Toate medicamentele au efecte secundare. Când sunt utilizate corespunzător, antibioticele au relativ puține astfel de efecte. Totuși, folosirea lor excesivă a condus la creșterea numărului de cazuri în s-au instalat reacții nedorite, cu un spectru larg de manifestări, de la iritații ușoare până la efecte greu de tolerat, care fac continuarea tratamentului imposibilă. Conform unor analize publicate în Journal of Pediatric Infectious Diseases Society, reacțiile secundare ale antibioticelor au determinat în 2017, în Statele Unite, peste 70.000 de vizite la camerele de urgență pentru copii. Cele mai multe dintre vizitele la medic (peste 86% din cazuri) au fost determinate de reacții alergice, precum eczeme, prurit și edeme. Riscul de vizită la medic a variat în funcție de vârstă și tipul de antibiotic folosit, dar cele mai frecvente reacții au apărut la copii mai mici de doi ani. Amoxicilina a fost antibioticul cel mai des implicat în evenimente adverse la copiii cu vârste sub 9 ani, în vreme ce sulfametoxazolul si trimetoprimul (care apar în produse precum Biseptrim, Sumetrolim, Tagremin) au provocat cel mai frecvent reacții alergice la copii între 9 și 14 ani.
Antibioticele continuă să fie printre cele mai recomandate medicamente de către pediatri, deși unele cercetări au sugerat peste o treime din aceste prescripții nu sunt necesare. În multe cazuri nu se ia în considerare nici măcar faptul că antibioticele nu sunt utile decât în infecțiile bacteriene și nu au efect sau induc chiar manifestări nedorite în cazul unor infecții de natura virală sau fungică. Încercarea de a stopa folosirea excesivă a fost determinată, în special, de faptul că tulpini întregi de bacterii au dezvoltat rezistență la diferite antibiotice. Un studiu recent a estimat că în jur de 33.000 de persoane mor anual în urma infecției cu bacterii rezistente la antibiotice, iar dificultățile întâmpinate sunt similare cu cele cu care s-a luptat lumea medicală din cauza tuberculozei, infestării HIV sau epidemiilor de gripă. Pe lângă problema rezistenței la antibiotice, aceea a alergiei este cea mai frecvent întâlnită la copii.
Cauzele alergiei la antibiotice
Sistemul imunitar ne protejează de boli și agenți patogeni. El luptă împotriva oricărui invadator străin, precum virusurile, bacteriile, paraziții și substanțele periculoase. În cazul unei alergii la antibiotice, sistemul nostru imunitar reacționează ca și cum antibioticul ar fi periculos pentru organism. Ca răspuns la această presupusă amenințare, organismul nostru începe să producă anticorpi. Aceștia sunt proteine programate să atace invadatorii, în acest caz antibioticul care provoacă reacția sistemului imunitar. Răspunsul imunitar conduce la inflamație, care se prezintă sub forma a diferite simptome: erupții cutanate, febră, dificultăți de respirație, etc. Aceste reacții pot să apară prima oară când iei un anumit antibiotic sau la un moment dat, după câteva administrări fără probleme.
Principalele simptome ale alergiei la antibiotice
Alergia sau hipersenzitivitatea la antibiotice reprezintă unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale antibioticelor, putând avea simptome variate ca formă și severitate. Cele mai des întâlnite și blânde simptome sunt reprezentate de erupții cutanate.
Alte simptome pot include:
- Iritații mai puternice ale pielii
- Urticarie
- Prurit și înroșirea unor zone mai mult sau mai puțin extinse
- Febră
- Edeme
- Dificultăți de respirație (respirație scurtă, șuierătoare)
- Secreții nazale, mâncărimi ale nasului și ochilor
Simptome mai rar întâlnite, care pot să apară după câteva zile sau săptămâni după expunerea la antibiotic, includ:
- Boala serului, însoțită de febră, dureri de încheieturi, erupție cutanată, edeme și greață
- Anemie indusă de medicamente, constând în scăderea numărului de globule roșii, corelată cu oboseală, ritm cardiac neregulat, scurtarea respirației, alte semne și simptome
- Erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (eczeme, nivel crescut al leucocitelor, edem generalizat, umflarea ganglionilor limfatici și reactivarea infecțiilor hepatice latente)
- Inflamarea rinichilor (nefrită), care poate determina febră, hematurie, edem generalizat, confuzie, alte simptome
Astfel de simptome apar mai ales ca urmare a alergiei la penicilină, precum și la derivate ca amoxicilina sau ampicilina.
Cel mai sever simptom asociat cu alergia la antibiotice este anafilaxia sau reacția anafilactică, o condiție ce poate fi amenințătoare de viață. Reacția anafilactică la antibiotice se poate manifesta prin:
- Scurtarea respirației
- Dificultăți de înghițire
- Greață, stare de vomă
- Amețeală puternică, stare de confuzie
- Accelerarea bătăilor inimii
- Edeme ale feței, limbii, buzelor
- Stare de șoc anafilactic
Intervenția medicală rapidă este absolut necesară în cazul reacției anafilactice.
