Stenoza pilorică: ce este și cum se tratează?

Stenoza pilorică: ce este și cum se tratează?
Andreea Bitar

Stenoza pilorică este o îngustare a pilorului, zona prin care stomacul se golește în intestinul subțire. Când această trecere se strâmtează, mâncarea nu mai poate înainta normal și este eliminată prin vărsături.

Afecțiunea este cunoscută mai ales la sugari, unde este una dintre cele mai frecvente cauze chirurgicale de vărsături din primele luni de viață, dar poate apărea și la adulți, din motive diferite. 

Ce este stenoza pilorică?

Pilorul este un inel muscular situat la ieșirea din stomac. El se deschide periodic pentru a lăsa conținutul gastric să treacă în duoden și se închide pentru a preveni refluxul. În stenoza pilorică, canalul pilorului devine prea îngust pentru ca alimentele să treacă în mod normal.

Există două forme principale, foarte diferite ca mecanism și ca moment de apariție.

Stenoza pilorică hipertrofică infantilă apare la nou-născuți și sugari mici. Mușchiul pilorului se îngroașă progresiv și ajunge să închidă aproape complet canalul. Afectează aproximativ 2 până la 5 din 1.000 de nou-născuți vii și este mult mai frecventă la băieți, de patru până la cinci ori comparativ cu fetele. Apare mai des la primul copil din familie.

Stenoza pilorică dobândită, a adultului, nu este o malformație, ci consecința unei boli care îngustează sau comprimă pilorul. Medicii o numesc adesea obstrucție a ieșirii gastrice. Este mult mai rară decât forma infantilă.

Este important să știi că cele două forme se manifestă și se tratează diferit, de aceea le vom discuta separat acolo unde este nevoie.

De ce apare stenoza pilorică?

Cauzele la sugar

Cauza exactă a stenozei pilorice infantile nu este pe deplin elucidată. Se pare că interacționează mai mulți factori, genetici și de mediu. Mușchiul pilorului nu este îngroșat la naștere, ci se hipertrofiază în primele săptămâni de viață, motiv pentru care simptomele nu apar imediat.

Riscul este mai mare la băieți, la primul născut și la copiii care au rude apropiate cu aceeași afecțiune. Ereditatea contează: dacă unul dintre părinți a avut stenoză pilorică în copilărie, riscul pentru copil crește. Au fost asociați cu un risc mai mare și fumatul mamei în sarcină, hrănirea la biberon și administrarea de antibiotice din clasa macrolidelor, cum este eritromicina, la nou-născut în primele săptămâni de viață. Unele studii sugerează o legătură și cu expunerea mamei la aceste antibiotice la sfârșitul sarcinii sau în perioada alăptării, însă dovezile sunt mai puțin ferme. Aceste asocieri nu înseamnă că ai făcut ceva greșit: în majoritatea cazurilor nu se poate identifica un vinovat clar.

Cauzele la adult

La adult, îngustarea pilorului are o cauză concretă. Cea mai frecventă dintre cauzele benigne este boala ulceroasă gastroduodenală, în special ulcerele situate lângă pilor. Inflamația repetată și cicatrizarea lor pot strâmta canalul. Infecția cu Helicobacter pylori este un factor important în apariția acestor ulcere.

Cauzele maligne sunt la fel de importante: cancerul gastric localizat în partea inferioară a stomacului, cancerul de pancreas sau alte tumori din vecinătate pot bloca sau comprima pilorul. Mai rar, obstrucția este provocată de ingestia de substanțe caustice, de boala Crohn, de aderențe după operații, de polipi voluminoși sau de pancreatită cronică. Din cauza posibilității unei tumori, orice obstrucție nou apărută la adult trebuie investigată cu atenție.

