Între smartphone și tabletă, de ce, când și cum punem limite - Sfatul specialistului

Între smartphone și tabletă, de ce, când și cum punem limite - Sfatul specialistului

Irina Olteanu - Redactor Senior

Vei afla aici informații importante legate de smartphone și tabletă, de ce, când și cum punem limite, prezentate de doamna Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, practician Metoda ESPERE, blogger "Fericiţi cei ce comunică". Ora de informatică a reprezentat cel de-al patrulea eveniment al Școlii Părinților Responsabili organizat de Qbebe.ro.

Doamna Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, practician Metoda ESPERE, blogger "Fericiţi cei ce comunică" a oferit următoarele informații la cel de-al patrulea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili:

Există atât de multe informații și date statistice și nu știu ce aș mai putea spune în plus pentru că între televizor, smartphone și tabletă există destul de multe similitudini. De la ce realitate pornim? Realitatea este că în acest studiu al unei societăți de pediatrie în 2017 56% dintre copiii între 5-12 ani au smartphone și 25% dintre copiii cu vârsta între 2-5 ani au smartphone (adică un sfert, unul din 4 copii). 

Realitatea este că tehnologia are niște beneficii, așa cum televizoarele au, și tehnologia are. Tehnologia este un mijloc și trebuie privită astfel, nu ca un scop în sine. Cred că marele mit este că tehnologia ne conectează. Nu este adevărat. Nu ne conectează, ci ne faciliează o oarecare comunicare, dar nu este o conectare autentică. Și atunci tehnologia trebuie privită ca un vehicul. Un vehicul este cel care mă ajută să ajung de la punctul A la punctul B, dar nu mă mut în mașină, nu-mi petrec vacanța în mașină, nu mă simt bine în mașină. Doar mă folosesc de mașină ca să ajung undeva. Așa și tehnologia. Smartphone-ul, telefonul mă ajută să transmit un mesaj, să caut o informație, nu doar să petrec timp. Aceasta este baza pe care voi ca părinți trebuie să o explicați copiilor: că smartphone-ul, telefonul nu este o jucărie, ci o unealtă, cum este și cuțitul, cum este orice altă unealtă. 

scoala parintilor rssponsabili

De ce este nevoie de limite? Este la modă conceptul de parenting necondiționat cu care nu sunt de acord, care susține că nu avem voie să pedepsim copiii, nu prea avem voie să îi recompensăm, este bine să-i lăsăm destul de liberi și este bine să nu-i supărăm. Din punctul meu de vedere se pune o presiune foarte mare pe părinți să-și facă copiii fericiți. Datoria voastră nu este să vă faceți copiii fericiți, ci să creșteți copii autonomi, responsabili, sănătoși. Nu fericiți. Am sentimentul că dacă nu punem niște fețe cu gura până la urechi pe facebook cu privire la cât de fericit este copilul, tu ca părinte eșuezi. 

De ce punem limite? Nu știu dacă ați încercat să vă gândiți vreodată cum este pentru un copil lumea. Încercați să vă imaginați că cineva vă aruncă într-o zi în China. Nu știți limba, nu știți regulile și vă uitați la niște chestii gigantice, fără a ști ce vor oamenii de la voi. Așa este cu copiii. Nu înțeleg ce vorbiți, până la 2 ani dacă înțeleg 50% din cuvinte, așa că mi se par teribili părinții care explică copiilor ca unui adult. Nu are niciun sens, explicați degeaba. Deci sunteți în China, nu știți nimic, nu știți regulile, nu știți limba și trebuie să faceți față. Acest mediu poate să fie foarte anxios, poate să mă sperie, așa că am nevoie de limite ca să înțeleg până unde pot să mă duc. Limitele le pune părintele. Părinții livrează bucăți digerabile de realitate pe care copilul le integrează. 

