Din grija pentru copilul tau

Confesiuni de mamă: pediatrul mi-a spus că laptele meu nu este bun pentru fiul meu

Atunci când ești mamă pentru prima dată nu cunoști prea multe lucruri despre creșterea copilului. Drept urmare, nu știi nici cum și cât să alăptezi, nici dacă faci bine ceea ce faci și te trezești, nu de puține ori, în situația de a avea în față un copil care nu ia în greutate, iar tu te simți neputincioasă. Pentru că săptămâna aceasta se celebrează alăptarea, am decis să împărtășesc povestea mea de viață. A mea și a fiului meu.

Un început anevoios

Încă din maternitate problemele de sănătate ne-au dat târcoale și cumva mă așteptam să nu se încheie acolo. Am luat din maternitate un stafilococ auriu și a trebuit să stăm internați timp de 10 zile în spital, cu tratament antibiotic. Fiul meu a venit pe lume cu o constituție...considerabilă, respectiv 3,750 kg și 52 cm lungime. Și acum îmi amintesc că părea mult prea mare pentru un nou-născut și toată lumea se minuna de dimensiunea sa.

Nu știam cum se alăptează, însă mi-am dat silința să învăț. În maternitate am fost ajutată de moașă și de asistente cu privire la așezarea copilului la sân. Care nu părea deloc dornic să mănânce și mereu adormea cu sânul în gură. Îmi formasem un obicei de a-l atinge ușor cu degetul pe obraz pentru a se trezi și a se hrăni corespunzător. Din cauza infecției pe care am menționat-o era relativ somnolent (dezvoltase și un icter infecțios), prin urmare nu se trezea decât rareori plângând de foame. Din punctul acesta de vedere, pot spune că eram o norocoasă, căci dormea minim 4 ore continuu, după care îl trezeam pentru a se hrăni. Aflasem din maternitate că trebuie ținut destul de mult la sân, respectiv câte 20 de minute, prin urmare o masă dura în cazul nostru aproape o oră. 

laptele meu nu este bun

După prima lună nu părea să se fi îngrășat în mod semnificativ, dar luase ceva în greutate, așa că nu m-am panicat. Am continuat să îl hrănesc în același sistem, la fiecare 4 ore, deși ajunsese să doarmă toată noaptea chiar după prima lună. Însă în a treia lună lucrurile erau deja mai mult decât clare: era cu aproape 1.5 kilograme sub minimul specific vârstei. Pe scurt, era prea slab.

Laptele meu nu era bun

Deși nu doresc să ofer numele pediatrului pe care l-am ales, la recomandarea unor prieteni, căci eu păream din altă lume cu privire la creșterea copiilor, era o doamnă destul de cunoscută. Așa că am avut încredere în cunoștințele și abilitățile sale, mai ales că eram sigură că nu va risca să își păteze numele cu vreun tratament greșit. Diagnosticul său a fost crunt: laptele meu nu era suficient de hrănitor.

Aici trebuie să fac o scurtă paranteză. În mod normal nu acord prea mare atenție alimentației personale, din contră. Mănânc relativ haotic și fără să țin cont de nutrimentele care sunt necesare funcționării normale a corpului. Însă în perioada în care am alăptat pot spune că am urmat o igienă alimentară impecabilă. Ca la armată. Nu am încălcat nimic din ce știam că nu am voie să mănânc, consumam zilnic grupele alimentare indicate pentru secreția de lapte, în plus am ajuns să beau zilnic o cantitate de 2 litri de ceai din chimen și anason. Nu este nimic plăcut la gustul său, trebuie să recunosc, dar am făcut asta pentru binele copilului meu. Știam că îl va ajuta să scape de colici și, de asemenea, că va contribui la o producție mai mare de lapte. Un sacrificiu suportabil, pe care l-am tolerat nu mai puțin de 7 luni, cât timp am alăptat.

laptele meu nu este bun

Revenind la ceea ce mi-a zis pediatrul, pentru a mă lămuri pe deplin cu privire la diagnosticul său, doamna doctor mi-a recomandat chiar o analiză a laptelui. Însă am crezut-o pe cuvânt și am considerat-o un efort inutil. Ținând cont atât de recomandările sale, cât și de ale medicului de familie, am ajuns să îi completez fiului meu laptele de sân cu cel din lapte praf. Însă nu oricum.

Rutina de hrănire a fiului meu, un adevărat supliciu

Ajunsesem să folosesc pompa de sân de nenumărate ori pe zi. Inclusiv noaptea, la ora 2. Pentru că eram ferm convinsă că fiul meu, deși dormea neîntors întreaga noapte, avea nevoie să fie hrănit și să se îngrașe. Combinam laptele meu de sân cu laptele praf, ceea ce presupunea o muncă de Sisif. Pentru că după ce munceam câte o jumătate de oră să extrag 50 mililitri de lapte (nu vă imaginați ce lacrimi de crocodil puteam vărsa când dărâmam uneori din greșeală recipientul), mai munceam și să sterilizez pompa de alăptat de fiecare dată. Deci întregul alăptat, care trebuia să reprezinte un proces de conectare între mamă și copil, o adevărată plăcere, a devenit un supliciu. Toate din cauză că mi s-a spus că laptele meu nu este bun, nu este suficient de hrănitor pentru copilul meu. Dacă în primele 3-4 luni lactația mea era mai mult decât abundentă, ulterior a scăzut semnificativ și într-un final a trebuit să o opresc.

