„Ești tânără și sănătoasă, nu o să ai probleme să rămâi gravidă. Greșit”. Ce a învățat o femeie din lupta ei cu infertilitatea

Ea speră ca experiența ei să aducă un strop de speranță în viața femeilor care trec prin același chin prin care a trecut și ea, înainte să își țină în brațe copiii:

„Am fost nesigură pe multe lucruri de-a lungul timpului, însă mereu am știut că vreau să fiu mamă. „Ești tânără și sănătoasă, nu ar trebui să îți faci probleme că nu vei rămâne însărcinată”, mi-a răspuns ginecologul meu când i-am spus că aș vrea să încerc să rămân însărcinată, la 27 de ani. Ei bine, s-a înșelat foarte, foarte tare.

După doi ani lungi de încercări nereușite de a rămâne însărcinată pe cale naturală, am fost diagnosticată cu infertilitate și am început o călătorie lungă și istovitoare care a inclus mai multe tratamente de fertilitate, două avorturi spontane și o groapă de durere și dezamăgire aparent fără fund. Infertilitatea este un adversar puternic și a avut un efect devastator asupra mea. Dar, în cele din urmă, am rămas însărcinată și, într-o frumoasă zi de ianuarie, am adus pe lume un copil, iar inima mea a explodat de bucurie. Apoi, la doar nouă luni mai târziu, într-o răsturnare de situație surprinzătoare și neașteptată, m-am transformat în persoana pe care o invidiam, cea care putea rămâne însărcinată practic prin strănut. După primul meu copil, am rămas însărcinată din nou - și apoi din nou - într-un interval destul de scurt. M-am trezit cu trei copii sub patru ani. Toți băieți. Asta da ironie a sorții!

Ce să nu spui niciodată unei femei care încearcă fără succes să rămână însărcinată

Disprețuiesc clișeul conform căruia ar trebui să fii recunoscător pentru lucrurile mai puțin bune care ți se întâmplă în viață. Sunt eu recunoscătoare pentru infertilitatea care m-a chinuit, ne-a secat contul bancar și aproape a provocat o ruptură permanentă între mine și soțul meu? Nu, în niciun caz! Dar apreciez lecțiile pe care le-am învățat în acea perioadă și modul în care m-a format ca persoană și, în cele din urmă, ca mamă. Alături de suferință, au existat și părți care m-au marcat.

Pe de o parte, am devenit apropiată de oameni pe care nu i-aș fi întâlnit niciodată altfel și cu care am intrat în contact online și prin diverse grupuri de sprijin. Am legat prietenii profunde cu câțiva camarazi în acest război al infertilității și încă păstrăm legătura. Tovărășia pe care o simt cu acești oameni este specială, deoarece nu poți înțelege cu adevărat cât de îngrozitoare este infertilitatea dacă nu ai experimentat-o personal. Uneori, ai nevoie să vorbești cu cineva care înțelege cu adevărat, care a parcurs același drum greu. De asemenea, îi pot sprijini și încuraja, la rândul meu, pe cei care încearcă să devină părinți.

De asemenea, am o imensă recunoștință pentru cei trei copii ai mei. Îi privesc în mod constant uimită de felul în care au decurs lucrurile. Atunci cand unul dintre ei face ceva aparent banal, ma bucur intr-un mod in care sigur nu as fi putut sa ma bucur daca nu as fi trecut prin iad incercand sa devin mama. Fiul meu a dat un gol decisiv la meciul său de fotbal de la școală și, după reacția mea, ați fi crezut că am câștigat la loterie. „Liniștește-te, nu mare lucru”, mi-a spus una dintre celelalte mame. Dar pentru mine, a fost. Momentele de genul acesta mi se par atât de extraordinare pentru că nu am crezut că voi ajunge să le trăiesc vreodată. Chiar și lucrurile aparent banale mi se par emoționante și speciale, cum ar fi cântatul cu ei în mașină sau mersul la cumpărături împreună.

Infertilitatea: probleme emotionale pe care nu ti le spune nimeni si rezolvarea lor

Călătoria mea spre a deveni mamă a durat ani de zile și a fost plină de suișuri și coborâșuri. După fiecare eșec îmi era incredibil de greu să o iau de la capăt. A trebuit să mă înarmez cu răbdare, ceea ce mi s-a părut imposibil în majoritatea zilelor. Această răbare, pe care am deprins-o în acea perioadă, mi-a fost însă de mare ajutor când a venit momentul să gestionez crizele de furie ale copiilor sau să fac fața unei etape de dezvoltare obositoare.

Pe parcursul tratamentului meu de fertilitate, am fost împinsă să îmi examinez obiectivele pe termen lung și să fac o introspecție în ceea ce privește gândurile și sentimentele mele pentru a obține o perspectivă și pentru a încerca să văd imaginea de ansamblu în loc să văd doar un eșec imediat. Acest lucru mi-a fost de mare folos în timp ce făceam tot posibilul să prețuiesc încercările și victoriile creșterii acestor copii. Folosesc aceeași mantra: Este un maraton, nu un sprint.

Experiența chinuitoare a infertilității și, mai târziu, revelația șocantă că puteam rămâne însărcinată atât de ușor a fost un rollercoaster emoțional. Să renunț la controlul asupra propriului meu destin a fost o lecție dură, dar m-a pregătit bine pentru lipsa de control care o presupune creșterea unor copii. Și a scos la iveală în mine o rezistență pe care nu știam că o am și m-a învățat de câte sunt cu adevărat capabilă din punct de vedere fizic, mental și emoțional.

Dacă te îmbolnăvești, îți pierzi serviciul sau divorțezi, imediat primești de la cei din jur înțelegere și empatie. Pentru infertilitate NU!

Toate acestea, devastarea și triumfurile, în egală măsură, m-au adus acolo unde sunt astăzi, iar aceste experiențe vor face mereu parte din mine; ele sunt pentru totdeauna țesute în „tapițeria” vieții mele. La bine și la rău, tocmai acele „molozuri” au fost cele care au pavat drumul care m-a condus la aceste trei suflețele, pe care le prețuiesc mai mult decât orice pe lume. Ele sunt inima mea, întreaga mea inimă”.