Mami, eu nu te compar cu altă mamă, tu de ce mă compari cu alt copil?

Gabriela Paladi - Redactor-Șef

De aproape 9 ani de zile mă chinui să trec peste instinctul oarecum natural, uman și mămicesc de a-mi compara copilul cu alți copii. Dar nu poti, domne`, este extrem de dificil să oprești gândurile care apar fără să vrei. Însă 9 ani de zile am reușit să nu verbalizez aceste gânduri. Până ieri, când mi-a ieșit porumbelul, ca să nu îi zic cioară, de-a dreptul, căci imediat cum mi-a scăpat, s-a așternut, ca în desene, o liniște apăsătoare și se auzea numai un "cra!cra!" metaforic. Ups!

Nu mai contează cu cine și ce comparație am făcut. Și sunt, de asemenea, conștientă, că pe măsură ce Anya crește, aceste comparații vor deveni și mai de nestăpânit, mai ales că începe și ea să observe diferențele dintre ea și prietenii și colegii ei. Ceea ce m-a frapat a fost replica ei, imediat după ce "cra!cra!"-ul metaforic s-a disipat:

"Mami, eu nu te compar cu altă mamă, tu de ce mă compari cu alt copil?"

mama si copil fata in fata

Și atunci m-a pălit ca o rachetă de tenis mânuită de Simona Halep: de 7 ani de zile, de când copilul meu vorbește, niciodată, absolut niciodată nu m-a comparat cu altă mamă. Deși avem un anturaj foarte apropiat, și a stat cu mătușa ei, care e mamă, se duce des în vizite la prieteni apropiați, are (sau avea, că acum pandemia ne împiedică să mai facem asta) contact des și îndelungat cu alte mame, niciodată nu am auzit-o să spună că altă mamă face altfel și eu de ce nu fac la fel. Nici măcar de mâncare.

Pentru copiii noștri nu există alte mame

Așa cum pentru noi nu trebuie să existe alți copii. Trebuie să încercăm, dragi părinți, să ignorăm analizele comparative cu colegii și copiii prietenilor, rudelor și vecinilor. Nu le putem face să dispară, însă le putem da un șut mental în poarta unei educații sănătoase. Un gol în această poartă înseamnă o victorie ce duce către un copil sănătos emoțional.

Vă propun două mici exerciții de imaginație, fiecare va sublinia de ce este atât de important pentru noi, și pentru copiii noștri, să nu verbalizăm comparațiile cu alți copii:

  • Primul este o întoarcere în copilăria voastră. Imaginați-vă că sunteți cu 50 de centrimetri mai scunzi, că ați greșit ceva la școală (aveți acel gol în stomac pe care acum, în viața de adult îl simțim când am depășit un deadline) și că priviți în sus spre mama voastră furioasă care vă ceartă, blând sau agresiv, nu contează. Golul din stomac este același. Sentimentul de vină, de teamă că ai dezamăgit, de neputință emoțională este la cote înalte, mama pare un uriaș care spumegă și care în orice secundă te va strivi. Și apoi vine o replică, una care cade ca o ghilotină și decapitează orice urmă de curaj și de stimă de sine mai există - Costel de ce poate și tu nu? Chiar așa, de ce? Ajungi să te întrebi și să îți pui la îndoială propriile forțe. Pentru că dacă mama ta crede că nu ești suficient de bun, atunci cu siguranță nu ești. Și POC! s-a distrus încrederea de sine a unui copil, care, mai târziu va căuta validare de la alții și va rămâne mereu într-o continuă căutare care îi va distruge șansa la fericire și la echilibru emoțional.
  • Al doilea exercițiu este din perspectiva voastră, de părinți. Poate vi s-a întâmplat deja, poate vi se va întâmpla. Doar luați-vă imaginația și puneți-o la încercare. Și, ca pe Instagram, ne imaginăm acel moment când mama a trebăluit prin casă toată ziua, este epuizată pentru că a făcut curat, a spălat rufe, a călcat, a strâns piese de Lego, a spălat WC-uri, geamuri și vase. A fost și cu copilul la plimbare, poate și la cumpărături (ne imaginam că nu este pandemie, da?), i-a făcut de mâncare și, epuizată, se așeză în canapea, lasă copilul să se uite puțin la desene și frunzărește și ea Facebook-ul. În acel moment intră tatăl pe ușă de la birou, și arțăgos, pentru că este obosit, flămând și stresat de un job care îi acaparează tot timpul, îi spune - ”Iar stai pe Facebook? Pune-mi și mie o farfurie de mâncare. Nevasta lui Costel îl așteaptă mereu cu ciorba caldă. Tu de ce nu faci asta?” Mami, cum se simte replica asta? Apoi mama răspunde - ”Costel își duce nevasta la restaurant o dată pe săptămână. Tu nici măcar nu faci cumpărăturile ca să îți fac de mâncare.” Tati, cum se simte replica asta? Așa este că în niciuna dintre replici nu există decât câteva procente de adevăr? Așa-i că dor tare amândouă? Așa-i că nasc frustrări gratuite care puteau fi evitate? Asta se întâmplă de fiecare dată când comparăm copilul cu alt copil. Adevărul micuțului nostru este diferit de al nostru, și va deveni din ce în ce mai frustrat și mai necăjit, cu fiecare comparație, care îl va dezechilibra și îl va depărta de noi.

