Minciuna face parte din dezvoltarea copilului si apare o data ce acesta incepe sa inteleaga, adica in jurul varstei de doi ani. Parintele este cel care il "ajuta" pe copil sa dezvolte un comportament mincinos. "Daca mananci tot, iti dau jucaria" sau "Daca nu inchizi ochii sa faci nani, vine bau bau" sunt minciuni nevinovate pe care un parinte le spune copilului astfel incat cel mic sa-i dea ascultare.
"Jocul manipulativ dintre parinte si copil stimuleaza dezvoltarea comportamentului mincinos. Parintele minte de nevoie pentru a obtine de la copil comportamentul dorit. Daca copilul nu isi primeste recompensa promisa, intelege ca este pacalit si nu ii raspunde comportamental asa cum si-a dorit parintele. Intelegand sensul jocului, parintele este pacalit de copil printr-un zambet/ras tipic mincinos. Spre exemplu, mama ii spune copilului: "Stai aici pe scaun sa iti aduc pantofii. In momentul in care mama pleaca, copilul se ascunde dupa usa. Iar cand acesta este descoperit, ii raspunde mamei cu un ras de pacaleala. Putem concluziona ca minciuna sau comportamentul mincinos se dezvolta precoce, antrenat de modul de comportare al parintilor catre copii", ne explica psihologul Veronica Hardulea.
De ce mint copiii?
In functie de stadiile dezvoltarii, copilul minte de frica, de rusine sau ca sa atraga atentia. La varsta de 3-4 ani, aparitia emotiei de frica este principalul motiv care determina copilul sa minta. Psihologul Veronica Hardulea ne ofera si explicatiile: "Teama ca mama o sa-l certe sau ca tata o sa-l pedepseasca si nu o sa-l mai lase afara la joaca, teama ca doamna invatatoare o sa-l faca iarasi de ras in fata intregii clase il impinge sa minta. O asemenea teama poate fi rationala sau irationala, dar efectul este acelasi: ofera un adapost temporar in fata pedepsei. Cum ar trebui sa rezolvam problemele minciunilor provocate de frica? In primul rand, copiii care mint din frica isi dau seama ca au facut ceva gresit, iar acesta este primul pas catre rezolvarea problemei."
Intre 6 si 12 ani, odata cu dezvoltarea fizica si psihica, cu descoperirea propriei sexualitati, copilul minte de rusine si ca sa atraga atentia. Copilul va construi minciuna, in incercarea de a evita pedeapsa ori dezaprobarea, va mai exagera uneori numai din dorinta de a atrage atentia prietenilor de joaca, colegilor de clasa si, mai ales, a parintilor. De fapt, minciuna izvoraste din dorinta copilului de a nu insela asteptarile parintelui. "Minciuna apare atunci cand copilul nu mai primeste atentia parintilor. Avand o educatie sanatoasa, copilul se transforma intr-o persoana care stie sa distinga BINELE de RAU, CORECT - GRESIT, NEVOIA de PERICOL. Apar sentimentele de RUSINE si RESPECT. Neavand un model parental corespunzator, va aparea un dezechilibru, aceste credinte nemaifiind separate ci amestecate, creand haosul. Mintim impreuna cu ei, santajam emotional la fel ca ei, dar din alta postura si cu o raspundere diferita fata de actiune", este de parere psihologul Claudia Iordache.
Facand in mod clar distinctia intre real si imaginar, adolescentii mint intotdeauna cu premeditare. "In preajma adolescentei se vor perfectiona in a minti. Mint pentru a-si proteja intimitatea, pentru a-si stabili independenta, pentru a evita rusinea sau pentru a nu rani sentimentele cuiva. Pot minti si pentru a evita treburile sau pedeapsa care ii astepta, pentru a obtine lucruri materiale pe care, spunand adevarul, nu le-ar primi. Bineinteles ca nu toate minciunile pe care le spun - ca sa ascunda faptul ca au facut ceva interzis sau periculos - pot fi periculoase", completeaza psihologul Veronica Hardulea.
Cum recunosti minciuna?
Vocea tremurata, privirea in pamant si obrajii imbujorati, tensiunea sau nervozitatea sunt semnalele universale care tradeaza minciuna. In functie de particularitatile copilului, modificarile din voce si din gesturi iti pot dezvalui ca al tau copil te minte. Atentie, insa! Prezenta acestor semne nu inseamna neaparat ca te minte. Asa cum absenta lor nu iti garanteaza ca spune adevarul. Important este sa il studiezi cu atentie si sa-i spui ca stii ca te minte doar atunci cand esti absolut sigur.
Cei mai multi copii si adolescenti se tradeaza prin miscarile corpului:
• vor evita orice contact vizual cand va mint, tinand privirea in sus sau in pamant;
• isi vor atinge constant urechile sau fata;
• vor repeta intrebarea pentru a castiga timp de gandire pentru o scuza;
• devin agitati fara sa spuna neaparat ceva;
• pot reactiona exagerat ca sa mimeze consternarea;
• pot adauga detalii nesemnificative din incercarea de a convinge;
• vor schimba subiectul;
• vor face pauze in discurs ca sa traga de timp pentru a inventa o scuza;
• clipesc exagerat;
Cum reactionezi la minciuna?
Nu greseala trebuie scoasa in evidenta, ci faptul ca a mintit pentru a o ascunde. De aceea, minciuna nu trebuie pedepsita, ci corectata. Incurajeaza-l sa spuna intotdeauna adevarul oricat i-ar fi de greu sa o faca. In acelasi timp, parintii trebuie sa le explice copiilor consecintele faptelor lor si sa le dea sansa sa isi repare greseala.
Daca observi ca al tau copil minte si in fata unor persoane straine, nu-i atrage atentia pe loc. Asteapta pana cand ajungeti acasa si discutati serios problema. Explica-i unde a gresit, ca minciuna este o modalitate de indepartare a celorlalti. Nimeni nu doreste compania cuiva care minte. Prieteniile se bazeaza pe incredere si pe onestitate.
Daca te surprinzi mintind in fata copilului, explica-i de ce ai facut-o. Adauga apoi valorile pe care trebuie sa le respecte in viata.
Stabiliti impreuna niste reguli! Nu va putea niciodata sa se scuze spunand ca nu le cunostea. Atentie sa nu fie, insa, prea multe reguli. Cu cat sunt mai multe, cu atat sunt mai usor de incalcat, iar minciuna va fi inevitabila.
Nu uita sa-i spui copilului ca il iubesti, indiferent ca te-a mintit sau nu. Spune-i ca este un copil bun, dar ca atitudinea lui - faptul ca a mintit - lasa de dorit.
"Minciuna devine o problema atunci cand are efecte majore in viata de familie si in plan socio-educational. Stoparea nu se va produce prin pedeapsa deoarece interventia este necesara a fi facuta la nivel de perceptie, DE CE NU ESTE BINE SA MINTIM! Copilul trebuie sa inteleaga, sa distinga. Pedeapsa nu il va face sa inteleaga, existand riscul sa accepte orice tip de pedeapsa, iar obiceiul de a minti sa fie pastrat.
Mintim zi de zi, ne mintim atat pe noi insine, cat si pe ceilalti, raspandim minciuna neconstientizand faptul ca minciuna se propaga, ca un rau bine intentionat", concluzioneaza psihologul Claudia Iordache.
Surse:
http://www.parenting.com/article/why-kids-lie-age-by-age
http://www.empoweringparents.com/Why-Do-Kids-Children-and-Teens-Lie-What-To-Do-About-It.php#
http://psychcentral.com/lib/when-a-child-lies/0004855