„Fratele meu îmi spune că așteaptă să mor.” Povestea unei adolescente infectate cu virusul HIV

Este infectată cu HIV

Joy (din Sudan) are 17 ani, iar în anul 2010 a aflat că este infectată cu HIV. La vârsta de 10 ani, a început să primească un tratament pentru această boală. Ea face parte dintre numeroasele cazuri de persoane infectate cu acest virus din zona Africii Subsahariene, experții din cadrul UNAIDS (Programul Comun al Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA) precizând că, în anul 2020, în sudul Sudanului existau aprox. 180.000 de copii și adulți bolnavi. 

Recent, Ministerul Sănătății din această țară a anunțat că, în perioada 2019-2021, aproximativ 39.000 de tineri (inclusiv adolescente) s-au infectat cu HIV. 

A rămas orfană de ambii părinți

Într-un interviu acordat „Eye Radio”, Joy a menționat că este orfană de ambii părinți și că moartea lor a fost provocată tot de virusul HIV. Mama sa murise când ea avea 2 luni, iar tatăl său în în anul 2012.

Imediat a fost luată în grijă de unchiul și de mătușa ei. Unchiul a încetat din viață în 2015: „M-am născut cu virusul HIV...Stăteam cu unchiul și cu mătușa mea când acesta a murit, în anul 2015.” După moartea acestuia, s-a mutat cu fratele și cumnata ei în orașul Juba. 

A trăit momente foarte grele în casa fratelui ei

Tânăra a relatat, în interviul pentru sursa citată, că ea și încă o soră a ei (sunt nouă frați) sunt infectate cu HIV. Din cauza bolii sale a trecut prin clipe dificile în casa fratelui ei, iar anul trecut a plecat de acolo. Iată ce a dezvăluit: 

„Înainte ca unchiul meu să moară, i-a spus fratelui meu despre boala mea, iar acesta i-a povestit soției sale. După ce aceasta a aflat, nu mi-a fost deloc bine în casa lor...

Într-o sâmbătă, când m-am dus să-i vizitez, cumnata mea nu m-a lăsat să intru pe poartă. Ea nu își dorea ca eu să mai vin la ei întrucât se gândea că nu are nevoie de cineva cu acest virus. Este fericită pentru că eu am plecat de acolo și pentru că am închiriat o casă în care locuiesc singură și mi-au spus că, dacă voi muri, ei vor veni la mine, îmi vor lua trupul și mă vor îngropa.

Cumnata mea mi-a dat ustensile de bucătărie separate și primeam și apă separat. Înainte să plec din casa fratelui meu, ea nu își lăsa copiii să intre în camera mea. Când găteam, nu aveau voie să mănânce cu mine.”

Locuiește singură în prezent și se luptă să supraviețuiască

De când nu mai stă cu fratele și cumnata ei, Joy se luptă să supraviețuiască. A mărturisit că trăiește mai mult din mila vecinilor și a prietenilor și că are zile în care se duce la culcare flămândă. De asemenea, în cadrul aceluiași interviu, a precizat că a încercat să-și câștige existența, dar că nu a reușit întrucât nu are forța necesară din cauza lipsei hranei: „Acum nici nu mai gătesc, nici nu mai lucrez. Ultima dată am fost instruită în producerea săpunului lichid, dar este o muncă prea grea pentru mine întrucât acest demers necesită multă energie, care mie îmi lipsește întrucât nu am parte de o hrană de calitate.”

Anul trecut a încercat să se înscrie la liceu, dar fratele ei nu a sprijinit-o deloc. Pentru a reuși, a făcut apel la persoane dispuse să o ajute să-și achiziționeze uniformă, să-și achite câteva taxe și să poată primi un act de identitate. 

Nu a ezitat și a încercat și să-și vândă din haine pentru a-și putea cumpăra uniformă și pentru a-și plăti taxe școlare, după cum a dezvăluit în interviul pentru „Eye Radio”: „Hainele mele sunt bune, mă voi duce să le vând la târg ca să-mi pot cumpăra uniformă, să-mi plătesc taxe școlare. La școală au nevoie și de un act de identitate, iar eu nu am unul...Tot ce îmi doresc este ca oamenii să mă susțină pentru a putea să îmi plătesc taxa școlară și uniforma...”

Nu în ultimul rând, Joy îi încurajează pe părinți, dar și comunitățile, să nu mai facă discriminare în ceea ce privește persoanele infectate cu HIV sau cu alte probleme de sănătate. Potrivit aceleiași surse, a declarat următoarele: „Ceea ce vreau să spun este că noi, persoanele infectate cu HIV, gândim altfel. Aș fi capabilă să iert dacă oamenii mi-ar putea lua viața și ar alege în schimb să rămână alături de cei infectați cu acest virus, să nu-i alunge din casele lor pentru următorii 15 ani. Cu alte cuvinte, părinții noștri și comunitățile ar trebui să evite să alunge chiar dacă o anumită persoană este foarte bolnavă.”