Copilăria în Antichitate: cum erau crescuți și educați copiii în vremurile de odinioară

Grație descoperirilor arheologice din ultimele decenii, oamenii de știință au putut să afle mai multe detalii care țin de modul în care erau crescuți copiii în perioada antică. Fie că este vorba despre Egiptul Antic, fie că este vorba despre Grecia sau despre Roma Antică, se poate sesiza faptul că în special pentru băieți se punea accentul pe educație, cu precădere în scopul de a deveni buni războinici și buni cetățeni. Cu atât mai mult cu cât aceștia făceau parte din înalta societate, preocuparea pentru educația lor era mai intensă. Parcurge cu atenție articolul de mai jos pentru a descoperi cum trăiau, ce învățau și cum își petreceau timpul copiii în Antichitate.

Copilăria în Egiptul Antic

portretul-unui-copil-egiptean-FayumSimilar altor civilizații antice, în Egipt doar băieții erau considerați oameni liberi încă de la naștere. Ei puteau munci încă de dinainte să ajungă la vârsta adolescenței, având o perioadă de ucenicie de 2-4 ani. Și copiii sclavilor se puteau bucura de un regim asemănător, putând deveni ucenici dar, spre deosebire de ceilalți copii, ei locuiau alături de stăpâni. Documente descoperite au arătat că un copil ajungea sclav încă de la vârsta de 2 ani, când era luat de lângă părinții săi.

Arheologii au identificat în Amarna, în deșert, morminte care le aparțineau egiptenilor care nu făceau parte din înalta societate. O mare parte dintre scheletele găsite acolo le aparțineau unor copii și tineri cu vârste cuprinse între 7 și 25 de ani, de aici explicându-se faptul că aceștia fuseseră implicați în munci grele încă din copilărie.

Numai cei bogați își permiteau să-și trimită copiii la școală, sărmanii neavând această posibilitate nu numai din lipsa mijloacelor materiale, ci și pentru că numărul de școli era limitat, acestea fiind rezervate copiilor proveniți din familiile înstărite și din cele regale. De altfel, școlile erau în general plasate în interiorul palatelor. Printre cele mai cunoscute școli din Egiptul Antic se numărau cea de la Templul Mut din Karnak, cea din preajma Templului Ramesseum sau cea cunoscută azi sub numele „Deir al-Madina”. De obicei orele începeau dimineața, exista o pauză la jumătatea zilei, cursurile fiind reluate după-amiaza târziu.

În școlile egiptene copiii învățau să citească, să scrie, deprindeau noțiuni de matematică, de religie și de morală. Fetele nu mergeau la școală, ci rămâneau acasă, unde educația le era asigurată de mamele lor, ce le deprindeau cu gătitul, țesutul, dar le învățau și să citească. Fetele din familiile foarte bogate și din cele regale aveau instructori particulari, care veneau acasă. S-a estimat că mai ales în timpul Dinastiei 26 rata de alfabetizare crescuse în Egipt.

Nicolaos Lazaridis (în lucrarea „Enciclopedie de Egiptologie”, 2010) a afirmat că unul dintre principalele scopuri ale educației oferite copiilor era formarea de scribi și de meșteșugari. De pildă, cei care urmau să fie scribi învățau, alături de citit și scris, matematică și geografie. Descoperirile arheologice, a unor caiete și manuale din acea vreme, dovedesc preocuparea pentru formarea scribilor. În ceea ce privește meseriașii, dovezile sunt mai puțin numeroase, iar printre ele se regăsesc mai ales unele care țin de formarea preoților.

În jurul vârstei de 14 ani, conform unor papirusuri originare din Oxyrhynchos (Egipt), un oraș ce avea peste 25.000 de locuitori, băieții intrau într-un fel de organizație de tineret, astfel încât să poată învăța cum să devină cetățeni buni.

Practic, copilăria din Egiptul Antic a celor bogați era marcată de instruirea din școală, urmând ca după aceea aceștia să o ia pe urmele tatălui lor. Cei care proveneau din familiile regale deveneau regi.

