervenție se efectuează de obicei sub anestezie generală de către un neurochirurg sau un chirurg oftalmolog cu experiență în această procedură. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată folosind o abordare endoscopică sau deschisă, în funcție de starea specifică a pacientului și de preferințele chirurgului.

Șunt ventriculoperitoneal: Pentru persoanele cu edem papilar secundar hidrocefaliei (acumularea de lichid cefalorahidian în creier), poate fi necesară plasarea unui șunt ventriculoperitoneal. Această procedură chirurgicală presupune introducerea unui tub subțire (șunt) în ventriculii creierului pentru a devia excesul de lichid cefalorahidian în cavitatea abdominală, unde poate fi reabsorbit de organism.

Monitorizare și urmărire: Persoanele cu edem papilar necesită o monitorizare atentă din partea profesioniștilor din domeniul sănătății pentru a evalua răspunsul la tratament, pentru a monitoriza funcția vizuală și pentru a detecta orice modificări ale presiunii intracraniene. Se pot recomanda întâlniri regulate de urmărire cu un oftalmolog, neurolog sau alți specialiști pentru a urmări progresul și a ajusta tratamentul după cum este necesar.

Modificări ale stilului de viață: În cazurile de hipertensiune intracraniană idiopatică (IIH), pot fi recomandate modificări ale stilului de viață pentru a ajuta la gestionarea simptomelor și la reducerea presiunii intracraniene. Acestea pot include pierderea în greutate, modificări ale dietei (cum ar fi reducerea aportului de sodiu) și evitarea activităților care pot crește presiunea intracraniană (cum ar fi încordarea, ridicarea de obiecte grele sau anumite medicamente).