Semnele care anunță stenoza pilorică

Simptomele la sugar

Semnul tipic este vărsătura „în jet”, numită și vărsătură explozivă sau în proiectil. Începe de obicei între 3 și 6 săptămâni de viață, rareori mai devreme de 2 săptămâni sau mai târziu de 12. Laptele este expulzat cu forță, uneori la câțiva metri, imediat sau la scurt timp după masă. Vărsătura conține lapte coagulat sau nedigerat și, în mod caracteristic, nu conține bilă, deci nu este verzuie, pentru că obstacolul se află înaintea locului unde bila se varsă în intestin.

Un aspect care îi deosebește pe acești bebeluși este că, în ciuda vărsăturilor, par flămânzi. Copilul cere din nou să mănânce imediat după ce a vărsat și suge cu lăcomie. Pe măsură ce boala avansează apar:

  • scăderea sau lipsa creșterii în greutate, apoi pierderea în greutate
  • semne de deshidratare: fontanelă adâncită, gură uscată, lacrimi puține, scutece uscate, urină rară și închisă la culoare
  • scaune rare și în cantitate mică
  • letargie și iritabilitate
  • uneori, un icter ușor, care dispare după tratament

Uneori părinții sau medicul observă pe abdomenul copilului, după masă, semne de contracție care se deplasează de la stânga la dreapta, semn că stomacul se străduiește să împingă laptele prin pilorul îngustat. Palparea poate evidenția o masă fermă, de mărimea unei măsline, în partea dreaptă superioară a abdomenului.

Dacă un sugar varsă repetat și puternic, nu se îngrașă sau pare deshidratat, mergi la medic fără întârziere. Vărsăturile verzi, cu bilă, sunt o urgență diferită și necesită prezentare imediată la spital.

Simptomele la adult

La adult simptomele apar mai lent. Persoana se plânge de senzație de plenitudine după mese mici, balonare, greață și dureri în partea superioară a abdomenului. Vărsăturile apar de obicei la câteva ore după masă și conțin alimente nedigerate, uneori consumate cu o zi înainte. Pe termen lung apar scăderea în greutate, pierderea poftei de mâncare, deshidratarea și oboseala. Un istoric de ulcer sau simptome de alarmă, cum sunt scăderea inexplicabilă în greutate, anemia sau sângerările digestive, ridică suspiciunea unei cauze tumorale.

Cum diagnostichezi stenoza pilorică?

Diagnosticul la sugar

Diagnosticul începe cu examenul clinic. Medicul urmărește dacă vărsătura este în jet, dacă copilul este flămând după vărsătură și dacă se palpează „măslina” pilorică. Când semnele sunt clare, examenul este de obicei suficient pentru a suspecta diagnosticul, dar confirmarea se face prin imagistică.

Investigația de alegere este ecografia abdominală, rapidă, nedureroasă și fără radiații. Ea măsoară grosimea și lungimea mușchiului pilorului. Valorile care susțin diagnosticul sunt o grosime a peretelui muscular de cel puțin 3 mm și o lungime a canalului pilorului de aproximativ 15 până la 17 mm sau mai mult. Dacă ecografia nu este clară, se poate recurge la un examen cu substanță de contrast, în care se observă îngustarea canalului pilmedian.

Analizele de sânge sunt esențiale pentru a evalua consecințele vărsăturilor. Pierderea repetată de suc gastric, bogat în acid clorhidric, duce la alcaloză metabolică cu scăderea clorului și a potasiului din sânge. Corectarea acestor dezechilibre este un pas obligatoriu înainte de operație.

Diagnosticul la adult

La adult, endoscopia digestivă superioară este investigația principală: permite vizualizarea directă a pilorului, identificarea ulcerului sau a tumorii și recoltarea de biopsii. Se verifică și infecția cu H. pylori. Radiografia cu substanță de contrast și tomografia computerizată completează evaluarea, mai ales când se suspectează o compresie externă sau o tumoră. Medicul poate efectua și un test de retenție gastrică, în care se măsoară cât lichid rămâne în stomac după un timp. Analizele de sânge arată gradul de deshidratare, dezechilibrele electrolitice și anemia.

Cum tratezi stenoza pilorică?

