Eu cred ca povestea a fost cam asa:
Vine cowboy-ul seara acasa, dupa ce fugarise zi lunga de toamna pana seara vaci, bizoni, mustangi si ce mai putea fi fugarit pe campurile din acele vremuri indepartate ale frontierei americane.
Nu cerea mare lucru bietul om, o strachina de tocana calda, un loc unde sa-si intinda picioarele incinse in ciocate, o pipa si o tarie care sa-i spele praful de pe dinti.
Dar peste ce da in cabana construita cu mainile goale, sub o ploaie de sageti apase?
In mijlocul camerei e intinsa pielea celui mai frumos bizon pe care l-a vanat vreodata. Arata ca masa de lucru a unui ucenic in ale bucatariei. Mai multi bostani - de diverse marimi si forme - zac spintecati. Miezul din ei e adunat in mijloc si din el se scurge sangele portocaliu si lipicios.
Speriat de ce vede, cowboy-ul scoate pistolul si trage cocosul inspre el.
-Buna, tati!
Abia atunci isi da seama ca una dintre tartacute e de fapt fata lui mai mare, vopsita pe fata cu zeama stoarsa din zeci de curcubeie.
De langa o gramada de panglici colorate, un alt bostanel prinde viata. Fiica lui mai mica:
-Tati, facem pusi!
Bostanii goliti de maruntaie erau profanati, unul cate unul, cu desene de ochi, nasuri, ciobiti unde ar fi trebuit sa vina gura.
Si apoi, ca batjocura sa fie completa, in loc de par le prindeau bucati de panza sau calti de canepa.
Bietul om nu lasa arma din mana, in acele vremuri tulburi misticismul intuneca mintile. Nu intelegea ce nebunie pusese stapanire pe fiicele sale. O cauta din ochi pe nevasta-sa, sperand sa nu o vada cazuta pe undeva, rapusa de vreo sageata otravita.
Vocea ei l-a speriat si a strans si mai tare praselele revolverului... Continuarea aici!
Urmareste-ne pe Google News