Acum urmează întrebarea de ce? Primul răspuns ar fi pentru protecție. Salvați Copiii spune că 1 din 2 copii ar fi fost hărțuit în mediul online. Vorbim de pornografie, de foarte multe imagini cu caracter sexual. Eu de curând am avut în cabinet un copil de 11 ani care își punea poze dezbrăcat pe facebook. Familia nu știa. Sunt grupuri pe Facebook de copii unde își cer unul altuia poze dezbrăcate. Nu știu dacă știți asta. Sunt grupuri pe Facebook unde se întrețin relații virtuale cu adulți, iar copiii nu știu, spun că sunt cei mai buni prieteni ai lor. Nu știu nimic despre ei, dar le cer sfaturi. Sunt grupuri pe Facebook de copii între 8 și 12 ani care se întâlnesc în parcuri, își dau adresele, unde își dau detalii din casă, fac poze cu ce au prin casă. Așa că aveți grijă la ce se uită copilul dumneavoastră pe internet. 

S-au chestionat peste 70 000 de copii în ultimele 18 luni și s-a concluzionat că minorii ajung să aibă de-a face cu sexting-ul. Sexting-ul înseamnă mesaje scrise cu caracter sexual. S-au înregistrat cazuri de dependență pornografică la copii de 11 ani. Aceasta este o statistică din America și am crezut că la noi nu este așa până când am avut copilul în cabinet. 

Un studiu pe 1240 de copii și părinți a relevat că 50% dintre copii admit că sunt dependenți de smartphone, iar 68% dintre părinți admit că cei mici folosesc telefonul mobil prea mult timp, iar și dintre copii admit că acest lucru este corect. Mamele nu-și mai țin copiii în brațe, ci stau pe laptop, iar copiii stau cu mâinile pe telefon. Dar par fericiți. 

Un alt răspuns la întrebarea de ce este pentru consecințe. Folosirea excesivă a tehnologiei alterează relația părinte-copil, evident pentru că fură din timpul petrecut împreună. 34% dintre conflicte au ca temă timpul petrecut la telefon, smartphone, tabletă. De asemenea, alterează relația cu sinele. Eul se formează în primii ani de viață. Copilul începe să devină conștient de sine în momentul în care folosește cuvântul eu. Atâta timp cât se referă la el folosind persoana a treia, nu are eul format. Când sunt în relație permanentă cu un smartphone sau cu o tabletă îmi alterez propria conectare cu mine. Aceasta este baza pentru problemele emoționale de mult mai târziu. Și nu sunt puține. 

Limitează creativitatea. Evident pentru că avem totul de-a gata creat în jocuri: personajele, povestea, decorurile. Nu trebuie să mai facem nimic. Decât să consumăm și să rămânem pasivi. 

Capacitatea de învățare este scăzută pentru că nu ne exersăm neuronii și apar tot felul de probleme legate de interacțiunea dintre emisferele cerebrale. Creează dependență. Internetul este denumit noua heroină electronică. 

scoala parintilor responsabili

Impactul negativ asupra sănătății mentale. Experții sunt de părere că printre cauzele dependenței și anorexiei la copii sunt expunerea la mediul virtual. Realitate devine fadă pentru că nu este atât de viu colorată. Am avut un copil în cabinet care mi-a spus că lui nu-i place să meargă la pădure, la picnic. Că i se pare groaznic. Pentru că nu cade niciun copac pe el, nu iese niciun vierme de nicăieri, nu se întâmplă nimic neobișnuit. Cam asta este realitatea. Când realitatea începe să mă dezamăgească este primul pas al depresiei. Iar copiii sunt dezamăgiți de realitatea pe care o trăiesc. 

Apar confuzii între real și virtual. Avea 17 ani și a vrut să îmi citească ceva: Mi-e dor de tine. Și mie mi-e dor de tine. Te iubesc. Și eu te iubesc. Vreau să te văd. Și eu vreau să te văd. Și mă întreabă: crezi că mă place fata asta? Și eu evident am zis că da. Dar el zice, mai stați puțin. Și îmi citește: Vreau să te ating. Și eu vreau să te ating. Pupă-mă pe frunte. Pupă-mă și tu. Ea avea 14 ani. Și la final mă întreabă dacă mi-am dat seama. Este un RPG, un role play games. Noi nu suntem prieteni, ne prefacem. Nu puteam să înțeleg cum se prefac că le este dor și că se iubesc. Că se pupă și se îmbrățișează. Îl întreb dacă o cunoaște pe fată. Și îmi zice că este colegă cu el de liceu. Dar nu au ieșit în parc, sunt doar iubiți virtuali. Cam acolo se ajunge. L-am întrebat de cât timp folosește smartphone-ul și tableta și este vorba de vârsta de 9-10 ani, atunci a început să folosească telefonul mobil. Acum era incapabil să aibă o prietenă și îmi spunea că îi e suficientă această iubită virtuală. Pentru că nu-l înșală, nu-i cumpără cadouri și e comod. Iar dacă îl refuză, nu e nicio problemă, că e doar un joc. După 4 luni l-am convins să iasă cu ea în parc. Cam asta înseamnă confuzia între real și virtual. Din păcate vă vorbesc din practică, nu din studii. Băiatul este și acum în terapie și are depresie. 

