Diferențe dintre apa mării și apa de piscină
În primul rând, trebuie menționată diferența în ceea ce privește compoziția apei. Astfel, cea din piscină conține dezinfectanți adăugați (tablete sau granule de clor), care sunt de obicei agenți de curățare. Aceștia distrug bacteriile, alte forme de viață și se unesc cu alte substanțe chimice cu care nu este bine să interacționeze corpul uman. Clorinele și cloraminele (moleculele legate de clor) pot cauza iritație la nivelul pielii și a ochilor și poate conduce la uscarea tegumentului; nu trebuie neglijat nici mirosul său înțepător. De asemenea, îți poate decolora părul dacă nu îl speli suficient sau corespunzător.
Dimpotrivă, apa mării are în compoziție apă și sare, însă conținutul ei depinde de zona unde te afli. Dacă este vorba despre o zonă unde există un trafic maritim intens, este posibil să conțină diverse reziduuri. Sarea poate avea efecte iritante similare și de uscare a pielii ca și clorul. Iar dacă practici diverse sporturi acvatice, te poți acoperi cu pietricele sau nisip.
Dacă evaluăm gradul de vizibilitate pe care îl conferă, apa de piscină este transparentă și poți înota fără nicio problemă. Atunci când nu poți vedea fundul piscinei nu trebuie să intri în ea. În mare, în funcție de locul în care înoți, apa poate să nu fie transparentă; poate avea o culoare mai închisă și, de asemenea, cu cât avansezi în larg, cu atât fundul mării este mai dificil de văzut.
Copiii apreciază mult mai mult apa mării deoarece înotul este mult mai ușor de practicat, mai ales pentru cei neinițiați; apa sărată îi ajută să plutească. Însă când vine vorba despre forța pe care trebuie să o depui pentru a avansa, în apa de mare există nu doar valuri, ci și curenți care pot opune rezistență. Astfel, pot ajunge să înoate în cerc, spre deosebire de o piscină unde înotul are loc sub formă de bazine. Dacă vrea să se odihnească, are posibilitatea să facă acest lucru pe marginea piscinei; în apa mării acest lucru este posibil doar când vine vorba de o adâncime mică (trebuie evitat să lași copilul să se aventureze prea departe în largul mării). De asemenea, este mai greu de cuantificat distanța pe care înoți într-un spațiu deschis, comparativ cu o piscină, unde se cunosc dimensiunile exacte.
În ceea ce privește costul, apa mării este teoretic accesibilă oricui (când nu vorbim de plaje private unde accesul este contra cost), în vreme ce apa de piscină presupune aproape întotdeauna plata unei sume de bani.
Majoritatea părinților iau însă în considerare un aspect important când vine vorba despre apa în care fac baie copiii, și anume sănătatea. Apa de piscină este sănătoasă prin prisma substanțelor chimice cu rol dezinfectant. Apa mării este sănătoasă prin acțiunea terapeutică a valurilor (talasoterapie), prin conținutul de sare, dar și minerale benefice multor afecțiuni.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat aspectul siguranței. Astfel, o piscină este prevăzută cu salvamari care pot interveni în timp oportun. În cazul mării, există anumite plaje amenajate care dispun de salvamari ce intervin în caz de înec. Chiar și în acele zone, există riscul ca plaja respectivă să fie supraaglomerată, iar intervenția salvamarului să fie dificilă sau tardivă.
Opinia specialistului
Doamna doctor Anca-Ioana Mitrea din cadrul Centrului Medical Iowemed Medicover oferă următoarele informații: "Sporturile de apă sunt foarte iubite de copii, chiar și simpla bălăceală în cadă sau piscină reprezintă pentru mulți dintre ei un motiv de mare bucurie.
Apa din mări și oceane face parte dintr-un ecosistem, care îi conferă proprietăți unice. Aceasta este o apă sărată (conține aproximativ 35 g de sare per un litru de apa), bogată. Insă și în alte minerale precum: magneziu, iod, calciu, sulfat. Rolurile terapeutice ale apei marine sunt binecunoscute în prezent, deosebit de importante pentru sănătatea copiilor.
Dintre acestea amintim:
- Rol antiseptic și cicatrizant asupra plăgilor
- Ameliorează afecțiuni tegumentare precum: acnee, psoriazis, lupus, ulcerații
- Efect benefic asupra sistemul imunitar prin creșterea cu 5-20% a numărului de eritrocite care asigura oxigenarea sângelui, și o creștere mult mai mare a numărului de leucocite, globulele albe care asigura apărarea antiinfecțioasă.
- Îmbunătățirea funcției aparatului respirator
- Împreună cu exercițiile fizice ameliorează afecțiunile reumatologice
- Are efect relaxant, anxiolitic prin conținutul crescut de magneziu.
Toate aceste proprietăți evidențiază beneficiul net al practicării sporturilor de apă în mare/ocean versus piscină.
Apa de ocean - deși prezintă aceleași beneficii curative că și apa de mare, scăldatul în ocean este mult mai riscant, fiindcă pot apărea curenți de aer foarte puternici, valuri mari și de asemenea fauna acvatică este mult mai numeroasă.
Zonele de scăldat cu apă dulce nu sunt indicate pentru copii, albia râurilor constituie o zonă cu risc major de accidentare, iar apele stătute prezintă o încărcătură microbiană, parazitară și fungică incompatibile cu îmbăierea.
