Stenoza pilorică: cauze, simptome și tratament

Ce este stenoza pilorică

Stenoza pilorică este o afecțiune rară, care afectează sugarii, cauzând îngustarea pilorului, pasajul dintre stomac și intestinul subțire. Acest blocaj împiedică trecerea corectă a alimentelor, ducând la vărsături puternice, deshidratare și pierdere în greutate.

Caracteristicile principale sunt:

• Apare cel mai frecvent la sugari (în vârstă de 2-8 săptămâni)
• Provoacă vărsături proiectile după hrănire
• Duce la deshidratare și dezechilibru electrolitic
• Este mai frecventă la primii născuți de sex masculin și poate avea o legătură genetică

Cauzele care provoacă stenoza pilorică

Cauza exactă a stenozei pilorice este necunoscută, dar se crede că aceasta rezultă dintr-o combinație de factori genetici, de mediu și de dezvoltare care determină îngroșarea anormală a mușchiului piloric (mușchiul dintre stomac și intestinul subțire). Această îngroșare blochează trecerea alimentelor în intestine, ducând la vărsături și alte simptome.

1. Factori genetici (istoric familial)

Stenoza pilorică tinde să apară în familie. Dacă un părinte a avut stenoză pilorică, copilul său are un risc mai mare de a o dezvolta.

Stenoza pilorică este mai frecventă la copiii de sex masculin născuți primii.

2. Factori de mediu și de dezvoltare

• Unii sugari se nasc cu o creștere excesivă a mușchiului piloric, care se îngroașă treptat și provoacă un blocaj.
• Fumatul în timpul sarcinii dublează riscul de stenoză pilorică la nou-născuți.
• Utilizarea de eritromicină sau azitromicină (pentru infecții) la sugari în primele săptămâni de viață crește riscul. Dacă mama a luat aceste antibiotice la sfârșitul sarcinii sau în timpul alăptării, riscul poate crește, de asemenea.
• Unele studii sugerează că bebelușii hrăniți cu biberonul pot avea un risc ușor mai mare decât bebelușii alăptați, dar motivul exact nu este clar.

3. Factori hormonali și alți factori

Dezechilibrul hormonilor stomacali și digestivi poate contribui la creșterea excesivă a mușchiului piloric.

Golirea întârziată a stomacului (probleme de motilitate gastrică) ar putea declanșa o îngroșare anormală a mușchiului în timp.

Simptomele care anunță stenoza pilorică

Stenoza pilorică apare de obicei la sugari între 2 și 8 săptămâni și cauzează probleme digestive grave din cauza îngustării pilorului (pasajul dintre stomac și intestinul subțire).

Vărsături proiectile (vărsături puternice)

Cel mai frecvent și mai vizibil simptom. Vărsăturile apar după hrănire și pot fi suficient de puternice pentru a călători câțiva metri. Pot deveni mai frecvente și mai severe în timp. Vărsăturile pot conține lapte, dar de obicei nu conțin bilă (lichid galben-verzui).

Foamea persistentă

Bebelușii par adesea înfometați și doresc să mănânce din nou la scurt timp după vărsături. Cu toate acestea, vărsăturile continuă după fiecare hrănire.

Deshidratare 

• Scutece mai puțin ude (mai puține urinări).
• Gură și piele uscate.
• Plâns fără lacrimi.
• Punct moale scufundat (fontanela) pe capul bebelușului

Pierderea în greutate sau creșterea slabă în greutate

În ciuda hrănirii frecvente, bebelușul nu reușește să ia în greutate sau pierde în greutate din cauza vărsăturilor constante.

Valuri vizibile ale stomacului (peristaltism)

După hrănire, este posibil să vedeți mișcări ondulatorii pe abdomenul bebelușului, deoarece stomacul încearcă să împingă mâncarea prin pilorul îngustat.

Umflătură palpabilă în abdomen (masă de mărimea unei măsline) 

Medicii pot simți o umflătură mică și fermă în partea superioară dreaptă a abdomenului, unde este localizat mușchiul piloric îngroșat.

Cum tratezi stenoza pilorică

Singurul tratament eficient pentru stenoza pilorică este intervenția chirurgicală. Deoarece această afecțiune împiedică trecerea alimentelor în intestine, ea nu poate fi tratată cu medicamente sau modificări ale regimului alimentar. Chirurgia corectează permanent problema, iar majoritatea bebelușilor se recuperează rapid.