Problemele comportamentale. Probabil că știți povestea cu copilul care s-a lovit la genunchi, îi curgea sânge peste tot și întreba unde este butonul de restart. 

Violența jocului și acceptarea că violența este un lucru perfect normal și că așa ne rezolvăm noi problemele, dar violența este un comportament învățat, iar comportamentul se învață prin repetiție. Și știm foarte bine că nivelele de la jocuri sunt repetitive. 

De ce pentru siguranță? Pentru că 2% din aplicații cer acordul pentru istoricul tău, 14% din aplicații au acces la camera foto, 43% din aplicații au acces la GPS, 62% din aplicații au acces la numele și parola ta. Copiii oferă foarte multe informații despre ei pe internet. 

Mulți copii scriu pe grupuri online că doresc un BFF, adică best friend forever. Există și varianta BIFF, adică best internet friend, de obicei este un adult. Am încercat să intru în astfel de grupuri, iar un copil mi-a spus că am depășit vârsta și mi-a recomandat să îmi fac sau să îmi facă un cont fals. Mi-a spus să mint că am 13 ani. 

Când pui limite? Există câteva semne care trebuie să atragă atenția. De exemplu, copilul începe să prefere compania smartphone-ului în loc să petreacă timp cu copiii sau în aer liber. Este primul semn. Apoi când apar dificultăți de somn, de concentrare sau școlare. Iarăși este un semnal de alarmă. Când apar momente confuzionale, de genul unde este butonul restart. Când apar oboseala, coșmarul și agresivitatea. Fiți atenți la filmele 3 D. Am mulți copii cu coșmaruri după ce au fost la astfel de filme. 

Cum punem limite? Cu puțină ascendență, nu autoritate. Se face o confuzie între agresiv, ascendent și autoritar. În primul rând prin exemplul personal. Copiii vor gravita întotdeauna în jurul modelului parental. Dacă și părinții stau pe Facebook din 5 în 5 minute și copilul va face la fel. Responsabilitatea parentală presupune încurajarea comportamentelor sănătoase și nu a celor nesănătoase, ceea ce nu va conduce întotdeauna la emoții pozitive. Întotdeauna trebuie explicat de ce facem ceea ce facem. Este vorba copilul fericit, fericirea este o consecință, nu un scop. Părinții trebuie să pună limite, să încurajeze alte activități și să petreacă timp cu copilul. Ce înseamnă să petreci timp cu copilul? Făcutul temelor nu înseamnă că petreci timp cu el. Înseamnă a face ce vrea el să facă, cum vrea el să facă și cât vrea el să facă. Deci dacă copilul de 3 ani ne spune să ne tăvălim pe jos și ne desenăm cu făină pe față, faci ce vrea el. Dacă tu te duci să-i propui un joc, nu ai petrecut timp cu el, ci cu tine și cu jocul tău. 

Fii participativ - observă, ascultă, întreabă și taci. Observați comportamentele copiilor, ascultați ce vă spune copilul, puneți întrebări și tăceți. Nu puteți să reacționați dacă vorbiți. Nu poți să asculți dacă răspunzi. Copiii nu au nevoie de răspunsuri, ci de multe ori au nevoie de ascultare. Și chiar și pe Facebook. Foarte mulți din acele grupuri cer comunicare. Trimiteți-le mesaj privat. Copiii de pe grupuri cer relații, comunicare ,atenție. De ce fac asta? Pentru că nu le primesc. De la cine nu o primesc? De la voi. 

Amenajarea mediului presupune televizoare mai mici. Este moda să ai televizorul cât tot peretele, asta înseamnă că ocupă un loc central în casa și în viața mea. Cu cât ocupă un loc mai mare, cu atât este mai important în viața mea. Luați-vă televizoare mici. Amenajați-vă în casă locuri de distracție, colțul vesel, colțul familiei, camera veseliei, biblioteca. Acordați casei voastre aceste spații, nu spații pentru a petrece timp la televizor. 