Sursă poză: Fayum, Portretul unui băiat, a doua jumătate a secolului al II-lea, colecția Muzeul Național din Varșovia, Wikimedia Commons

Copilăria în Grecia Antică

Scopurile de bază urmărite în educația copiilor din cetățile grecești antice era ca aceștia să deprindă în primul rând arta războiului. Sparta este cetatea care s-a remarcat cel mai mult din acest punct de vedere.

Când un băiat spartan se năștea, primea o bucată de pământ, devenind cetățean. Tatăl era cel care trebuia să se ocupe de educația sa până la vârsta de 7 ani. Copilul nu primea afecțiune, compasiune, putând fi pedepsit pentru cea mai mică abatere. De cele mai multe ori, pedeapsa era să nu primească hrană. Nu avea parte de niciun fel de confort, avea puține haine, scopul fiind să se învețe de mic cu viața de războinic.

Începând cu vârsta de 7 ani, băieții erau educați în comun, într-un fel de centre de pregătire militară, unde stăteau până în jurul vârstei de 30 de ani. Acolo treceau prin antrenamente dure, li se permitea să vorbească puțin și primeau hrană doar cât să poată supraviețui. Esențial era să fie soldați iscusiți, pentru ei armata contând mai mult decât familia.

Băieții spartani învățau matematică și muzică. Erau învățați să fure mâncarea, întrucât se considera că un soldat are dreptul să realizeze acest demers pentru a supraviețui. Dacă un băiat era prins în timp ce fura mâncarea, nu era pedepsit pentru că a furat, ci pentru că s-a lăsat prins. De altfel, se spune că una dintre distracțiile tinerilor spartani era să fure mâncare și lucruri de la servitori.

La vârsta de 30 de ani, un tânăr își desăvârșea educația, dobândind și cunoștințele necesare pentru a putea să facă parte din „Apella” (Adunarea Poporului, care includea cetățenii cu drept de vot, ce puteau lua decizii în privința păcii și a războiului, având și rolul de a alege și Sfatul Bătrânilor- „Gerusia” și pe cei doi regi). Ajuns la această vârstă, putea să-și întemeieze o familie, dar nu părăsea armata.

razboinici-spartani-in-lupta

Sursă poză: captură youtube.com

Inclusiv fetele primeau o educație bazată pe antrenamente fizice dure pentru a-și întări corpurile în scopul de a aduce pe lume copii sănătoși și puternici. Erau supuse exercițiilor de luptă, dar odată ce deveneau soții rămâneau acasă pentru a se ocupa de creșterea copiilor până când aceștia plecau de acasă la vârsta de 7 ani în vederea pregătirii militare.

În Atena, educația copiilor, a băieților, era centrată pe următoarele discipline: cititul, scrierea, retorica, matematica, filozofia, muzica, poezia. Lecțiile nu se țineau de obicei la școală, ci în locuința unui profesor, care era plătit de părinți pentru a se ocupa de copii. Ei învățau să citească și să scrie de la un filolog, învățând și poezii, în special pe cele ale lui Homer și ale lui Hesiod.

Fetele rămâneau acasă pentru ca mamele lor să le învețe să citească, să scrie, să danseze, să gătească, dar deprindeau și noțiuni legate de muzică. Ele nu aveau drepturi politice, educația lor fiind bazată pe transformarea în soții și mame. Bărbații erau cei ce întrețineau familia și aveau și drepturi politice.

Și la Atena băieții trebuiau să învețe să fie buni războinici. Antrenamentele (ce constau în lupte, alergări, înot, sărituri) se încheiau când un băiat ajungea la vârsta de 18 ani. În esență, educația unui băiat atenian urmărea ca acesta să fie patriot, să respecte drepturile religioase, să lupte ca să-și apere cetatea și să facă o impresie bună când se afla în public.

