Drama Ludmilei, o mamă care nu-și găsește liniștea la peste 6 luni de la moartrea fiului ei. "Le-am dat bani să-mi salveze fiul, dar ei i-au ars organele interne și l-au băgat în mormânt”

„Medicul singur a zis că e foarte bine”

Victor a fost diagnosticat cu leucemie și a început tratamentul la spitalul din Chișinău. Mama lui spune că primele proceduri au decurs bine și că medicii îi ofereau speranțe reale. Ludmila povestește pe larg cum decurgea tratamentul și cât de atent urmăreau analizele.

„În fiecare dimineață, în fiecare dimineață la dânsul se lua analiza generală de sânge pentru trombocite, leucocite, limfocite, ficat, tot în fiecare dimineață se luau. La dânsul mergea foarte bine. Tratamentul mergea bine, foarte bine. Primea foarte bine, mergeau toate analizele. Medicul spunea: uite, uită-te, trombocitele lui sunt foarte bune, că el de avea o lună mai mult, nu-i mai punea o trombocită din pin, că la dânsul măduva osului singură trombocitele le făcea, veneau toate curate.

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

Medicul singur a zis că e foarte bine, eu mă mir de unde trombocitele astea atâta de bine le face măduva de os. Și după a treia chimioterapie chiar m-a chemat la dumnealui în cabinet și ne-a spus: v-am chemat, vreau să vă felicit, uitați-vă la dânsul, măduva osului e curată ca la noi. La dânsul e numai în sânge, dar în măduva de os totul e curat, creierul la dânsul tot e curat.”

Aceste cuvinte au fost pentru Ludmila un motiv uriaș de speranță. Deși nu era sută la sută sigură că totul va fi bine, avea credința că fiul ei are o șansă reală. După a treia procedură, Victor a fost lăsat acasă pentru zece zile.

„El se simțea foarte bine, nici nu știa că a primit chimioterapie”

Mama povestește cu emoție despre acea perioadă în care fiul ei părea să-și revină. „El a stat cu noi, cu familia, era totul bine. După aceea s-a dus înapoi la spital, a primit iară tratamentul, a avut iară chimioterapie. După chimioterapie a mai stat în spital vreo trei-patru zile și iar i-au dat drumul acasă pe zece zile. El se simțea foarte bine.

Puteți să înțelegeți, el nu avea amețeli, nu avea grețuri, nu avea absolut nimic. Știu că unele persoane suportă greu, au reacții, dar el nimic. El nici nu știa că a primit chimioterapie. Asta două proceduri a făcut, asta a treia. A treia procedură și i-au dat drumul acasă pe zece zile.”, a mărturisit Ludmila.

Victor a venit singur cu mașina de la spital, fiind suficient de puternic încât să conducă. Pentru Ludmila, acel moment a fost dovada că fiul ei se face bine. Speranța creștea de la o zi la alta în sufletul mamei.

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

„I-am dat bani medicului, din bucurie și recunoștință”

Într-un moment de ușurare și recunoștință, Ludmila recunoaște că le-a oferit bani medicilor: „Da, i-am dat. Pentru că eram bucuroasă că la Victoraș mergea totul bine, chiar de ziua lui. Pe 20 februarie a fost ziua lui. Eu eram bucuroasă că el se simte bine și am avut plăcere să mulțumesc medicii. Atunci nu mi se părea nimic rău. Eu știam cum se comportă cu noi până la urmă. Poate că nu făceam lucrul ăsta dacă știam ce urmează.”

Ea spune clar că nu a fost vorba de mită, ci de o speranță disperată de a-și salva copilul. Le-a spus medicilor din suflet: „Vă rog frumos din tot sufletul, duceți mai departe, aveți grijă ca să fie totul bine cu băiatul meu.”

Drama Iuliei, o mamă din Republica Moldova care și-a pierdut fiul din neglijența autorităților. "Mamă, nu mă lăsa. Mi-au bătut fiul în spital până la moarte. L-au ținut 12 ore în morgă și au ascuns că este mort"

Totul avea să se schimbe dramatic după a patra procedură. „După a patra chimioterapie i-au ars organele”

Ludmila spune că prăbușirea stării de sănătate a fiului ei a fost bruscă și neașteptată. Din băiatul puternic care abia se pusese pe picioare, tânărul s-a schimbat total.