Tratamentul alergiei la antibiotice
În cazul reacțiilor alergice la diferite antibiotice, tratamentul depinde de severitatea acestora. O reacție alergică severă va conduce, automat, la evitarea completă a antibioticului care a provocat-o. În cazul unei reacții ușoare, este posibil ca antibioticul să fie în continuare prescris, dar numai însoțit de alte medicamente, care să controleze reacția alergică, să blocheze răspunsul imunitar și să reducă simptomele. Astfel, pot fi administrate:
Antihistaminice
Organismul nostru produce histamină în prezența unor substanțe potențial dăunătoare, precum alergenii. Eliberarea de histamină este un trigger pentru simptome alergice ca: edeme, prurit, iritație. Antihistaminicele blochează producția de histamină și pot ajuta la calmarea reacției alergice. Antihistaminicele pot fi distribuite sub formă de pastile, picături oculare sau nazale, creme, spray-uri nazale.
Corticosteroizii
Alergia la antibiotice poate provoca edeme la nivelul căii respiratorii și alte simptome severe. Corticosteroizii ajută la reducerea inflamației, putând fi administrați sub formă de pastile, unguente sau picături, precum și sub formă de pudră/lichid pentru inhalator.
Bronhodilatatoare
Dacă alergia la antibiotic provoacă secreții nazale abundente și dificultăți respiratorii, medicul poate recomanda bronhodilatatoare. Acestea eliberează căile respiratorii și ușurează respirația.
In cazul anafilaxiei, este necesar tratament de urgență cât mai rapid. Injectarea de epinefrină este primul pas, aceasta făcându-se în spital. Dacă au existat antecedente, este posibil ca persoana sa dețină anumite pastile cu epinefrină, pe care trebuie să le ia imediat, apoi să meargă la spital. În caz că ajutați o persoană care are reacție anafilactică, sunați imediat la urgență. O așezați pe spate, cu picioarele mai sus decât corpul și o acoperiți cu o pătură. În cazul în care respirația se oprește și inima încetează să bată, este absolut necesară începerea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie.
La spital, persoanelor cu anafilaxie li se administrează adrenalină (numele comun pentru epinefrină), precum și oxigen, cortizon și antihistaminice, dacă este necesar.
Desensibilizarea la un anumit antibiotic se practică în cazul în care nu există altă opțiune de tratament, în afară de respectivul antibiotic. În această situație, pacientul primește o doză foarte mică de antibiotic, care este mărită progresiv, o dată la 15- 30 minute, pe parcursul a câteva ore, timp de mai multe zile. Dacă se atinge doza dorită fără nici o reacție secundară, se poate continua tratamentul. În cazul în care va fi nevoie de același antibiotic pe viitor, se va realiza din nou procedura de desensibilizare.
Recomandări pentru folosirea corectă a antibioticelor la copii
- Utilizați numai antibioticele prescrise de medic, în dozajele și după programul recomandat
- Țineți cont că antibioticele sunt eficiente numai în infecțiile bacteriene, nu în bolile provocate de virusuri, precum gripa, majoritatea răcelilor, multe dintre infecțiile sinusurilor, precum și majoritatea bolilor copilăriei (rujeola, rubeola, oreionul, varicela).Copiii pot dezvolta infecții bacteriene, care se suprapun peste cele virale, în acest caz putând fi necesară și administrarea de antibiotice. Uneori, bacteriile pot provoca infecții ale sinusurilor sau urechilor, dar, în astfel de cazuri, nu este neapărat nevoie de antibiotic, vindecarea realizându-se de la sine în circa o săptămână. De asemenea, majoritatea durerilor în gât au o cauză virală, dar pot să apară și ca urmare a unor infecții bacteriene. În acest caz, doctorul recomandă cel mai eficient tratament cu antibiotice, în urma realizării unor teste pentru depistarea infecției streptococice.
Un copil poate avea nevoie de antibiotic, numai în baza recomandării medicale, dacă:
- Prezintă tuse care durează peste 14 zile
- Simptomele unei infecții a sinusurilor nu se ameliorează după 10 zile, ori se ameliorează temporar, apoi revin
- Copilul are secreții nazale și febră în jur de 39 grade timp de câteva zile
Antibioticele sunt absolut necesare dacă:
- Copilul are o formă bacteriană de pneumonie
- Este stabilit diagnosticul de tuse convulsivă
- Copilul are o infecție streptococică, depistată în urma unor teste
Nu uitați că excesul de antibiotice încurajează instalarea rezistenței la antibiotic, iar odată instalată rezistența, infecții greu de tratat se pot răspândi de la o persoană la alta, determinând adevărate epidemii. Infecțiile rezistente la antibiotice sunt mult mai greu de tratat și mai costisitoare.
Surse: https://www.drugs.com; https://medicalxpress.com; https://www.ncbi.nlm.nih.gov; https://medicalxpress.com; https://www.drugs.com; https://www.healthline.com
Share
Pin