Deși cei mici adora sa se bălăcească vara în apă și nu putem fi tot timpul la mare, piscinele publice nu reprezintă soluția cea mai bună. Pentru a evita contaminarea bacteriană si parazitară apa din aceste bazine este tratata cu clor, o metodă ieftină și eficientă. Intervalul normal de clorinare este 1-3 ppm (părți per milion), dar pentru a distruge paraziți rezistenți precum cryptosoridum parvum, trebuie atinsă o concentrație de cel puțin 20 ppm. Întotdeauna va exista o tendință de supraclorinare a apei, deloc benefică celor mici. Compușii eliberați de clor în apă interacționează și cu proteinele umane, cum sunt cele eliminate prin urină, transpirație formând cloramina, un compus toxic. Dintre substanțele volatile, nitrogenul triclorid este cel mai frecvent întâlnit, astfel încât copiii sunt expuși chiar și dacă stau pe marginea piscinei, fără a intra în apă.
Cum nu putem ști întotdeauna ce concentrații de clor sunt folosite în bazine sau piscine, simplul fapt că simțim miros de clor în preajma acestora este un semn de alarmă că s-au depășit cu mult concentrațiile normale.
Efectele nedorite ale apei clorinate sunt: iritația ochilor și a tegumentelor, uscarea fanerelor, declanșarea alergiilor, a astmului bronșic, iar la adulți s-a descris asocierea cu cancerul de vezică urinară.
Apariția alergiilor și a astmului bronșic la copii se realizează prin lezarea de către vaporii de clor epiteliului tractului respirator, care se exprimă cel mai frecvent prin bronhospasm. În timpul efectuării efortului fizic, cum este înotul, capacitatea pulmonară vitală crește, astfel că în plămân ajung mai mult compuși toxici decât în repaus."
Studii despre apa de psicină asupra copiilor
Un studiu din anul 2003 a descoperit că acei copii de vârstă mică care înoată regulat într-o piscină interioară clorinată sunt expuși unui risc mai mare de inflamație pulmonară și ulterior la dezvoltarea astmului. De asemenea, expunerea constantă la apa de piscină din partea copiilor de vârstă mică a fost asociată cu o creștere dependentă de expunere în permeabilitatea epiteliului pulmonar și o creștere în riscul de a dezvolta astm, în special asociat cu alți factori de risc. Se consideră că o expunere crescută a copiilor la produse de clorinare în piscine interioare poate reprezenta o cauză importantă a incidenței în creștere pentru astm și boli alergice în statele industrializate. Copiii inhalează mai mult aer per unitate de greutate corporală comparativ cu persoanele mature și au un sistem imunitar mai puțin dezvoltat, fiind expuși unui risc mai mare de probleme de sănătate comparativ cu adulții. Copiii de vârstă mică asimilează cantități relativ ridicate de toxine comparativ cu înotătorii mai vârstnici și prin urmare sunt expuși unui risc mai mare. În piscinele intens clorinate, chiar și smalțul dentar poate fi erodat ca urmare a acidității crescute. Însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă apa sărată reprezintă alternativa potrivită.
Indicații generale pentru siguranța în apă
Fie că este vorba despre piscină, fie că este vorba despre apa mării, trebuie respectate câteva măsuri de bază de siguranță: supreveghează copilul întotdeauna, asigură piscina (dacă ai lângă casă) cu un gard pentru ca cei mici să nu ajungă în apă când nu ești de față), înscrie-ți copilul la lecții de înot (reprezintă o abilitate importantă pentru orice om), stabilește reguli cu privire la accesul în piscină/apa mării (cum ar fi orele și numărul de adulți care să supravegheze activitățile), inclusiv cu privire la timpul necesar de odihnă atunci când copiii înoată. Este important, de asemenea, o rutină de încălzire a mușchilor tip stretching înainte și după ce copilul iese din apă.
În final doamna doctor Anca-Ioana Mitrea recomandă: "Câteva mențiuni sunt însă de făcut. Deși marea/oceanul beneficiază de un sistem natural de autocurățare (prin fitoplancton, curenți de aer), acesta poate fi depășit în condițiile unor temperaturi foarte ridicate (creșterea temperaturii apei peste 24 grade C), dar și în caz de suprapopulare. Cel mai frecvent agent patogen întâlnit este Enteroccocus faecalis, care determină apariția episoadelor diareice.
Copiii vor fi învățați să nu înghită apă de mare și să nu se scufunde cu capul în apă, fără a avea echipament de protecție (cască, ochelari, dopuri de urechi)
Pentru a preveni contaminarea bazinelor cu apă, copilului i se va face duș înainte, spălând bine cu săpun și zona anală. Copilul va purta echipament de protecție, cască (pentru a preveni contaminarea parului cu clor), ochelari de apă, dopuri de urechi. Otita înotătorului este frecvent descrisă, prin afectarea canalului auditiv de către apa din bazin. Imediat după ce iese, se va face din nou duș pentru a îndepărta compușii de clor de pe tegumente și se va aplica o cremă emolientă.
Când condițiile climatice nu ne permit sau nu putem ajunge la mare cel mai indicat este amplasarea unei piscine personale la domiciliul copilului. Și în aceste condiții ar trebui montat un filtru de apă, pentru că inclusiv apa de rețea poate conține cantități mai mari de clor, cu efecte nedorite dacă copilul petrece mult timp în apă.
Dacă cel mic practică înotul și trebuie să meargă la bazin, ar fi de dorit să găsim un centru unde purificarea apei din bazin se face prin tehnici moderne precum ionizarea cu ioni de cupru și argint și clorinare foarte redusă.
În prezent se dezvoltă rapid piscinele care conțin apă de mare și se curăță natural prin plante acvatice purificatoare."
Citește și: Inotul in piscina si in apa marii: riscuri si metode de siguranta pentru copil
Surse: www.quora.com; www.healthline.com; www.poolsoffun.com; https://coachsci.sdsu.edu