Atunci când suntem amenințați, organismul nostru reacționează după schema arhaică: „luptă sau fugi." Bătăile inimii se accelerează, energia este mobilizată în mușchi, nivelul hormonilor de stres crește. După ce pericolul a trecut, toate acestea revin la normal. Dar, dacă amenințarea este constantă, răspunsul la stres nu mai funcționează normal. Persoana va experimenta o stare reactivă, de continuă tensiune, ori, dimpotrivă, o inhibare a răspunsului normal la condiții stresante. Copiii supuși în mod repetat la situații conflictuale prezintă o capacitate scăzută de reglare a răspunsului la stres. Modul în care se rezovă conflictele în familie, fie între părinți, fie între părinte și copil, influențează reacția biologică a copilului la evenimentele stresoare și sanatatea fizică și psihică a acestora.
Ce aspecte ale conflictului afectează copilul
Nu există relații familiale fără conflicte și neînțelegeri. Părinții și copiii sunt de multe ori în dezacord și se ajunge, câteodată, la discuții aprinse. Când părintele reușește să-și recapete calmul și are o atitudine pozitivă, conflictul se rezolvă fără să lase urme în sufletul copilului. Ba chiar, unele cercetări arată că un copil poate dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor, în urma confruntărilor cu părintele, pe care să le aplice în relațiile sale ulterioare. Conflictul este dăunător pentru copii atunci când devine prea frecvent; când este plin de ostilitate și implică voce ridicată și insulte verbale; când apare agresivitatea fizică; când pare să amenințe integritatea familiei; când rămâne nerezolvat și trenant pentru multă vreme, implicând stare de furie și lipsă completă de comunicare. Fie că sunt între părinți, fie între părinți și copii (în special adolescenți), astfel de conflicte vor avea efecte nocive asupra copilului, inclusiv la nivel biologic.Stresul continuu crește nivelul de cortizol
Atunci când părintele este mereu într-o stare de tensiune și inițiază conflicte frecvente, copilul înregistrează un nivel crescut de cortizol, Acesta are rolul de a proteja organismul împotriva stresului, dar menținerea sa la cote ridicate determină o serie de afecțiuni. Astfel, copiii care suportă permanent tratamente dure din partea părinților, sunt agresați la nivel fizic sau verbal ori trăiesc într-un conflict constant pot experimenta o serie de tulburări, precum: insomnie, ritm cardiac accelerat, slăbirea sistemului imunitar cu instalarea unor răceli frecvente, tulburări de alimentație, inclusiv obezitate, tulburări gastrointestinale. În ceea ce privește manifestările comportamentale, stresul poate fi externalizat prin agresivitate, ostilitate față de alți copii, comportamente anti-sociale și nerespectare a regulilor, delincvență sau vandalism.Sau, dimpotrivă, este inhibată producția normală de cortizol
Acesta pare a fi un mecanism adaptativ, menit să protejeze organismul de efectele negative ale excesului de cortizol. La unii adolescenți crescuți în medii conflictuale s-a măsurat nivelul cortizolului în condiții de stres și s-a constatat că acesta este inferior nivelului normal estimat pentru astfel de situații. Dar, deși pe termen scurt, acest răspuns este adaptativ, pe termen lung poate avea consecințe negative, precum dezangajarea adolescentului (și viitorului adult) din situațiile provocative, inhibiția socială, probleme în inițierea și menținerea unor relații de lungă durată. În acest caz, stresul este internalizat, sub formă de depresie, anxietate, retragere, apatie.
La copiii care nu se pot baza pe părinți pentru a iniția repararea conflictului, capacitatea de a gestiona și rezolva, la rândul lor, conflictele este afectată. La aceștia, studiile au arătat că pot să apară modificări neobișnuite ale ratei cardiace și ale ritmului respirator chiar și în situații neutre, atunci când părinții sunt de față, sau în anumite condiții percepute de copil ca amenințătoare, în baza experienței sale de familie.
