Sunt mămici care par a fi pregătite din punct de vedere psihic şi emoţional să ia taurul de coarne - biberonul şi toate provocările lui, în cazul nostru- dar, după naştere, tind să cadă în extreme nebănuite, au un comportament instabil şi se transformă în nişte MamZille fioroase.
Semne că ai devenit o MAMZILLA
Noi ştim că planurile de acasă nu corespund cu cele din târg, la fel cum nici planurile făcute în cele 9 luni cât timp bebeluşul tău îţi creşte în pântec nu vor cuprinde întreg spectrul de dificultăţi întâmpinate. Din păcate bebeluşul tău nu vine pe lume cu un ghid de utilizare, dar noi te putem ajuta cu câteva sfaturi şi sugestii culese de la mămicile care au trecut prin această experienţă şi au fost suficient de sincere să recunoască faptul că au fost MamZille în propriile poveşti. Iată semnele:
1. Ai o stare de spirit care oscilează de la o clipă la altă. Nimic neobişnuit până acum, li se întâmplă des mămicilor care au sugari. Îngrijorător este faptul că nimic din lucrurile care ţi-au plăcut până atunci nu te mai pot linişti. O carte, muzica preferată, o ieşire cu prietenele tale, afecţiunea soţului tău, vorbele mamei, menite să îţi aducă sprijin şi confort.
2. Interpretezi, judeci, analizezi obsesiv şi observi lucruri nelalocul lor şi motive ascunse în spatele cuvintelor şi gesturilor celor dragi, în special când vine vorba de soţul tău. Gelozia exagerată şi paranoia sunt semne clare că eşti pe un drum alunescos şi periculos, care îţi poate aduce cu succes eticheta de MamZilla. Încearcă să reevaluezi situaţia şi să îţi păstrezi un simt al realităţii. Atribuie o valoare corectă lucrurilor şi, cel mai important, nu îi îndepărta pe cei care te iubesc.
3. Panica şi anxietatea sunt simptome despre care se vorbeşte des în cazul mămicilor cu nou-născuţi. Probabil doctorul tău şi alte mămici care au trecut prin experientă naşterii te-au avertizat că nu ai cum să fugi de aceste frici: frica de a nu fi o mama bună , frica de a face lucrurile greşit şi frica de a nu îi oferi bebeluşului tău mediul ideal. Totul este acceptat şi justificat până în punctul în care plânsul copilului tău şi indispoziţiile sale îţi dau o stare de panică nedescrisa, fapt care te face să îi suni pe cei dragi clipă de clipă, agitând apele pentru lucruri care au o explicaţie, fie ea medicală, fie psihologică. Aşadar încearcă să îţi stăpâneşti emoţiile distructive şi caută mereu informaţii legate de simptomele normale sau rău prevestitoate ale bebeluşului tău.
4. Multe mămici tind să se învinuiască de felul în care le poartă grijă bebeluşilor, deşi încearcă să fie cele mai bune versiuni ale lor. Este ca mersul pe bicicletă, orice are un început şi orice lucru se învaţă, în cazul mămicilor cu multă iubire şi răbdare. Cu toate astea, pune-ţi un semn mare de întrebare dacă simţi că sentimental tău de vină este copleşitor, pierderea încrederii totale de sine este resimţită atât de tine, cât şi de cel drag. Poţi lua atitudine şi ar fi indicat să iei, pentru bunăstarea familiei tale şi în special a bebeluşului tău. Poţi recurge la sfaturile unui psiholog. Este un prim pas către recâştigarea ta ca femeie şi ca mamă. Nu uita, a cere ajutor denotă mult curaj, niciodată slăbiciune.
Surse: www.parenting.com www.doctoroz.com newparent.com
Urmareste-ne pe Google News
