Nu credeam că o să ajung la 46 de ani, divorțată, singură și cu un copil mic de crescut

Nu a reușit să-și împlinească visul de a deveni mamă când a fost căsătorită

Isha Sesay (originară din Sierra Leone, Africa) este una dintre cele mai cunoscute jurnaliste din Marea Britanie, lucrând pentru posturi de televiziune de renume și fiind Ambasador al Bunăvoinței în cadrul ONU. 

În anul 2008, când lucra la o serie de emisiuni pentru CNN în Atlanta (SUA), l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soț, jurnalist premiat și editor executiv al CNN pentru „Freedom Project”. S-au căsătorit în anul 2013, dar au divorțat, așa cum reiese și din interviul acordat de Isha pentru „Today”. În cadrul aceluiași interviu, a vorbit despre cariera ei și despre cum a ajuns la concluzia că trebuia neapărat să aibă un copil:

„Dacă mi-ar fi spus cineva, când aveam 16 ani, că la 46 de ani voi fi divorțată, singură și că voi avea un copil de crescut- eu fiind cea care am luat o asemenea decizie- nu aș fi acceptat deloc așa ceva, spunând „nu” cu fermitate! Revenind în trecut, dintotdeauna m-am gândit cum aș vrea să fie viața mea și lucrurile nu ar fi trebuit să stea astfel. Mi-am imaginat ceva, dacă pot spune astfel, „convențional”.

Am fost binecuvântată că am putut să am construiesc cariera visată fiind jurnalist- am lucrat 13 ani pentru „CNN International”, călătorind în lumea întreagă pentru a putea participa la evenimente majore, pentru a lua interviuri starurilor, oamenilor politici, președinților. Am publicat o carte, am devenit Ambasador al Bunăvoinței pentru ONU și am fondat un ONG pentru a veni în sprijinul fetelor africane dar, în ciuda acestor realizări, în momentele mele de liniște,mă gândeam la lucrul pe care mi-l doream cel mai mult, să devin mamă.

O căsnicie scurtă cu un bărbat bun nu mi-a dăruit copii, iar în anul în care am împlinit 40 de ani mama mea a suferit un accident vascular grav, așa că singura mea preocupare devenise să am grijă de ea. După șase ani am intrat într-o relație cu un bărbat care avea nevoie de aprox.12 ore pentru a-mi răspunde la mesaje. Ulterior, după ce m-am despărțit de el, mi-am dat seama de următorul lucru: faptul că nu am copii va fi cel mai mare regret al vieții mele. Pentru că auzeam ticăitul ceasului meu biologic, m-am gândit că, dacă voi mai aștepta până când îl voi găsi pe bărbatul potrivit pentru a fi tatăl copilului meu, va fi probabil prea târziu.”

A hotărât să devină mamă singură

Deși nu i-a fost la îndemână să ia o asemenea hotărâre, până la urmă s-a hotărât să apeleze la un donator de spermă. Pentru sursa citată, Isha a povestit că:

„Până la urmă, am hotărât să preiau controlul asupra vieții mele și să iau cea mai curajoasă și cea mai înspăimântătoare decizie: să am un copil pe care să-l cresc singură. Am avut multe conversații cu mine însămi și am încercat să găsesc răspunsuri la întrebări cum ar fi dacă mă voi descurca în lipsa sprijinului moral și financiar al unui partener. Cum voi putea face față întrebărilor venite din partea celor din jur? Ce impact va avea asupra copilului meu faptul că sunt mamă singură? Încă nu am reușit să răspund la toate aceste întrebări, dar am hotărât să merg mai departe întrucât am refuzat să mă las dominat de frică, de convenții sociale și de ceea ce cred cei din jur.

Procesul nu a fost deloc ușor. M-au consultat diverși medici și mi s-au recomandat numeroase analize, controale ginecologice, injecții, medicamente pentru inducerea grețurilor și chiar am trecut printr-o intervenție chirurgicală neprevăzută, pentru îndepărtarea unui fibrom. 