Copilăria în Roma Antică

Un aspect sesizat de cercetători este următorul: romanii nu-și considerau copiii ființe umane până când aceștia nu începeau să vorbească și să meargă. Se obișnuia ca nașterea unui copil să fie anunțată, iar nașterile erau înregistrate.

Încă de când venea pe lume, un copil din Roma Antică intra sub puterea tatălui, autoritatea acestuia fiind atât de mare („patria potestas”), încât se întindea și pe generațiile următoare, la nepoți și strănepoți. Tatăl era cel care trebuia să-l ia în brațe pentru a demonstra că este al lui și astfel să-i transmită toată drepturile pe care le avea un membru al unei familii romane. În cazul în care tatăl nu proceda așa, copilul respectiv nu avea familie și nu se bucura de protecția spiritelor.

La 8-9 zile după nașterea unui copil, se celebra așa-numita „zi a purificării” („dies lustricus”), atunci având loc diferite ritualuri. Spre exemplu, copilul era ridicat de jos, spre cer, de către tatăl său, primea un nume, dar și o amuletă („bulla” pentru băieți și „lunula” pentru fete), ce urma să-l protejeze de forțele rele. În ziua respectivă familia se reunea, alături de ea erau și sclavii, iar copilul primea și jucării de metal, ornamente cu flori, săbii în miniatură, diverse alte ustensile în miniatură, toate purtând numele de „crepundia”. Ele puteau fi puse și în jurul gâtului copilului pentru a-l regăsi în cazul în care ar fi fost furat.

Mamele erau asistate și de sclavi când copiii erau mici. Rolul unei sclave era să aibă grijă și ea de copil, să-l spele, să-l îmbrace, să-i cânte, să-l adoarmă. După Războaiele Punice, se instituise obiceiul ca un copil roman să fie îngrijit de o sclavă din Grecia, astfel încât să poată învăța de la cea mai fragedă vârstă limba greacă.

Copilăria din Roma Antică nu era însă lipsită de jucării. De la „crepundia” din primul an de viață, arheologii au identificat păpuși de lut, de ceară, litere din fildeș (folosite pentru ca cei mici să învețe să citească), mici trăsuri, un fel de vagoane etc.De asemenea, s-au găsit dovezi potrivit cărora copiii romani s-ar fi jucat jocuri similare șotronului sau „piatră, hârtie, foarfecă”.

Cele mai importante principii de educație pentru copiii romani erau: respectul pentru zei, respectul pentru lege, să asculte autoritățile, să spună adevărul. Până la vârsta de 7 ani, trebuiau să învețe perfect să vorbească, dar și să deprindă noțiuni de bază de matematică și de citire.

pictura-ce-infatiseaza-o-familie-din-Roma-Antica

Sursă poză: John William Waterhouse, Copil bolnav adus în templul lui Aesculapius, Wikimedia Commons

De la vârsta de 7 ani, băieții romani intrau în grija unui profesor pentru a avea parte de educație. Totodată, aceștia își însoțeau tatăl peste tot. De pildă, dacă tatăl era agricultor, copilul mergea și el să vadă cum se desfășurau muncile câmpului. Dacă tatăl ocupa o poziție socială înaltă, băiatul său îl însoțea în locul în care întâmpina oaspeții, învățând cum să se comporte în societate. Copilul unui senator putea merge în Senat pentru a-și asculta tatăl sau pe marii oratori ai epocii.

Întrucât trebuia să învețe cum să fie un soldat bun, un băiat din Roma Antică învăța de la propriul tată cum să utilizeze armele și era implicat în diverse exerciții fizice, dar și în sporturi precum luptele, înotul, călăria. Scopul era dobândirea agilității și a forței. În același timp, cei din familiile nobile, dar și fetele provenite din asemenea familii, învățau cât mai multe detalii despre strămoșii lor, despre rădăcinile familiei.

Fetele rămâneau acasă, în grija mamelor, educația lor fiind scurtă, în condițiile în care se dorea ca ele să aibă acele abilități menite să le ajute să fie mame și soții devotate.

