Ce să faci atunci când simți nevoia să țipi la copil: 10 metode eficiente

Câteodată, copilul ne aduce la exasperare și simțim că nu mai avem nici o soluție. Atunci, se întâmplă să trecem la arsenalul greu, cu țipete din toți rărunchii și amenințări înfricoșătoare. Este posibil chiar să rămânem fără voce și să ne pierdem răsuflarea, apelând la o astfel de măsură extremă, care aduce, întrucâtva, aminte de triburile războinice. Iar copilul? În cel mai bun caz renunță, fără tragere de inimă și pe termen scurt, la acțiunile care au declanșat o asemenea furtună sau decide că este mai bine să facă ce-i spui, pe moment. Nu pentru că ar înțelege exact motivul, ci fiindcă se teme ca lucrurile să nu o ia razna și mai tare. Se poate întâmpla ca, după o vreme, să înceapă să se adreseze tot prin țipete celor din jur și să devină din ce în ce mai agresiv. Sau, dacă este tipul sensibil, să izbucnească în plâns și să fie traumatizat, făcându-te să te îndoiești că meriți să-i fii părinte.

Țipatul la copil este ineficient și induce vinovăție

Majoritatea părinților se simt destul de prost, după ce țipă la copiii lor. Un sondaj realizat de revista Parents a arătat că, dintre toate lucrurile care induc vinovăție în relația cu copilul ( de exemplu, faptul că nu-i acorzi suficientă atenție, că te lași distras de telefon sau calculator ori că nu gătești mâncare prea sănătoasă), țipatul ocupă capul listei, în ceea ce privește remușcarea pe care o resimt mamele. „Țipatul este ceva ce folosim ca să-i supunem pe copii unei presiuni, pentru a face ce dorim noi. Dar este dăunător, pentru că cei mici au un sistem nervos sensibil, iar țipatul îi înspăimântă. Este agresiv și intimidant. Expresiile faciale care însoțesc țipetele sunt furioase și chiar înfricoșătoare.", arată psihologul Elana Sures. Mulți părinți își doresc să poată renunța la acest obicei, să poată să-și țină impulsul de a ridica vocea sub control. Dar acest lucru nu se întâmplă de pe azi pe mâine; ca orice dezobișnuire, presupune o perioadă mai lungă și câteva strategii pe care trebuie să le înveți. „De fiecare dată când te abții să țipi, îți resetezi creierul, iar țipatul încetează să fie, în timp, reacția ta implicită.", scrie Laura Markham, autoarea cărții Peaceful Parent, Happy Siblings: How to stop yelling and start connecting.

Cele mai eficiente 10 strategii pe care să le aplici, când simți nevoia să țipi

1. Fii atent la situațiile care te fac să țipi
Țipatul nu apare pur și simplu, este o reacție la anumite comportamente. Cu alte cuvinte, ceva funcționează ca trigger. Dacă devii conștient care sunt stimulii care te determină să țipi, ai șanse mai mari să eviți această reacție. De multe ori, nu este vorba atât de comportamentul copilului, cât de oboseala și stresul acumulate pe parcursul zilei, de mici necazuri de la serviciu, de lipsa de chef de a te apuca de treabă când ajungi acasă și vrei doar să te odihnești. Conștientizarea factorilor care declanșează starea de iritare te va ajuta să iei decizii mai bune, să îți creezi propriul climat de auto-liniștire, evitând acele situații casnice perturbatoare și crescându-ți rezistența față de comportamentele provocative ale copiilor. Poți observa că sunt anumite momente ale zilei când ești mai predispus să țipi, ca, de exemplu, dimineața când ești pe grabă și totul parcă se așază în calea ta. Dar reacția ta furioasă nu te ajută cu nimic, nu face lucrurile mai ușoare. Dimpotrivă, când începi să țipi, toată lumea devine mai agitată și mai nervoasă. „Trebuie să înveți să-ți menții calmul, dacă vrei ca și copiii să-l mențină pe al lor.", arată Vanessa Lapointe, Ph.D., autoarea cărții Discipline Without Damage: How to Get Your Kids to Behave Without Messing Them Up. Este preferabil să previi astfel de momente, de exemplu să pregătești anumite lucruri cu o seară înainte, nu dimineața pe grabă. O mămică arată că un gest mic a schimbat mult din diminețile ei agitate: le-a pus pe fetițele sale să doarmă cu șosete în picioare. A scăpat astfel de a le cicăli în fiecare dimineață, până își pierdea răbdarea, să-și caute ciorapi curați pentru școală. Deși pare un lucru mărunt, decizia i-a dat un dublu ajutor: pe de o parte a eliberat-o de o grijă în plus, care o aducea mereu la exasperare; pe de altă parte, i-a setat o atitudine proactivă, fiind punctul de start pentru schimbarea altor aspecte care îi făceau diminețile dificile.