Stabiliți limite. Dacă toată lumea se spală pe mâini înainte de a mânca, toată lumea închide tableta înainte de mânca. Stabilim acest lucru și ne ținem de el. Respectați valorile familiei și micile ritualuri care țin familia unită. De exemplu, în familia noastră vinerea facem gogoși. Aceste lucruri oferă copiilor rădăcina de care au nevoie pentru a crește viguroși, ritualul parental. Sunt copii care nu-și aduc aminte de niciun fel de ritual, așa cum ne amintim noi despre bunicii care făceau cozonaci, copiii de astăzi nu-și aduc aminte de nimic. Își aduc aminte că stăteau pe tabletă. Iar dacă copilul este capabil să utilizeze un smartphone, nu va avea nicio problemă să facă diverse treburi în casă. 

La întrebarea cât este permisă tehnologia, răspunsul este maxim 2 ore pe zi, de preferat nelegate, dar aici se includ și televizor, și tabeltă și orice alt dispozitiv. Cu cât copilul interacționează cu un smartphone mai târziu, cu atât este mai bine pentru el.

Mai multe detalii poți afla direct de la doamna Daniela Dumitrescu!

 

SPONSORI

laropharm
acvaticbebeclub
 activitcolostrupremium
 KIA  Himalaya  
Articolul urmator
Fiica mea a fost pedepsită la școală pentru că nu avea tableta încărcată 100%
Fiica mea a fost pedepsită la școală pentru că nu avea tableta încărcată 100%

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului
    Cum îți dai seama că ai un copil care nu poate spune „Nu”? Sfatul specialistului

    Toți părinții își învață pe copii să fie politicoși, ceea ce e foarte bine. Însă dincolo de „te rog” și „mulțumesc”, e important ca cel...

    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?
    Sfatul specialistului: cum gestionăm anxietatea de separare la cei mici?

    Copilul tău preșcolar are dificultăți în a sta departe de tine? Sarah Rosensweet, expert în parenting, dezvăluie trei metode prin care poți gestiona anxietatea de separare...

    Sfatul specialistului: Cum îți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzurilor
    Sfatul specialistului: Cum îți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzurilor

    Pe măsură ce un copil începe să descopere lumea din jur, vei începe tot mai mult să-l înveți cum să se ferească de pericole. Cu toate acestea, din diverse motive,...

    Sfatul specialistului: 4 mituri despre perioada de concepție pe care nu trebuie să le mai crezi
    Sfatul specialistului: 4 mituri despre perioada de concepție pe care nu trebuie să le mai crezi

    Steven Palter, medic ginecolog și directorul unei clinici de fertilitate din New York este cunoscut în mediul online (dar nu numai) pentru că demontează miturile cu privire la...

    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală
    Sfatul specialistului: 6 întrebări pe care trebuie să i le adresezi profesorului copilului dacă are probleme la școală

    Niciun copil nu este un sfânt și, mai devreme sau mai târziu, cel mai probabil că va face anumite năzbâtii. Este bine să adresezi problemele comportamentale ale...

    Cum trebuie sa reactionezi cand copilul tau cade? Sfatul controversat al unui tata
    Cum trebuie sa reactionezi cand copilul tau cade? Sfatul controversat al unui tata

    Aceasta intrebare este pe buzele multor parinti. Se pare ca raspunsul vine din partea unui tatic, care a postat pe contul sau de Reddit acest "sfat vital".

    Când durerea prinde glas prin somatizare. Cum distingem între boală și somatizare
    Când durerea prinde glas prin somatizare. Cum distingem între boală și somatizare

    Îmi aduc aminte că atunci când eram copil, aveam frecvent probleme cu stomacul: dureri, vărsături, sensibilități etc. La analize nu îmi ieșea niciodată absolut nimic...

    Zodiile care au mari probleme în a seta limite în relații
    Zodiile care au mari probleme în a seta limite în relații

    Pentru a câștiga respectul celor din jur, oamenii trebuie să își seteze limite clare în relațiile de dragoste, de prietenie, de colegialitate, de muncă. Numai astfel...

    © 2024 Qbebe