Surse: ancient-origins.net, egypttoday.com, escholarship.org, educationalresearchtechniques.com, factsnaddetails.com, greecehighdefinition.com, legendsandchronicles.com, listverse.com, roluleducatiei.ro, worldhistory.org

Sursă poză principală: istockphoto.com

Surse foto: istockphoto.com, commons.wikimedia.org, youtube.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    România, țara unde copiii sunt educați să NU învețe din greșeli! Incendiu după incendiu, ne îngropăm copiii, părinții și bunicii
    România, țara unde copiii sunt educați să NU învețe din greșeli! Incendiu după incendiu, ne îngropăm copiii, părinții și bunicii

    Jur că nu mai pot să îmi deschid telefonul sau să aprind televizorul. Sunt în etapa aceea în care neg tragedia, o evit, nu vreau să aud de ea. Și cred că fiecare...

    Mascații au greșit adresa și au dat buzna peste o mamă și copiii ei: „Copiii plângeau. Cei mici erau foarte speriați. Am chemat Ambulanța”
    Mascații au greșit adresa și au dat buzna peste o mamă și copiii ei: „Copiii plângeau. Cei mici erau foarte speriați. Am chemat Ambulanța”

    În dimineața zilei de joi, 13 februarie, un grup de mascați a descins din greșeală în locuința unei femei din Brașov. Copiii acesteia au făcut atac de panică și au avut...

    Studiu: părinții mai în vârstă au copii mai educați
    Studiu: părinții mai în vârstă au copii mai educați

    Atunci când vine vorba despre concepție, vârsta devine adesea un subiect de discuție controversat. Când este cel mai bine să facem copii? Majoritatea dintre noi...

    Copilăria este plină de julituri! Cum tratezi corect loviturile și zgârieturile
    Copilăria este plină de julituri! Cum tratezi corect loviturile și zgârieturile

    Ce-ar fi o copilărie fără căzături, julituri, cucuie și zgârieturi? Juliturile și zgârieturile sunt la ordinea zilei în rândul copiilor și chiar dacă astfel...

    Mama Gretei Thunberg, despre copilăria dificilă a fiicei ei: „O vedeam cum se pierde într-un soi de negură”. Și totuși, a ajuns să fie cel mai vocal activist din lume
    Mama Gretei Thunberg, despre copilăria dificilă a fiicei ei: „O vedeam cum se pierde într-un soi de negură”. Și totuși, a ajuns să fie cel mai vocal activist din lume

    Malena Ernman, mama Gretei Thunberg, a dezvăluit obstacolele pe care le-a înfruntat în copilărie fiica ei, până când să ajungă una dintre cele mai cunoscute...

    Cușca pentru copii sau cum erau scoși la aer micuții, în vechime
    Cușca pentru copii sau cum erau scoși la aer micuții, în vechime

    De-a lungul timpului specialiștii în sănătate au venit cu o varietate de idei pe care le-au promovat către public - o alimentație de un anumit tip, un anume aparat de fitness și...

    Copilăria frustrantă a Prințului Harry: „A fost întotdeauna mai prejos decât fratele său și ignorat de Regină”
    Copilăria frustrantă a Prințului Harry: „A fost întotdeauna mai prejos decât fratele său și ignorat de Regină”

    Apropiați ai Casei Regale britanice au sesizat faptul că Prințul Harry a fost tratat diferit de cum a fost tratat fratele său mai mare, William, viitorul moștenitor la tron. Află de ce...

    Copilaria chinuită a Danielei Gyorfi: ”Am rămas cu sechele. Când mama a paralizat mi-a fost foarte greu, trebuia să o schimb”
    Copilaria chinuită a Danielei Gyorfi: ”Am rămas cu sechele. Când mama a paralizat mi-a fost foarte greu, trebuia să o schimb”

    În spatele unei imagini puternice se ascunde întotdeauna o poveste de viață greu încercată. Daniela Gyorfi a avut o copilărie grea, a fost nevoită să-și...

    © 2021 Qbebe