2. Învață arta avertizării
De multe ori , o avertizare spusă într-o anumită manieră, este mai eficientă decât țipetele necontrolate. Totodată, permite copilului o perioadă de tranziție, în care să se pregătească pentru ceea ce îi ceri să facă. De exemplu, dacă cei mici se joacă încă, poți pregăti terenul, spunându-le cu fermitate: „Este vremea de culcare. Mai aveți nevoie de încă cinci minute? În regulă, dar apoi mergem în dormitor." Acest truc simplu este surprinzător de eficient cu mulți copii, pentru că îi programează să răspundă cerinței părintelui, ca într-o formă de negociere. În loc să țipe, părintele poate alege să explice copilului ce așteptări are de la el, să repete în mod calm și ferm cerințele sale și să folosească avertismentul, urmat de o consecință bine stabilită. S-a constatat că, indiferent dacă părintele ridică vocea sau vorbește normal, copilul are tendința, pe termen scurt de a repeta faptele reprobabile în 80% din cazuri. Totuși, pe termen lung, explicațiile calme și avertismentele ferme sunt mult mai utile și reușesc să schimbe comportamentele nedorite ale copilului.

3. Nu mai țipa pentru lucruri minore
Mulți părinți care încep să-și monitorizeze obiceiul de a țipa constată că, adesea, sunt iritați din lucruri de nimic. „Dă muzica mai încet!", „Vino odată la masă!", „Închide calculatorul!", sunt numai câteva exemple de lucruri pe are le poți cere copilului și cu voce normală, dacă decizi să faci câțiva pași până la el. Simpla ta vecinătate este un factor care întărește cererea făcută, dar, de multe ori, preferăm să repetăm de la distanță (fără succes), eventual țipând, ce dorim de la copil. De câte ori alegem să trimitem comenzi de departe, strigând la copil, se va simți justificat să răspundă în același mod, amânând cât poate de mult să se conformeze cererii voastre. În loc să ne enervăm pentru astfel de lucruri, ar fi mai ușor să ne schimbăm maniera în care facem solicitările, apropiindu-ne de copil și vorbind cu calm. Deși mulți părinți percep astfel de schimbări ca un efort suplimentar, ele sunt cea mai simplă cale de a elimina frustrări care ne transformă într-o bombă cu ceas, ce explodează la cea mai mică provocare.

4. Aplică tehnici de calmare
Studiu după studiu demonstrează că a-ți lua timp pentru o introspecție zilnică te ajută să-ți recapeți mai ușor sângele rece și să scapi de efectele necugetate ale furiei. Exercițiile de respirație, meditația sau sesiunile de mindfulness sunt din ce în ce mai folosite pentru controlul furiei și dobândirea unei stări de calm, benefice pentru întreaga familie. Nu ai timp? Obișnuiește-te cel puțin să amâni o reacție impulsivă, respirând de câteva ori înainte de a te decide să țipi. Dacă i-ai spus odraslei tale să strângă jucăriile și, peste zece minute când revii nimic nu s-a clintit, întoarce-te, închide ochii și respiră profund timp de un minut. Învață să-ți iei momente de pauză, fie că ieși o vreme din peisaj, fie că îl trimiți din când în când pe partenerul tău să-ți țină locul. În felul acesta, sentimentul că lucrurile te copleșesc se diminuează și poți cântări orice situație în mod realist, fără starea de inflamare care te face să reacționezi disproporționat.

