(P) Tot ce trebuie sa stii despre ADHD, deficitul de atentie la copii

 DEFINITIA DEFICITULUI DE ATENTIE VOLUNTARA

 Deficitul de atentie voluntara este o afectiune comportamentala de natura neurobiologica, datorata structurii particulare a creierului ce se manifesta prin incapacitatea individului de a se concentra asupra unei activitati. Adesea, acest deficit de atentie se asociaza cu hiperactivitatea, rezultand un individ foarte dinamic, cu un temperament foarte dificil si cu abilitati sociale scazute. Este asa-numitul individ care „actioneaza fara sa gandeasca!" Afectiunea este intalnita, mai ales, la copii si adolescenti si se numeste generic ADHD (Atention Deficit Hiperactivity Disorder). In putine cuvinte ar putea fi spus astfel: ADHD = lipasa atentie + agitatie extrema + impulsivitate.

Cine sufera de ADHD?

 Spuneam ca deficitul de atentie afecteaza mai mult copii si adolescentii, fiind mai frecvent intalnit la baieti decat la fete (B:F = 4:1). Atunci cand se suspecteaza o tulburare de acest fel, diagnosticul ar fi ideal sa fie pus inainte de varsta de 7 ani (adesea, debutul apare la 3-4 ani), insa au existat numeroase cazuri care au fost diagnosticate abia la varsta adolescentei.
Cand deficiul de atentie este dependent de mediul inconjurator (o situatie frustranta sau stresanta existenta in familie sau in institutia de invatamant) poate aparea la orice varsta. O perioada destul de indelungata s-a considerat ca ADHD este o afectiune a copilariei care dispare o data cu instalarea pubertatii.

 La nivel mondial, s-a constatat ca 3 pana la 7% dintre copii de varsta scolara sufera de tulburari hiperkinetice si de atentie voluntara, iar la 30 pana la 50% dintre acestia afectiunea persista la maturitate (conform unui studiu realizat in SUA). Indivizii diagnosticati tardiv, dezvolta mecanisme de compensare, disimulandu-si, astfel, „defectul." Pentru ei, reusita scolara este mult mai dificil de atins decat la copilul/tanarul normal din acest punct de vedere.

 CAUZELE ADHD:

1. Ereditatea
Factorii genetici au fost pusi in evidenta, de-a lungul anilor, in circa 80% din cazurile de ADHD. Un parinte care are istoric personal de ADHD in copilarie, are un risc de aprximativ 50% mai mare sa aiba un copil cu aceasta tulburare sau un parinte cu un copil cu ADHD are un risc de pana la 30% sa aiba un alt copil cu aceeasi afectiune.
Studiile de imagistica cerebrala au pus in evidenta modificari la nivel cerebral, modificari ce sprijina teoria ca ADHD este o afectiune neurobiologica:
1.1 modificari ale structurii creierului - dovezi neuroanatomice
1.2 disfunctii ale neurotransmitatorilor implicati in controlul atentiei (dopamina si norepinefrina) - dovezi neurochimice
1.3 anomalii ale activarii unor regiuni cerebrale responsabile de mecanismele de inhibitie (lobii frontali), ducand la dificultati in inhibarea reactiilor emotionale, cognitive si comportamentale - dovezi neuropsihologice.

2. Viata intrauterina
Exista pareri medicale care sustin ca expunerea, in viata intrauterina, la alcool, tutun, droguri sau substante toxice cu tropism cerebral (ex. plumbul) duce la cresterea riscului de dezvoltare, in copilarie, a sindromului de deficit de atentie si hiperactivitate motorie.

3. Mediul inconjurator
Studii recente, efectuate atat in Europa, cat si pe continentul american, au aratat ca expunerea copilului cu varsta mai mica de 3 ani la radiatia luminoasa emisa de televizor sau computer detrmina, in timp, agitatie, impulsivitate, iritabilitate si/sau probleme de concentrare, simptome esentiale ale ADHD.