„Brusc, pentru că după a patra chimioterapie i-a atacat tot ficatul. Ficatul s-a făcut tot. Nu a rămas din ficat absolut nimic. Totul a fost ars, totul a fost distrus. Mai mult ficatul, din cauza ficatului trombocitele nu se mai prelucrau, sângele nu se mai prelucra, toate analizele erau tot mai rele, tot mai rele.”

Ea povestește că medicul care îl trata până atunci a ieșit în concediu, iar alt doctor a preluat cazul: „Domnul medic care ne-a dus până la ultima chimioterapie a ieșit în concediu. O săptămână Victor foarte grav era, dureri mari de cap. A venit alt medic și a zis să ne oprim cu toate antibioticele și să primească picurători pentru ficat. Și chiar din ceasul acela, din ziua aceea, Victor a început să vomite.”

Mama spune că medicul a lipsit zece zile din spital, iar când a revenit situația era deja gravă: „Am dat analizele dimineața și el zice: așteptăm rezultatele și mă cheamă la dumnealui în cabinet.”

„Ni s-a spus doar că băiatul mai are câteva zile”

Ludmila spune că nimeni nu i-a explicat clar ce se întâmplă, dar a primit o veste cumplită de la medici.

„Nu ne-a spus absolut nimic. Eu am auzit din spital, de la surorile medicale, că el a greșit doza de chimioterapie, că i-a pus o doză foarte, foarte puternică. Și asta a dus la ce a dus. Ficatul i-a ars, organele i-au cedat. Medicii ne-au spus doar că mai are două-trei zile, până sâmbătă, că o să moară. Fără să ne zică de ce.”

Durerea de mamă a devenit insuportabilă când fiul ei a început să piardă cunoștința.

Aleona, mamă a patru copii din Moldova a văzut moartea cu ochii în căsnicia cu soțul abuziv. “În a 6-a lună, soțul mi-a impus să întrerup sarcina. M-a bătut cu masa în cap până am văzut moartea”

„Am înțeles că Victor a murit când am văzut casa plină”

Previziunile sumbre ale medicilor s-au adeverit, iar tânărul a decedat. Momentul morții fiului ei este cel mai dureros din viața Ludmilei: „Zic: unde-s toți? Când am văzut că au intrat toți în casă, am înțeles că Victor a decedat. Era seara, la ora nouă. N-am putut să vorbesc, nu puteam să respir. Mi s-a oprit tot.

A venit salvarea, mi-au făcut injecții și am adormit o oră, două. Dimineața, la ora cinci, m-am trezit și am zis: Victor e mort. Nu puteam să înțeleg. Toți erau în casă și eu tot întrebam: unde-i Victor? Unde-i Victor? Și mi-au zis: mamă, pe Victor nu-l întoarcem înapoi.” De atunci, viața Ludmilei s-a prăbușit complet.

„Două luni n-am putut ieși din casă”

După moartea fiului, femeia spune că nu și-a mai revenit din depresia cumplită în care a căzut.

„Eu două luni de zile foarte greu mi-am revenit. Foarte greu. Numai prin pastile. N-am fost în stare nici la lucru. Mă luau cu mașina, mă duceau în sat și mă aduceau înapoi. Eu stăteam numai în casă. Nu ieșeam afară niciodată singură, nu puteam să mă pornesc nicăieri.”

Durerea o apasă și astăzi, iar dorul de fiul ei nu o lasă să respire.

„Aș vrea să spun la toți părinții, la toate mamele care au copii… eu am văzut ce am văzut. Nu știu, poate se tratează și la noi în Moldova, dar nu-i șansă. Nu se tratează. Nu-s la noi medici pentru așa boală. Dar să nu fim generaliști. Sunt și medici foarte buni. Doamne, să nu-i punem pe toți la un loc.”

Durerea Ludmilei nu poate fi alinată de nimic. Trăiește cu imaginea fiului ei în suflet, cu întrebări fără răspuns și cu un gol care nu va mai fi umplut niciodată. Pentru ea, timpul nu vindecă, ci doar adâncește rana.