5. Lasă "predicile" pe mai târziu
Te pregătești să-i dai copilului tău o lecție când nervii sunt întinși la maxim? Nu uita: țipetele nu reprezintă comunicare. De multe ori, ele subminează legitimitatea a ceea ce vrei să-l înveți pe copil și-l încurajează pe acesta să strige și el, în loc să asculte. Nu spera că cel mic va câștiga ceva din ceea ce îi spui, atunci când sunteți în conflict. Experții arată că este nevoie de un teritoriu neutru și de o stare de liniște, pentru ca ceea ce îi spui copilului să aibă efect. Chiar dacă este dificil să aștepți când ești furios, exercită-ți autocontrolul și asigură-te că mesajul tău este receptat corespunzător de copil. Explică-i cu calm ce aștepți de la el, cum te afectează comportamentul lui și care sunt consecințele neascultării sale.

6. Înțelege comportamentele copilului tău
De cele mai multe ori, când cei mici ne scot din sărite, nu mai avem răbdarea necesară de a vedea ce se află în spatele purtării lor. Dar mulți copii se poartă nepotrivit pentru că pur și simplu nu au învățat altă modalitate de a-și exprima sentimentele. „Scopul nostru ca părinți este de a-i educa pe cei mici cum să-și exprime emoțiile corespunzător, validând sentimentele lor, chiar dacă nu suntem de acord cu comportamentele.", arată M. LaRowe, autoarea cărții A Mom' s Ultimate Book of Lists. Dacă un copil împinge un coleg care i-a dărâmat jucăriile, abține-te să țipi la el; explică-i că îi înțelegi supărarea și că este în regulă să fie furios, dar nu trebuie să-l împingă pe celălalt copil ci să-i spună ce simte. Este bine, totodată, să faci cât mai des recurs la propria copilărie: îți vei aminti că multe comportamente care acum te exasperează, ca certurile între frați, rivalitățile, neplăcerea de a merge la culcare, vociferarea și protestele sunt absolut obișnuite la copii. Multe dintre reacțiile care ne irită la copii se întâmplă pentru că aceștia simt că nu dețin controlul asupra situației. Ceea ce ne face să țipăm este un set de idei preconcepute, că situația nu trebuie să fie astfel, că este ceva în neregulă la copil sau că este ceva în neregulă la mine. Când încetăm să mai credităm astfel de idei și realizăm că multe comportamente ale copilului sunt pur și simplu naturale , ne este mult mai ușor să reducem tensiunile în familie.

7. Respectă regulile pe care le stabilești
Dacă faci amenințări fără acoperire, poți să fii sigur că odrasla ta o să-ți testeze limitele, iar asta te va înfuria și te va face să țipi. Cicăleala și amenințările goale nu merg la copii, care vor ajunge la concluzia că joci la cacealma. Dacă vrei să eviți frustrarea care te conduce la conflict și voce ridicată trebuie să ai un set bine stabilit de reguli și să nu permiți abaterea de la ele. Nu trebuie să fie numeroase și rigide, dar este necesar ca toată lumea să cunoască faptul că nu pot fi încălcate fără consecințe.