Specialistii in domeniul neuropediatriei si psihiatriei pediatrice explica: "Creierul copiilor creste de trei ori mai mult in primii ani de viata. In momentul de fata, toata lumea isi lasa copilul, mic fiind, sa se uite la televizor. Suntem in mijlocul unui experiment international necontrolat in ceea ce priveste viitoarea generatie de copii si, adevarul este ca, nu facem nimic sa schimbam ceea ce se intampla si viitorul copiilor nostri. Ii expunem la muntele de informatie oferita de media la varsta la care creierul lor se dezvolta incredibil de repede." Remarcati ca, spre deosebire de copilaria noastra, in care aveam doar 15 minute pe zi de desene animate, astazi exista canale care transmit in permanenta desene animate cu un continut extrem de violent si, de cele mai multe ori, foarte greu comprehensibil pentru capacitatile si cunostintele copilului mic. Jocurile la computer sunt si ele, de cele mai multe ori foarte violente.

4. Alimentatia
Multa vreme s-a considerat ca un consum ridicat de zahar si aditivi alimentari (coloranti, conservanti, amelioratori de gust etc) ar genera tulburari de tip ADHD. Aceste date insa nu au fost sustinute experimental. Un studiu realizat de National Institute of Health a aratat ca un consum restrictiv de zahar nu amelioreaza simptomele decat in circa 5% din cazuri.
Desi originea ADHD este, in principal, genetica, substratul mediului inconjurator, suferinta fetala din viata intrauterina, maltratarea infantila, prezenta toxicelor in timpul sarcinii se coroboreaza de cele mai multe ori, rezultand caracterul multifactorial al bolii.

SEMNE SI SIMPTOME:

 Simptomele de baza sunt:
a. Lipsa atentiei voluntare - copilul nu reuseste sa se concentreze, iar atunci cand totusi o face, se distrage foarte usor, la orice stimul exterior, existent real sau creat. Acest lucru se traduce prin: nu acorda atentie detaliilor, nu isi poate organiza activitatile, nu isi termina sarcinile, pierde cu usurinta lucruri, nu asculta cand i se vorbeste, nu urmareste instructiunile primite etc.
b. Hiperactivitatea - sau agitatia extrema, creeaza senzatia de copil cu comportament neadecvat, copil needucat. Asadar, copilul hiperactiv "nu are stare", se foieste continuu, nu poate sta intr-un loc (paraseste locul inainte de a primi permisiunea sa o faca) s.a.
c. Impulsivitatea - copilul intreprinde activitati cu potential riscant, fara a tine cont de posibilele consecinte. Acest lucru se ilustreza astfel: se enerveaza usor, se cearta cu cei din jur, fara a tine cont de varsta, este ostil verbal, nu accepta autoritatea adultilor, distruge obiecte, vorbeste excesiv, raspunde inainte ca intrebarea sa fie terminata, isi intrerupe interlocutorul etc.

 INVESTIGATII:

Asociatia Americana de Pshiatrie a stabilit un set de criterii pe baza caruia este pus diagnosticul de ADHD. Conform acestor criterii, in manualul DSM-IV au fost descrise 3 subtipuri:
- ADHD tipul mixt
- ADHD cu predominanta inatentiei
- ADHD predominant hiperactiv/impulsiv
Criterii diagnostice:
i. Anamneza - Istoricul copilului. Parintele face o scurta descriere a dezvoltarii socio-psiho-educationale a copilului.
ii. Examenul fizic
iii. Completarea scalelor si a chestionarelor standardizate pentru ADHD de catre parinti si profesori
iv. Evaluarea intelectului
Alte investigatii:
I. Evaluare ORL
II. Evaluare oftalmologica
III. Evaluarea plumbului, in cazul istoricelor sugestive de expunere la plumb
IV. Hemograma (excluderea anemiei care poate crea un usor deficit de concentrare)
V. Dozarea hormonilor tiroidieni - hipofunctia tiroidiana este insotita, mai ales la copii, de tulburari de atentie, mergandu-se chiar pana la retard mental.
VI. Electroencefalograma - in vederea excluderii convulsiilor, si ele fiind insotite de tulburari de atentie si concentrare.

 DIAGNOSTIC:

 Diagnosticul ADHD este EXCLUSIV apanajul medicului neuropediatru sau al psihiatrului pediatric. In urma analizarii modificarilor obtinute in urma efectuarii anamnezei, examenului clinic si investigatiilor de includere sau excludere se naste diagnosticul si se stabilesc masurile terapeutice. Se va mai tine cont in stabilirea diagnosticului de 2 coordonate esentiale:
1. varsta de debut (inainte de 7 ani)
2. perioada de mentinere continua a simptomatologiei (minim 6 luni)

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL:

 Este, de asemenea, sarcina medicului specialist. Acest tip de diagnostic se face in vederea eliminarii erorii de diagnostic.
- tulburarea de conduita
- tulburarea de opozitie (opozitionismul provocator)
- tulburari afective (depresie, tulburare bipolara)
- tulburari anxioase
- boala ticurilor (sindromul Tourette)
- abuzul de substante neuroexcitante
- tulburarile de invatare
- tulburarile pervazive de dezvoltare
- intarzierea mintala sau intelectul la limita.