Tratamentul la sugar

Stenoza pilorică infantilă nu se vindecă de la sine și nu răspunde la medicamente. Tratamentul este chirurgical, dar nu este o urgență, ci o intervenție planificată, care se face după ce copilul este stabilizat.

Prima etapă este rehidratarea. Copilul este internat, hrănirea orală se oprește temporar și se administrează lichide și electroliți pe cale intravenoasă până când deshidratarea și alcaloza se corectează. Operația efectuată pe un copil necorectat metabolic poate fi riscantă, deci această pregătire poate dura de la câteva ore la o zi sau două.

Intervenția se numește piloromiotomie (operația Ramstedt). Chirurgul secționează stratul muscular îngroșat al pilorului, fără a deschide mucoasa, astfel încât canalul se lărgește și laptele poate trece. Operația se poate face clasic, printr-o mică incizie, sau laparoscopic, prin incizii minuscule. Ambele metode au rezultate foarte bune, iar alegerea depinde de experiența echipei.

Recuperarea este rapidă. Copilul reîncepe de obicei să mănânce la câteva ore după operație, cu cantități mici care cresc treptat. Mai pot apărea câteva vărsături în primele zile, ceea ce este normal. Majoritatea bebelușilor merg acasă în una până la trei zile. Prognosticul este excelent, complicațiile sunt rare, iar copiii se dezvoltă ulterior normal, fără restricții alimentare.

Tratamentul la adult

La adult, tratamentul urmărește cauza. În faza acută, pacientul poate necesita aspirație gastrică printr-o sondă nazogastrică, rehidratare și corectarea electroliților.

Dacă obstrucția este provocată de un ulcer, se administrează inhibitori ai pompei de protoni și, când este cazul, tratament de eradicare a H. pylori cu o combinație de antibiotice. Uneori îngustarea cicatricială se poate dilata endoscopic cu un balon, procedură care poate fi repetată dacă stenoza reapare. Când dilatarea nu funcționează sau problema revine, se recurge la chirurgie, de exemplu o gastro-jejunostomie care creează o cale ocolitoare, sau o piloroplastie.

Dacă blocajul este cauzat de o tumoră, planul depinde de stadiu: poate include rezecția chirurgicală, chimioterapie sau, în cazurile avansate, plasarea endoscopică a unui stent pentru a menține deschis pasajul și a ameliora simptomele.

Când să mergi la medic

La un sugar, vărsăturile puternice și repetate, lipsa creșterii în greutate și semnele de deshidratare cer consult medical rapid. La un adult, vărsăturile persistente cu alimente nedigerate, scăderea inexplicabilă în greutate sau sațietatea precoce nu trebuie ignorate. Cu cât diagnosticul este pus mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu și riscul de complicații mai mic.

Stenoza pilorică înseamnă o îngustare a ieșirii din stomac care împiedică trecerea alimentelor în intestin. La sugar este o afecțiune relativ frecventă, cu un debut tipic în primele săptămâni de viață, o cauză încă incomplet înțeleasă și un tratament chirurgical simplu și foarte eficient. La adult este o complicație a altor boli, cel mai des ulcerul sau o tumoră, iar tratamentul depinde de cauză. Recunoașterea la timp a vărsăturilor în jet la bebeluși și a vărsăturilor tardive cu alimente nedigerate la adult permite o intervenție rapidă și un prognostic bun.

Vezi si
Respirația Kussmaul: cauze, simptome și tratament
Respirația Kussmaul: cauze, simptome și tratament
Andreea Bitar | Miercuri, 21.10.2026
Osul sacru: ce este și ce rol are în organism
Osul sacru: ce este și ce rol are în organism
Andra Purdea | Sâmbătă, 29.06.2024
Micrognație: ce este și cum se tratează?
Micrognație: ce este și cum se tratează?
Andreea Bitar | Vineri, 28.11.2025
Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Vă rugăm să completați câmpurile necesare.

    © 2026 Qbebe