1. Îngrijire pre-operatorie

Înainte de operație, medicii se concentrează pe corectarea deshidratării și a dezechilibrelor electrolitice cauzate de vărsăturile frecvente prin:

Fluide intravenoase - Se administrează pentru a restabili nivelul de hidratare și de electroliți.

Oprirea hrănirii orale - Copilul este hrănit temporar prin fluide intravenoase în loc de stomac.

2. Chirurgie

Se efectuează o procedură numită piloromiotomie, în care mușchiul piloric îngroșat este tăiat pentru a permite alimentelor să treacă normal. Acest lucru se face de obicei folosind laparoscopia (chirurgie minim invazivă), care necesită doar incizii mici. Operația durează mai puțin de o oră și are o rată de succes foarte ridicată.

3. Recuperarea post-chirurgicală

Se administrează cantități mici de lichide sau lapte matern la câteva ore după operație. Unii bebeluși pot vomita încă o zi sau două, pe măsură ce stomacul lor se adaptează. Majoritatea bebelușilor se recuperează rapid și pleacă acasă în 24-48 de ore.

Cum se pune diagnosticul în stenoza pilorică

Diagnosticarea stenozei pilorice implică o combinație de examinare fizică, teste imagistice și teste de laborator pentru a confirma afecțiunea. Deoarece simptome precum vărsăturile și pierderea în greutate pot fi cauzate de alte tulburări digestive, diagnosticarea precisă este esențială.

1. Un medic va verifica semnele cheie:

Umflătură palpabilă „în formă de măsline” - O masă fermă, mică, în partea superioară dreaptă a abdomenului, care este mușchiul piloric îngroșat.

Valuri vizibile ale stomacului (peristaltism) -  Observarea mișcărilor ondulatorii pe abdomen în timp ce stomacul se luptă să împingă alimentele prin pilorul îngustat. 

2. Teste imagistice (confirmarea diagnosticului)

a) Ecografie (prima alegere)

Cel mai precis și non-invaziv test. Arată mușchiul piloric îngroșat și blocajul.

b) Radiografie gastrointestinală superioară (GI) cu contrast

Se utilizează în cazul în care ecografia nu este concludentă. Copilul bea un lichid de contrast bariu, care evidențiază pilorul pe radiografie. Dezvăluie un pilorus îngustat, alungit (numit „semnul șnurului”). 

3. Analize de sânge (evaluează deshidratarea și dezechilibrele)

Vărsăturile frecvente determină pierderea de lichide și electroliți. Analizele de sânge vor verifica:

• Niveluri scăzute de clorură și potasiu (din cauza vărsăturilor excesive).
• Niveluri crescute de bicarbonat (sugerând o alcaloză metabolică).
• Aceste rezultate îi ajută pe medici să corecteze dezechilibrele înainte de operație.

Cum previi stenoza pilorică

Nu există nicio modalitate garantată de a preveni stenoza pilorică, deoarece cauza sa exactă nu este încă pe deplin înțeleasă. Cu toate acestea, au fost identificați anumiți factori de risc, iar anumite alegeri privind stilul de viață pot contribui la reducerea șanselor de apariție a acestei afecțiuni la sugari.

1. Evită fumatul în timpul sarcinii și după naștere 

2. Limitează utilizarea anumitor antibiotice

Eritromicina și azitromicina (utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene) au fost legate de un risc mai mare de stenoză pilorică atunci când sunt administrate la: Sugari în primele câteva săptămâni de viață și mamelor în timpul sarcinii târzii sau alăptării.

3. Ia în considerare alăptarea

Unele studii sugerează că bebelușii alăptați la sân pot avea un risc mai scăzut decât bebelușii hrăniți cu biberonul. 

Laptele matern conține nutrienți protectori care susțin dezvoltarea digestivă sănătoasă. Cu toate acestea, hrănirea cu biberonul nu cauzează în mod direct stenoza pilorică, astfel încât părinții care folosesc lapte praf nu ar trebui să se îngrijoreze. 

4. Monitorizează simptomele timpurii

Stenoza pilorică nu poate fi întotdeauna prevenită, deci detectarea precoce este esențială. Urmărește semne precum vărsăturile proiectile, foamea persistentă și deshidratarea.