Ecolalie: cauze, simptome și tratament

Ce este ecolalia

Ecolalia reprezintă un comportament automat și involuntar, constând în repetarea cuvintelor sau enunțurilor spuse de altă persoană. Acest comportament este normal în primii 3 ani de viață, în contextul în care face parte din procesul de dezvoltare a limbajului. Mai exact, se referă la modul în care copiii deprind ritmul, structura și sunetele imitând silabe, cuvinte sau enunțuri pe care le aud. 

În general, ecolalia se întâlnește tot mai puțin pe măsură ce copiii își îmbunătățesc abilitățile care țin de limbaj. Dacă nu se întâmplă așa, iar ecolalia se manifestă și după vârsta de 3 ani, înseamnă că este vorba despre ecolalie patologică. Într-o asemenea situație, trebuie să se ia în calcul o problemă care ține de modul în care se procesează și se formulează limbajul. 

Termenul „ecolalie” provine din limba greacă, „echo” traducându-se prin „a repeta”, iar „lalia” traducându-se prin „vorbire”.

Cauzele ecolaliei

Până în momentul de față, nu se cunosc exact cauzele care duc la apariția ecolaliei. Cu toate acestea, se poate vorbi despre cauze diferite ce stau la baza unui asemenea comportament, astfel:

Cauzele ecolaliei la copii

Când ecolalia este prezentă la un copil mai mare de 3 ani, poate fi asociată cu:

• O tulburare de spectru autist: de exemplu, ecolalia survine în special în caz de sindrom Asperger. Acest sindrom se manifestă atât prin dificultatea de a relaționa cu cei din jur, de a înțelege limbajul corpului și expresiile faciale, cât și prin dificultăți de exprimare a emoțiilor, prin repetarea cuvintelor sau enunțurilor auzite și chiar prin dificultatea de adaptare la schimbarea rutinelor zilnice;
• O dizabilitate de dezvoltare și/sau de comunicare;
• ADHD. 

Cauzele ecolaliei la adulți

La fel ca în cazul copiilor, ecolalia poate fi legată și la persoanele adulte de prezența unei tulburări de spectru autist sau de ADHD. Totodată, în anumite cazuri, ecolalia este asociată cu:

• Afazia: o afecțiune care intervine dacă se ajunge la deteriorarea unor zone ale creierului responsabile de limbaj. De obicei, afazia apare în caz de accident vascular cerebral sau de traumatism puternic la nivelul capului;
• Epilepsia;
• Bolile neurodegenerative: spre exemplu demența;
• Schizofrenia: o boală mintală care afectează modul în care o persoană gândește, acționează și se comportă. Spre exemplu, schizofrenia generează halucinații, iluzii, delir etc;
• Sindromul Tourette: o tulburare caracterizată prin prezența ticurilor vocale și motorii;
• Pierderea memoriei;
• Encefalita: se referă la inflamarea creierului, provocată fie de o infecție virală sau bacteriană, fie dacă sistemul imunitar atacă în mod eronat celulele de la nivelul creierului (encefalită autoimună);
• Expunerea la stres.

În afară de cauzele enumerate anterior, oamenii de știință consideră că ecolalia intervine în situația în care există o disfuncționalitate la nivelul lobului frontal al creierului, responsabil de memorie, de gânduri și de mișcări. Această disfuncționalitate este asociată cu:

• Prea multă sau prea puțină dopamină: dopamina este un hormon și un neurotransmițător care influențează comportamentul, având un rol esențial în modul în care sunt percepute plăcerea și recompensa. Neurotransmițătorii transmit mesajele între celulele nervoase, dar și între acestea și restul corpului. Excesul sau deficitul de dopamină poate afecta modul în care creierul îi transmite corpului cum să comunice;
• Disfuncționalități la nivelul neuronilor-oglindă: acești neuroni se activează când execuți diferite acțiuni și când observi aceleași acțiuni realizate de alte persoane. Neuronii-oglindă te ajută să înveți înțelegând și imitând acțiunile și comportamentele celor din preajma ta. Oamenii de știință susțin că ecolalia poate să apară când neuronii-oglindă nu funcționează normal;
• Prezența unui decalaj între capacitatea de procesare a informațiilor lingvistice și abilitatea de producere a unui limbaj original: mai exact, ecolalia este asociată cu incapacitatea unei persoane de a procesa și de a integra corespunzător informația primită de la stimulii verbali. În acest context, nu este exclus să intervină repetarea mecanică a ceea ce se aude la un moment dat.

Cum se manifestă ecolalia

Manifestările ecolaliei sunt legate de tipurile acestui comportament, astfel:

În caz de ecolalie imediată și întârziată

Ecolalia imediată înseamnă că repetarea cuvintelor sau enunțurilor se realizează imediat după ce acestea sunt auzite. În caz de ecolalie întârziată, poate fi sesizat un interval de timp între momentul în care cineva rostește un cuvânt sau un enunț și momentul în care acestea sunt repetate.

În caz de ecolalie comunicativă și semicomunicativă

Ecolalia comunicativă se referă la situația în care cuvintele sau enunțurile repetate au sens în cadrul unei conversații, adică răspund la o întrebare. Dacă motivul care stă la baza repetării cuvintelor sau enunțurilor nu este clar, atunci se poate vorbi despre ecolalie semicomunicativă.

În caz de ecolalie mitigată și nemitigată

Ecolalie nemitigată înseamnă că o persoană repetă întocmai ceea ce a auzit, inclusiv tonul vocii. Dacă pot fi sesizate modificări ale cuvintelor sau enunțurilor auzite și/sau ale tonului vocii, atunci este vorba despre ecolalie mitigată (atenuată).

