Povestea ei este cea a unei femei care a încercat de nenumărate ori să țină familia unită, chiar și atunci când toate semnele îi arătau că omul de lângă ea nu o prețuiește. A iertat, a sperat, a plâns, a fost umilită, dar la final a rămas în picioare pentru cei doi copii ai ei, pe care îi crește singură și pentru care încearcă, zi de zi, să fie puternică.
Copilăria marcată de lipsa părinților
Înainte să vorbească despre mariajul care i-a frânt inima, Mihaela își amintește de anii copilăriei, trăiți departe de mama și de tata. Deși spune că a avut o copilărie frumoasă la bunica, lipsa părinților a fost o rană pe care a simțit-o de fiecare dată când ei plecau din nou la muncă peste hotare.
„M-am născut în Bălți, dar cu fratele de mici am trăit în sat la bunica, la Fântânița, raionul Drochia. Mama a plecat când eu aveam un anișor și bunica m-a crescut de mică, iar când veneau părinții eram cel mai fericit copil, dar când plecau plângeam mult.”
„Am lipsit de mult părinți și cred că asta s-a simțit toată copilăria mea. Pentru un copil nu este suficient doar ajutorul financiar, pentru că are nevoie și de dragoste, și de afecțiune, iar eu simțeam mereu golul acela când îi vedeam pe ceilalți copii cu părinții lor aproape.”
Drama cu care s-a născut și lupta pentru a merge mai departe
Mihaela a dus încă din copilărie o luptă grea cu propria sănătate. S-a născut fără degetele de la piciorul drept, iar problema aceasta a adus dureri, operații și riscul permanent de a-și pierde piciorul.
„Eu m-am născut fără degete la piciorul drept și din cauza asta, cât mergeam zi de zi, mi se făcea rană la talpă. Periodic mi se deschidea, după aceea se închidea, iar peste un timp iar revenea și tot așa, ani la rând.”
„În timpul studiilor s-a complicat totul și a trebuit să las colegiul, pentru că mi se deschisese rana și nu mai puteam să merg zilnic. Medicii spuneau că riscul era să rămân fără picior, iar acum încă trăiesc cu teama asta, pentru că rana este deschisă și dacă nu se găsește o soluție, piciorul va trebui scurtat și mai mult.”
Cum l-a cunoscut pe bărbatul pentru care credea că va face o familie
În ciuda tuturor greutăților, Mihaela a visat și ea la o familie frumoasă. L-a cunoscut pe viitorul ei soț când lucra la un magazin, iar la început a crezut că în sfârșit Dumnezeu i-a trimis omul alături de care va fi fericită.
„L-am cunoscut când lucram la Furshet. A venit ca și cumpărător, mi-a luat o ciocolată, apoi a doua zi a venit iar cu o floare și cu o altă ciocolată, iar eu eram pe atunci mai naivă și credeam în vorbele frumoase.”
„Ne-am întâlnit vreo cinci-șase luni, apoi am aflat că sunt însărcinată cu băiatul. L-am întrebat dacă vrea copilul și a zis că da, iar eu eram convinsă că sunt cea mai fericită și că lângă el o să-mi construiesc viața pe care mi-am dorit-o.”
Primele trădări și iertările care au durut
La puțin timp după ce au început viața de familie, au apărut și primele semne că bărbatul pe care îl iubea nu îi era fidel. Mihaela spune că a aflat, la început, din vorbele altora, apoi din propriile descoperiri, dar de fiecare dată a ales să ierte.

„Când lucra la Gebaur și spunea că are ture de noapte și de duminică, eu îl credeam. Pe urmă am aflat că mergea la altă femeie, că avea pe cineva la Bălți, și atunci parcă mi-a căzut cerul peste mine.”
„I-am spus tot, am plâns în fața lui și l-am întrebat pentru ce a făcut asta, pentru că eu l-am iubit foarte mult și în afară de el nu vedeam pe nimeni. El spunea doar că nu știe de ce a făcut, îmi promitea că nu se va mai repeta, iar eu, de frică să nu rămân singură cu copiii, l-am iertat.”
Telefonul care i-a zdrobit inima: amanta i-a arătat totul pe video
Poate cel mai greu moment din viața Mihaelei a fost cel în care una dintre amantele soțului a căutat-o direct. Nu doar că i-a spus că trăiește cu bărbatul ei, dar a vrut să o umilească și mai mult, arătându-i, pe video, exact ce nu și-ar dori nicio femeie să vadă vreodată.
„M-a sunat și m-a întrebat cine sunt, iar eu i-am zis că sunt soția lui. Atunci ea mi-a spus foarte rece că este prietena lui, că trăiește cu el și că să fiu pregătită să mă pun în genunchi eu și copiii mei, fiindcă el a ales-o pe ea.”
„După aceea mi-a spus că o să mă sune pe video și mi-a arătat cum dormea el în pat, gol, iar ea era tot acolo, cu un prosop pe ea. Eu plângeam în fața ei, iar ea îmi repeta că el pe mine nu mă iubește, că a stat cu mine doar din milă pentru copii și că inima lui este la ea.”