mama si fiica suparate

Să fii părinte nu este ușor, chiar deloc. Este mai greu decât orice meserie din lume, pentru că ținem și la propriu și la figurat, în mâinile noastre viața propriului nostru copil, sufletul lui, ceea ce a fost, este și va deveni el. Ținem în mâinile noastre viitorul. Și ce ne facem dacă ajungem să creștem un viitor fără stimă de sine, dezechilibrat, într-o continuă căutare emoțională pentru recunoaștere și apreciere, mereu temător să nu dezamăgească? Este ca și cum am trimite la drum copilul mergând pe o minge. Viața lui nu trebuie să fie un circ. Luați în serios responsabilitatea asta a noastră, de părinți. Copilul are nevoie de validarea noastră, de susținere, de iubire, nu de comparații incorecte și dureroase cu alți copii. Succes!

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    „Sunt o mamă sensibilă și cresc un copil la fel de sensibil"
    „Sunt o mamă sensibilă și cresc un copil la fel de sensibil"

    Sunt o persoană sensibilă și nu, nu îmi este rușine să recunosc!

    Mami, să știi că uneori te urăsc!
    Mami, să știi că uneori te urăsc!

    Mami, să știi că uneori te urăsc! - o replică pe care am primit-o de la fiica mea de 10 ani acum 2 zile. Acela a fost momentul în care am fost foarte mândră de ea, dar și...

    Mami, ajută-mă! Nu vreau să mint. Simt că hrănesc o pată neagră din creier cu broccoli stricat
    Mami, ajută-mă! Nu vreau să mint. Simt că hrănesc o pată neagră din creier cu broccoli stricat

    Încă o zi, încă o lecție de viață de la propria mea fiică. Are doar 10 ani, dar vede lucrurile uneori atât de fresh și cu o maturitate atât de transparentă...

    Mami, de ce Moș Crăciun i-a adus lui Alex un iPhone și mie doar o jucărie?
    Mami, de ce Moș Crăciun i-a adus lui Alex un iPhone și mie doar o jucărie?

    Anya știe că Moș Crăciun nu există. De anul trecut. Pentru că am decis eu să îi spun adevărul, când cadourile primite de unii dintre colegii ei de la Moșu' erau mai...

    Mi-am retras copiii de la școală și natura i-a învățat mai mult decât orice alt profesor
    Mi-am retras copiii de la școală și natura i-a învățat mai mult decât orice alt profesor

    Din dorința de a-și stimula copiii să îndrăgească natura și să învețe lucruri noi într-un mod inedit, unii părinți fac tot posibilul ca micuții lor să petreacă...

    „Mami, dormi cu mine în seara asta?” - Cum răspunzi corect acestei întrebări
    „Mami, dormi cu mine în seara asta?” - Cum răspunzi corect acestei întrebări

    „Mami, rămâi să dormi cu mine în seara asta?”, este o întrebare pe care o aud deseori părinții ai căror copii păreau că s-au obișnuit să doarmă...

    Această mamă a găsit fraza perfectă pentru a liniști un copil furios
    Această mamă a găsit fraza perfectă pentru a liniști un copil furios

    Crizele de tantrum ale copiilor sunt coșmarul tuturor părinților. De ce? Pentru că, de obicei, au loc în cele mai nepotrivite locuri și momente și nu trec așa, cu una, cu două....

    © 2023 Qbebe