În caz de ecolalie ambientală

Acest tip de ecolalie se referă la repetarea cuvintelor provenite din mediul apropiat unei persoane, de exemplu de la televizor, de la radio etc.

Pe lângă manifestările enumerate, ecolalia poate fi însoțită și de:

• Utilizarea unor cuvinte neobișnuite;
• Rostirea foarte rapidă a cuvintelor (palilalie);
• Stări de anxietate, de iritabilitate în situațiile în care este nevoie să se comunice;
• Absența contactului vizual;
• Dificultăți de învățare;
• Dificultăți în construirea relațiilor sociale.

Diagnosticul ecolaliei

Un specialist în corectarea tulburărilor de vorbire și de limbaj reușește să diagnosticheze ecolalia, atât la copii, cât și la adulți, printr-o conversație și o evaluare. În cazul persoanelor cu tulburare de spectru autist, ecolalia poate fi identificată în timpul ședințelor de terapie de limbaj. 

În urma evaluării, specialiștii în corectarea tulburărilor de vorbire și de limbaj își dau seama în ce stadiu este ecolalia, dacă este minoră ori severă, și pot recomanda un plan de tratament. 

Tratamentul ecolaliei

Principalele obiective urmărite prin efectuarea unui tratament pentru ecolalie sunt:

• Identificarea cauzei responsabile pentru repetarea cuvintelor sau enunțurilor;
• Identificarea modalităților prin care să se restabilească o comunicare normală. 

În acest context, tratamentul poate consta în:

Terapie prin vorbire

În cadrul acestei terapii se folosesc diverse tehnici pentru a încuraja o persoană să treacă de la o comunicare bazată pe repetare la o comunicare spontană, funcțională. Printre asemenea tehnici se regăsesc:

• Modelarea limbajului: terapeuții rostesc încet și clar cuvintele și enunțurile ca să-și încurajeze pacienții să procedeze la fel;
• Expansiunea și extensia: se pleacă de la enunțul repetat de pacient, însă acest enunț este completat de un răspuns formulat de către terapeut. Spre exemplu, dacă un copil repetă întrebarea „Vrei prăjituri?”, terapeutul răspunde „Da, vreau prăjituri pentru că sunt gustoase”;
• „Prompting” și „fading”: inițial, terapeutul oferă indicii pentru a ghida răspunsul pacientului („prompting”) iar ulterior, pe măsură ce pacientul se obișnuiește să formuleze răspunsuri, renunță la indiciile respective („fading”);
• Folosirea unor indicatori vizuali: de exemplu, terapeutul apelează la desene, la planșe etc. pentru a pune la dispoziția pacientului reprezentarea cuvintelor.

Logopedia: Cum poate face diferența în viața copilului tău

Terapie cognitiv-comportamentală

Rolul acestei terapii este atât să descurajeze repetarea cuvintelor sau enunțurilor, cât și să modifice modul în care pacientul interacționează cu mediul din preajma sa. De fapt, terapia cognitiv-comportamentală pune la dispoziție strategii alternative pentru stimularea comunicării normale. Aceste strategii includ, de exemplu, oferirea unor recompense în cazul în care se utilizează cuvinte noi, jocuri de rol care simulează situații din viața de zi cu zi etc. 

Datorită terapiei cognitiv-comportamentale, persoanele cu ecolalie au beneficii precum:

• Reușesc să se simtă din ce în ce mai confortabil în diverse contexte de comunicare;
• Își dau seama, treptat, ce le determină să repete cuvintele sau enunțurile și să ia măsuri pentru a preveni o asemenea situație: 
• Trec mai ușor peste anxietate și stres care, de multe ori, amplifică ecolalia.

Terapie integrativă

Implică îmbinarea dintre mai multe tehnici și terapii, de exemplu:

• Terapie prin vorbire;
• Terapie cognitiv-comportamentală; 
• Terapie ocupațională;
• Terapie de integrare sezorială: ajută pacienții să-și folosească toate simțurile împreună. Acest tip de terapie este indicată, de exemplu, în cazul tulburărilor de spectru autist deoarece este benefică pentru comportamentele repetitive. 

Tratament medicamentos

În situația în care ecolalia este generată de stres, de anxietate sau de o afecțiune psihică, medicii pot recomanda antidepresive, spre exemplu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. În plus, se prescriu medicamente și când ecolalia este provocată de o afecțiune neurologică precum epilepsia de exemplu. 

De fapt, pentru a beneficia de un tratament adecvat pentru ecolalie, poate fi necesar să se consulte următorii specialiști:

• Neurolog;
• Psiholog;
• Psihiatru;
• Specialist în corectarea tulburărilor de vorbire și de limbaj;
• Diferiți terapeuți.

Ca să reușești să comunici cât mai ușor cu o persoană cu ecolalie, încearcă să pui în aplicare sfaturile de mai jos:

• Observă comportamentul și limbajul corpului persoanei respective;
• Ascultă cu atenție ca să surprinzi și diferențele din tonul vocii;
• Fii răbdătoare: astfel, trebuie să-i oferi persoanei cu care vorbești un răgaz petru a procesa o întrebare și pentru a formula ulterior un răspuns;
• Nu întrerupe persoana care îți vorbește;
• Folosește un limbaj cât mai simplu;
• Structurează-ți enunțurile cât mai clar;
• Fii un exemplu: arată-i persoanei respective cum să utilizeze anumite cuvinte sau enunțuri în situații de comunicare din viața de zi cu zi.