 TRATAMENTUL SPECIFIC:

A. Tratamentul medicamentos:
A.1. Stimulente ale SNC (amfetamine) - amelioreaza simptomatologia la circa 70% din pacienti. Ele scad hiperactivitatea si impulsivitatea, crescand puterea de concentrare. In doze terapeutice, preparatele NU DAU dependenta!!!
A.2. Medicatia non-stimulenta a SNC - inhibitorii recaptarii noradrenalinei. Se foloseste atunci cand stimulentele SNC fie nu au efecte vizibile, fie cand se constata prezenta reactiilor adverse in urma administrarii acestora.
B. Terapii comportamentale:
Asociatia Americana de Psihiatrie recomanda terapia comportamentala efectuata de catre un specialist (medicul specialist in psihiatrie pediatrica). La aceasta forma terapeutica se vor alatura atat copilul deficient, cat si familia (parintii) si cadrele didactice care vor fi invatate cum sa gestioneze un copil bolnav.

 TRATAMENTUL ADJUVANT:
Copilului cu ADHD, in forma mixta sau cu predominanta tulburarilor de atentie, in fazele necomplicate ale bolii, i se poate administra timp de 3-4 saptamani preparate fitoterapeutice (naturiste) cu continut crescu de fosfolipide membranare (lecitina).

 VA RECOMANDAM!

 BABY CARE APETIT - sirop. Preparatul are in compozitie lecitina, intens benefica sistemului nervos central, deoarece lecitina este un fosfolipid prezent, in mod fiziologic, in cadrul arhitecturii membranei celulare. In afara de lecitina, mai ales in cazul copiilor care administreaza stimulente ale sistemului nervos central (amphetamine), poate fi administrat, datorita continutului bogat in drojedie de bere, aceasta din urma abolind reactiile adverse de tipul inapetentei.
Mod de administrare:
Copii 1-3 ani: 1 lingurita (5 ml) de 3 ori pe zi, inainte de principalele mese ale zilei
Copii 3-6 ani: 1 lingura (10 ml) de 2-3 ori pe zi, cu 15-20 minute inainte de masa.
Copii peste 6 ani: 15 ml sirop de 2-3 ori pe zi, inainte de masa. Doza poate fi crescuta la 20 ml pe doza, daca afectiunea este mai intensa sau daca pacientul are greutatea corporala crescuta.
Contraindicatii:
Nu administrati BABY CARE APETIT la copii cu diabet zaharat.

In cazul in care copilul dumneavoastra nu se odihneste corespunzator, ii puteti administra, seara, inainte de culcare BABY CARE delicious DRINK - ceai granule. Datorita continutului de valeriana, copilul va adormi mai usor, iar somnul ii va fi mai odihnitor.
Mod de administrare:

 Dizolvati un pliculet BABY CARE delicious DRINK in circa 50 ml de apa fiarta si racita (in felul acesta apa este sterilizata) si administrati-l sub forma de ceai, seara, inainte de culcare.

 BABY CARE delicious DRINK este singurul produs de profil de pe piata farmaceutica din Romania care poate fi administrat dizolvat in lapte, fara a modifica proprietatile acestuia. Dizolvati un pliculet de BABY CARE delicious DRINK in aproximativ 50 ml lapte caldut si administrati-l copilului, inainte de culcare.

 Produsul se poate administra la orice varsta! La copii cu varsta mai mare de 3 ani, se pot dizolva 2 pliculete pe doza.
Efectul se va vedea in scurt timp, cateva minute (10 - pana la maxim 20 minute).
Daca in acest interval efectul nu se instaleaza, repetati doza.
A nu administra mai mult de 3 doze consecutiv intr-o seara.
Varianta BABY CARE delicious DRINK dizolvat in lapte este preferabila, deoarece laptele caldut insusi este un calmant.

Dr. Ana - Maria Rizea