8. Ajustează-ți așteptările
Cu cei mici trebuie să ai așteptări realiste. Un motiv important care ne conduce la reacții nepotrivite este că avem speranțe prea mari legat de anumite evenimente. De multe ori socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele de la târg, iar așteptările părinților nu se suprapun cu cele ale copiilor. Tu vrei să faci o plimbare lungă, pe cel mic îl dor brusc picioarele. Vrei ca în cameră să fie curat lună, dar adolescentul are cu totul altă concepție despre curățenie. Ții o lecție de zece minute copilului tău care a făcut o boacănă la școală și, la sfârșit, îți dai seama că atitudinea lui se potrivește perfect cu vechea vorbă „i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit pe cealaltă." Atunci - și în multe alte cazuri - nu-ți rămâne decât să țipi sau... să cobori standardele. Or, cum țipatul nu prea rezolvă nimic, este mai bine să-ți ajustezi unele așteptări nerealiste.

9. Recunoaște când problema este la tine, nu la copil

Câteodată copilul nu face mare lucru, totuși părinții izbucnesc din senin și țipă cam tot timpul. Cunoașteți acest scenariu? Se întâmplă uneori să folosim familia ca un paratrăsnet când anumite lucruri nu merg tocmai bine în interiorul nostru. Stresul, starea de depresie, teama, nemulțumirea pot conduce la reacții nepotrivite, care îi rănesc pe copii. Părinții se simt vinovați, ceea ce adaugă o tulburare în plus la starea lor deja afectată. În astfel de momente trebuie să învățăm să ne oprim și să ne întrebăm ce este cu noi, să cerem ajutorul la nevoie. În situații ca acestea țipatul poate fi o manifestare exterioară a nevoilor noastre nesatisfăcute. Este bine ca, atunci când conștientizăm acest lucru, să stăm de vorbă cu copilul și, eventual, să îi cerem iertare. Reamintiți-i că și voi sunteți oameni și vă lăsați uneori purtați de emoții. Pentru copil este foarte important să învețe că trebuie să-și ceară iertare atunci când își pierde cumpătul.

10. Construiește o legătură solidă cu copilul
Cu cât legătura ta cu cel mic este mai puternică, cu atât este mai ușor să menții disciplina. La vârsta aceasta, copilul vrea să fie aproape de tine, iar tu poți folosi dorînța lui pentru a reafirma legătura cu el. Nu numai că relația voastră se va întări, dar copilul va avea și un respect mai mare față de tine. Cu cât ești mai apropiat de copilul tău, cu atât scade posibilitatea ca el să încalce dorințele tale. Nu uita, totodată, să te pui în locul lui. Tu ai fi ranit/rănită dacă cineva ar țipa la tine? De exemplu, șeful tău? Bineînțeles! Copilul tău se simte la fel. Când țipăm la copii, riscăm să le diminuăm stima de sine , să-i facem să se simtă răniți și rușinați. Este important să le percepem sentimentele și să ne modificăm atitudinea, la nevoie să le cerem iertare și să le explicăm că nu am vrut să ridicăm vocea, dar uneori ne simțim depășiți de situație.

Când este în regulă să strigi la copil

Pe lângă situațiile evidente, în care strigăm de bucurie sau entuziasm, ori când participăm la vreun joc cu copilul, experții arată că este în regulă să țipi pentru a atrage atenția copilului tău când este în pericol. "În unele momente vrei, pur și simplu, să-l salvezi și ai nevoie să-i atragi atenția în timp util, ca atunci când aleargă și ajunge la capătul trotuarului", spune Judy Arnall, specialist în dezvoltarea copilului. "De aceea, strigătul nu trebuie folosit decât în situațiile de pericol, pentru că nu funcționează dacă îl folosiți tot timpul". Totodată, faptul că uneori țipi la copil nu te face un părinte rău. Sunt multe situații în care este dificil să-ți menții calmul, iar cine susține că nu a țipat niciodată pe nedrept la copil- și nu numai- nu spune chiar adevărul. Nu uita că obiceiul de a țipa poate fi modificat, că te poți dezvăța de el și există metode eficiente în acest sens, care așteaptă doar să le încerci.

Surse: https://www.todaysparent.com; https://www.parents.com ; mhttps://messymotherhood.com