Somatizările sunt frecvente la copiii supuși conflictelor în familie
Un studiu a investigat efectele stării de tensiune și anxietate, generate de conflict, asupra copiilor de 7-10 ani, demonstrând că apar simptome somatice, precum tulburările gastro-intestinale, însoțite de durere. Somatizarea este o formă de percepere exacerbată a unor senzații fiziologice, ce poate să apară pe fond de stres sau de anxietate. Reprezintă o tendință de a traduce starea psihologică negativă în simptome de natură fizică. Atunci când sunt implicați în conflicte familiale frecvente, în care predomină o stare de teamă, copiii dezvoltă o serie de manifestări tipice, precum tensiune corporală, stare acută de îngrijorare, compotamente evitante. În acest context, apar și manifestări de somatizare, precum senzații de amplificare a durerii, gândire catastrofică și convingeri disfuncționale legate de durere (atribuită, de obicei unei boli grave), Copiii pot prezenta multiple alte somatizări, precum dureri de cap, stări de greață și vomă, oboseală cronică, dureri de spate și de piept, dureri pelviene și sindrom de colon iritabil. În cazul în care s-a instalat la copil o tulburare de panică, pot să apară simptome fizice generalizate, ce dau senzația unei boli grave: dureri de mușchi, oboseală permanentă, diaree, transpirații, senzație de sufocare și scurtare a respirației, palpitații.Cum să protejezi copilul în caz de conflict
Chiar și atunci când este în război cu copilul, un bun părinte nu pierde din vedere protecția acestuia. Cu atât mai mult când copilul se află la mijloc, în alte conflicte intrafamiliale. Părinții trebuie să aplice câteva reguli, pentru a rezolva conflictele în mod pozitiv și constructiv.
1. Adulții trebuie să evite certurile în fața copiilor. În cazul unor discuții mai aprinse, acestea pot fi purtate în spatele ușilor închise, iar copilul trebuie protejat de starea de tensiune dintre părinți. Conflictele nerezolvate, trenante, afectează nu numai sănătatea copilului, dar și a întregii familii.
2. Chiar dacă este conflict, afecțiunea primează. Ca părinte, evită replicile abuzive, agresivitatea sau violența asupra copilului. Menține o atmosferă de calm și fii tu cel care inițiază rezolvarea conflictului. Studiile au arătat că răspunsul biologic al copilului la conflict este alterat, dacă acesta nu se poate baza pe părinte să rezolve situația conflictuală.
3. Învață să-ți gestionezi emoțiile. Dacă lași furia să te stăpânească, copilul tău va reacționa fie prin frică accentuată, fie, la rândul său, prin furie. Astfel de stări, mai ales dacă sunt frecvente sau de lungă durată, afectează echilibrul biologic al copilului și al tău. Adultul este în măsură să-și stăpânească furia; la copil, procesul de maturizare emoțională este încă în curs, așa că gestionarea furiei este mai dificilă. Deci fii tu adultul și transformă conflictul într-o situație de învățare pentru copil, prin propriul tău exemplu.
4. Observă modul în care izbucnesc, de regulă, conflictele cu copilul. În general, punem în mișcare aceleași mecanisme care declanșează situațiile conflictuale. De exemplu, îi ceri fiicei tale să spele vasele, ea răspunde că nu este treaba ei, tu ridici vocea, copilul face la fel și sfârșiți într-o criză de furie, în care o trimți în camera ei, reproșându-i toate relele comportamente din ultima săptămână. Pentru a face o schimbare, trebuie modificat acest model. În unele familii, funcționează modele și mai dăunătoare, care se repetă mereu, iar copilul devine o adevărată victimă a violenței părinților. În astfel de cazuri, este necesar ca întreaga familie să se vindece, altfel efectul conflictului generalizat asupra copilului este distructiv și de nerezolvat.
Surse: http://ssri.psu.edu; https://www.childandfamilyblog.com; https://ifstudies.org; https://www.ncbi.nlm.nih.gov; https://www.empoweringparents.com
Urmareste-ne pe Google News
