„Tata o bătea pe mama chiar și atunci când era bolnavă de cancer. Aveam 12 ani când mama a murit la 50 de ani, după ani de boală și violență”. Povestea dramatică a Dianei
Diana Loghin a crescut într-o familie cu alte patru surori, într-un sat din raionul Hâncești, Republica Moldova. Acum este mamă la rândul ei, are propria familie și retrăiește cu durere anii copilăriei în care mama sa, bolnavă ani la rând de cancer, era bătută de tatăl său chiar și în cele mai vulnerabile clipe ale vieții...
Diana a ales să își prezinte povestea într-un interviu publicat pe canalul de YouTube moderat de Prodan Adrian.
Femeia a vorbit despre boala mamei, despre teama pe care o simțea când tatăl său consuma alcool, dar și despre ziua în care și-a pierdut mama la numai 12 ani.
Diana nu s-a rezumat doar la atât, ci a povestit și despre relația complicată pe care a avut-o ulterior cu tatăl său. Femeia spune că a ales să vorbească pentru ca experiența ei să le dea curaj celor care cresc fără sprijin și care cred că trecutul le va hotărî întreaga viață.
„Nici nu știu dacă pot să spun că am avut copilărie”
Primele amintiri ale Dianei sunt legate de responsabilități, nu de joacă. Cu o mamă deja bolnavă când ea era la grădiniță, iar celelalte trei surori mai mari plecaseră treptat de acasă, copila a început să stea lângă mama ei, să îi dea medicamente, apă și să o ajute să se ridice.
„Nici nu știu dacă pot să spun că am avut copilărie. Din ceea ce îmi aduc eu aminte, încep să-mi aduc aminte cam de pe la vârsta de cinci anișori. Mama a fost depistată cu cancer. Eu deja, când îmi aduc aminte, ea era bolnavă.”
„Copiii mă strigau în drum la joacă, dar eu alegeam să rămân lângă mama, pentru că ea avea nevoie de mine, să-i dau pastile, s-o ajut să se ridice, să-i dau apă. Mama depindea de mine. Celelalte surori erau deja căsătorite, la casa lor. Acasă rămăsesem eu.”
„Tata o bătea pe mama. Tata mai servea”
Pe lângă boala de care suferea mama ei, Diana spune că anii copilăriei au fost marcați și de violența dintre părinți. Tatăl nu ar fi lovit-o niciodată pe ea, însă o agresa mereu pe femeia de care era extrem de atașată și i-a dat viață. Potrivit relatării sale, episoadele violente aveau loc atunci când tatăl consuma alcool.
„La noi mereu a fost violență în familie. Tata o bătea pe mama, tata mai servea. Tata pe mine nu m-a atins niciodată. Dar mereu fugeam, mereu aveam frică de el.”
„Odată m-a întrebat: «De ce te temi de mine dacă eu nu te-am bătut niciodată?». Dar cumva venea din cauză că o iubeam foarte mult pe mama. Aveam o relație cu mama extraordinară. Unde era mama, acolo eram și eu.”
„Mama deja era bolnavă, îi căzuse părul. Tata o lovea...”
Una dintre amintirile cele mai vii care au rămas în mintea Dianei datează din perioada în care mama sa era deja grav bolnavă și își pierduse părul. Femeia povestește că, deși în casă era liniște și nimic nu anunța un conflict, după ce plecase să îi aducă tatălui haine curate, și-a văzut mama agresată.
„Eram deja mai mărișoară, nu știu, poate vreo 10 ani, și mama deja era bolnavă, îi căzuse părul. Era totul bine, nu era ceartă, nu era nimic. În secunda în care eu am ieșit să-i aduc lui tata schimburi curate dintr-un dulap, când am venit înapoi, tata era înșfăcat în capul mamei și o lovea.”
„Am rămas atunci atât de indignată și supărată. Era totul bine, n-ați avut motiv de ceartă. «Ce ți-a făcut?». Poate mama mai trăia dacă avea un soț înțelegător, dacă avea grijă de ea.”
„La 12 ani, mama a decedat și atunci am înțeles că ea era totul”
Boala mamei a continuat să avanseze, iar Diana spune că femeia făcea tratamente la Chișinău și lipsea uneori de acasă câte două săptămâni. Din păcate, mama ei suferea de cancer de col uterin și, fiind copil, nu primea toate explicațiile despre starea mamei sale. Avea 12 ani când femeia a murit, la vârsta de 50 de ani.
„La 12 ani mama a decedat și atunci am înțeles că ea era totul. Ea era și mamă, ea era și tată, era acasă. Am înțeles că s-a produs ceva grav, dar eram copil. Îmi aduc aminte ziua aceea și mă impuneam cumva să plâng, dar nu mai aveam lacrimi.”
„Aș fi vrut să aud ultimele cuvinte de la mama. Mama a decedat noaptea. Noi venisem de la Chișinău și am trecut pe la casa bunicilor, am văzut-o pe mama, am stat un pic cu ea. Eu nu am avut șansa s-o văd pe mama în ultimele clipe.”
„Noi toate am suferit. Eu pe tata l-am iertat”
După moartea mamei sale, Diana a fost luată în grijă de sora sa cea mare și a plecat la Chișinău. Tatăl a rămas în casa familiei, iar relația cu cele patru fiice s-a răcit și mai mult. La vârsta de 19 ani și-a pierdut și tatăl, la șapte ani după moartea mamei, dar spune că în timp a ajuns să îl ierte.
„Eu nu inventez nimic. Asta este realitatea și eu n-o spun cu niciun rău. Asta a fost situația, asta a fost familia lor. Noi am trăit în realitatea aceea, noi toate am suferit din cauză că părinții noștri nu se înțelegeau.”
„Eu pe tata l-am iertat și, știi, uneori îmi pare rău că, atunci când am avut posibilitatea, nu am mers mai des la el. Așa rău cum era, dar era tatăl. După ce a plecat mama, din ce în ce mai rar plecam acasă. El a simțit cumva că noi ne-am îndepărtat și a rămas singur.”
Ce face Diana acum? Femeia are doi copii
După un deceniu petrecut în Germania, unde și-au asigurat un trai fără lipsuri și unde s-au născut cei doi copii ai lor, o fetiță de 9 ani și un băiețel de 4 ani și jumătate, Diana și soțul ei au ales să lase în urmă străinătatea.
Banii câștigați acolo, din munca grea în construcții și din diversele joburi pe care ea le-a avut în curățenie și hoteluri, au fost investiți în refacerea completă a casei părintești din satul Logănești, raionul Hâncești.
Mutată recent în locuința care i-a revenit ca mezină a familiei, Diana mărturisește că, deși mai sunt detalii de pus la punct prin curte și camere, întoarcerea definitivă în Republica Moldova le oferă o fericire profundă și un sentiment de împlinire.
Această revenire acasă nu a fost doar o întoarcere la rădăcini, ci și startul unui capitol profesional curajos, marcat de deschiderea unei afaceri proprii în noiembrie 2025, alături de o parteneră pe nume Tatiana.
Dincolo de traumele din copilărie, de violențele tatălui și de pierderea timpurie a mamei, Diana demonstrează o putere interioară remarcabilă, reușind să își clădească propria familie pe principii complet diferite.
Prin stabilitatea pe care o oferă acum copiilor săi și prin independența obținută acasă, ea demonstrează că trecutul dureros poate fi transformat într-o temelie solidă pentru un viitor plin de speranță, demnitate și liniște sufletească.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