Umilințe în casa în care trebuia să fie noră
Pe lângă infidelitățile soțului, Mihaela a avut de dus și o altă povară: viața în casa socrilor. Acolo, în loc să găsească sprijin, a avut parte de tensiuni, certuri și chiar de violență.
„Când am aflat că soțul are pe altcineva și am spus că nu mai vreau să trăiesc așa, am vrut să ies din ogradă și să plec. Socrul nu mi-a dat voie, iar atunci a ridicat mâna la mine și mi-a tras o palmă.”
„Am zis că îmi iau lucrurile și copilul și plec, iar în aceeași zi, spre seară, a venit fratele, mi-a găsit o mașină și am plecat la Bălți. Mai târziu, socrul și-a cerut iertare pentru ce a făcut, iar eu l-am iertat, pentru că așa sunt eu, iert și merg mai departe, chiar și când mă doare.”
Soțul a plecat în Rusia și și-a refăcut viața cu altă femeie
Despărțirea adevărată nu a venit dintr-odată, ci în timp. Soțul a plecat la muncă în Rusia, iar Mihaela a rămas acasă cu cei doi copii, până în ziua în care a aflat că și-a făcut acolo o altă viață.
„Mereu suna seara la aceeași oră și spunea că se culcă, că este obosit. Într-o seară l-am căutat și nu mi-a răspuns el, ci mi-a scris o femeie care mi-a spus direct că ea este prietena lui și că trăiește cu el.”
„A doua zi m-a sunat și pe video și mi-a arătat că el este acolo, în pat, lângă ea. Când l-am întrebat pe el ce fel de glumă este asta, mi-a spus că mi-a plăcut gluma de aseară, iar atunci am înțeles că deja nu mai există nicio cale de întoarcere și că trebuie să pun punct.”
Divorțul, depresia și puterea de a o lua de la capăt
După tot ce a trăit, Mihaela spune că a căzut într-o depresie puternică. A avut nevoie de calmante, de sprijinul mamei și de foarte multă forță interioară ca să poată merge mai departe.
„Vorbeam cu mama și eram într-o depresie foarte mare. Am stat și pe calmante, iar mama îmi spunea mereu că nu trebuie să mă distrug, că am doi copii și că trebuie să mă gândesc la ei, nu la omul care a ales să mă lase.”
„Eu am pus punctul, eu am zis că gata, deja nu se mai poate. Am dat la divorț, iar când el a venit în Moldova am vrut să mergem împreună să rezolvăm mai repede, dar el n-a vrut nici cu alimente, nici cu nimic, așa că am făcut totul singură și am înțeles că de acum înainte eu și copiii trebuie să ne descurcăm fără el.”
Teama de a iubi din nou și durerea de a fi respinsă
După divorț, Mihaela a încercat să își mai dea o șansă. Numai că rana lăsată de trădare, alături de complexele legate de problema de sănătate, au făcut-o să se teamă din nou că nu va fi acceptată așa cum este.
„Am încercat o dată să îmi refac viața și parcă la început era totul bine. Pe urmă mi-a spus că va fi greu cu mine, că nu lucrez, că am doi copii și că necesitățile sunt mari, iar eu am simțit încă o dată cum mi se închide o ușă în față.”
„Mi-e frică să mai am încredere în cineva și mi-e și mai frică pentru copiii mei, pentru că nu știu pe cine să aduc în casă. Problema mea de sănătate mă apasă mult, pentru că de fiecare dată mă întreb dacă omul din fața mea mă poate accepta așa cum sunt sau dacă, la un moment dat, va pleca și el.”
Astăzi trăiește pentru copiii ei și pentru șansa de a merge din nou normal
Dincolo de drama sentimentală, Mihaela duce în continuare lupta cu boala și cu lipsurile. Își dorește mai mult decât orice să reușească să facă intervenția și proteza care i-ar putea reda o viață mai bună și șansa de a fi o mamă sănătoasă pentru copiii ei.
„Rana de la picior este tot deschisă și seară de seară îmi fac singură pansament. Dacă nu se găsește o soluție, medicii au spus că trebuie să mi se scurteze piciorul și mai mult, iar eu mă tem nu pentru mine, ci pentru copiii mei, pentru că ei au nevoie de o mamă sănătoasă.”
„Cred că Dumnezeu lucrează prin oameni și sper ca, din puținul lor, oamenii să mă ajute și pe mine. Eu nu îmi doresc nimic mai mult decât să pot merge mai ușor, să mă fac bine și să-mi cresc copiii, pentru că ei sunt tot ce am mai important pe lumea asta.”
Povestea Mihaelei este una despre iertare dusă până la sacrificiu, despre iubire care a orbit-o și despre suferințe pe care le-a dus în tăcere ani la rând. Astăzi, chiar dacă inima ei poartă încă urmele trădării, femeia din Bălți încearcă să meargă înainte pentru cei doi copii ai ei, cu speranța că într-o zi viața îi va întoarce și ei puțină liniște.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com