Însă marea provocare a fost dimensiunea emoțională a călătoriei mele spre a fi mamă, în special când am hotărât să recurg la un donator de spermă. Această decizie m-a determinat să-mi pun întrebări legate de importanța rasei, a etniei, a religiei și a educației celui care era tatăl biologic al copilului meu. Cu alte cuvinte, am fost nevoită să-mi analizez valorile, viziunea și concepțiile despre lume. Însă mai greu mi-a fost să încerc să trag concluzii din întrebări precum „oare donatorul meu este un om bun? Este o persoană morală? Oare este o persoană cu mintea deschisă, empatică, blândă?” Până la urmă, am luat o hotărâre- care mi-a aparținut în totalitate- și nu am niciun regret.”

A vorbit despre parcursul dificil pe care l-a avut până când a rămas însărcinată

Cea care s-a hotărât să devină mamă singură la 46 de ani nu s-a ferit să aducă în prim-plan drumul pe care l-a avut de parcurs până când a reușit să rămână însărcinată. Pentru aceeași sursă, a venit cu următoarele precizări: 

„Prima încercare de fertilizare in vitro a fost un eșec și am plâns zile întregi până când mi-am găsit iar forța de a o lua de la capăt, după câteva luni. Pe măsură ce zilele treceau, deveneam tot mai îngrijorată și mai speriată în legătură cu posibilitatea de a duce la capăt o sarcină. Aceste stări au devenit mai intense în momentul în care medicul m-a anunțat că trebuia să se amâne cea de-a doua încercare de fertilizare in vitro întrucât corpul meu nu răspundea bine la medicamente. Având două încercări eșuate, nu prea aveam așteptări când mă pregăteam pentru transferul celui de-al treilea embrion. 

În următoarele două săptămâni de la procedură, gândurile mă copleșeau și mi-a venit ideea să fac deja un test de sarcină. Astfel, cu o zi înainte de cea în care eram programată la clinică, m-am hotărât în sfârșit și am achiziționat un test de sarcină întrucât nu mai aveam răbdare.”

Și-a îndeplinit dorința de a rămâne însărcinată

În ciuda obstacolelor, Isha a reușit să rămână însărcinată și a explicat că și-a spus povestea pentru a-i inspira pe toți cei care își doresc cu ardoare ceva, pentru a le da curajul să meargă până la capăt. Potrivit aceleiași surse, și-a încheiat confesiunea astfel: 

„M-am trezit a doua zi cu mult mai înainte de răsăritul soarelui, m-am dus în grabă la baie și am deschis cutia în care se afla testul de sarcină. Pe măsură ce timpul se scurgea, am trecut prin cele mai diverse emoții. Când am văzut pe ecran cum a apărut cuvântul „însărcinată”, am țipat de bucurie și am căzut în genunchi înainte să izbucnesc în lacrimi.

Chiar dacă au trecut multe săptămâni de la aflarea acestei vești, iar abdomenul meu a devenit tot mai mare, nu încetez să mă minunez când aud vorbele „sunt însărcinată”. Sunt extrem de încântată, emoționată, speriată și, mai presus de toate, recunoscătoare.

Călătoria de pe parcursul sarcinii este doar începutul călătoriei mele, însă până acum pot să vă spun că, în afară de bucuria imensă, am trecut și prin stări de greață, de oboseală, prin aversiune față de mâncare, sensibilitate la zgomote și prin adevărate „lupte” cu hormonii mei. În săptămânile care urmează intenționez să împărtășesc mai multe experiențe de viață sperând că, dacă printre voi este cineva care a dat înapoi din a-și urma inima- indiferent despre ce este vorba- poate că povestea mea va aprinde „o scânteie” și îi va da impulsul de care are nevoie pentru a merge mai departe.”

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Isha Sesay (@iamishasesay)