Am renunțat să alăptez la vârsta de 7 luni când o prietenă mi-a spus că mă chinui degeaba să îmi trezesc copilul noaptea pentru a-l hrăni cu laptele meu (masa de noapte ajunsese formată din lapte de sân) și că de fapt îi fac mai mult rău. Pentru că altfel el ar dormi. Iar laptele respectiv ajunge în stomacul său, dar nu mai este digerat la ora aceea din noapte.
Pe scurt, îmi făceam singură mai mult rău decât bine. Am abandonat lupta și am putut și eu să dorm începând din acel moment toată noaptea. Ceea ce nu pot spune că a fost rău. Însă acum, privind în urmă, regret că nu am fost suficient de puternică pentru a persevera cu alăptarea. Fiind primul copil, spun mereu că aveam o doză mare de inconștiență. Așa că mă bazam mai mult pe ce îmi spuneau alții că este bine pentru copilul meu și nu pe instinctele mele. În timp, am înțeles că fiul meu are o constituție mai slabă, însă nu era nimic patologic. Așa era felul său. Nu mai are sens să spun că același medic pediatru a încercat în următorii 2-3 ani să îl îngrașe prin probiotice (deloc ieftine) și multivitamine din belșug. Toate au avut același deznodământ: nu a crescut în greutate. Îmi doresc să fi știut să îi spun acelui medic că laptele meu nu are nicio problemă și că este hrănitor și sănătos pentru fiul meu. Pentru că vine de la mine, mama lui. Sper doar ca alte mame să îmi citească povestea mea și să reușească să facă acest lucru. Pentru că hrana perfectă pentru un sugar este una singură: laptele mamei sale.

 

Copilul meu de la 2 săptămâni face pipi la toaletă. Cum îmi comunică atunci când vrea la baie

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    De ce sunt cel mai bun tată al copilului meu
    De ce sunt cel mai bun tată al copilului meu

    Când stau de vorbă cu oameni în general și cu tați în mod particular, descopăr că foarte multora dintre ei le vine extrem de greu să spună lucruri bune despre ei...

    Confesiuni de mamă: am un copil mult prea bun și sensibil și nu știu cum să îl pregătesc pentru viață
    Confesiuni de mamă: am un copil mult prea bun și sensibil și nu știu cum să îl pregătesc pentru viață

    Titlul pare un fel de emfază pompoasă. Ca o laudă nejustificată, căci până la urmă toți părinții au parte de copii buni și sunt la fel de îndreptățiți să îi...

    Drama lui Mădălin Ionescu: Fiul meu a făcut varicelă la două luni și acum are neuronii prăjiți
    Drama lui Mădălin Ionescu: Fiul meu a făcut varicelă la două luni și acum are neuronii prăjiți

    Cristina Șișcanu, soția prezentatorului și realizatorului TV Mădălin Ionescu, a acordat mai multe interviuri în care a vorbit despre drama soțului ei, care are un fiu ...

    Copilul meu a fost neglijat și bullied la grădiniță. Tu ce ai face în locul meu?
    Copilul meu a fost neglijat și bullied la grădiniță. Tu ce ai face în locul meu?

    Suntem un cuplu de egipteni ce ne-am mutat din Londra la București în luna iunie. Fiind vară, ne-am înscris deja fiica la școală și am auzit din întâmplare de o...

    Este copilul meu pregatit pentru gradinita?
    Este copilul meu pregatit pentru gradinita?

    Acum ca ai scapat de carucioare, de suzete si de biberoane, e timpul sa te intrebi daca micutul tau e pregatit sa treaca la urmatoarea etapa a vietii sale: gradinita. Exista o multime de...

    Dacă țip la copilul meu nu înseamnă că sunt o mamă rea
    Dacă țip la copilul meu nu înseamnă că sunt o mamă rea

    Trăim vremuri în care educația pozitivă, cu excluderea completă și irevocabilă a oricărui gest agresiv, a ajuns la rang de cinste. Iar acei părinți care cuteză să ridice...

    Tragedie de mamă: copilul meu nu mai vrea să facă poze cu mine
    Tragedie de mamă: copilul meu nu mai vrea să facă poze cu mine

    Vine un moment în viața oricărei mame cred când copilul său nu mai vrea sub nicio formă să apară în poze. Dar nu în orice poze, ci în pozele tale....

    © 2019 Qbebe