Când primul loc copil a fost diagnosticat cu ADHD, părinții nu știau multe despre această afecțiune. În linii mari aveau idee ce reprezintă, dar nu știau că simptomele și tratamentul diferă de la o persoană la alta.
S-au lămurit asupra acestor lucruri în următorii ani, timp în care și al doilea copil a primit același diagnostic.
„După ce primul nostru fiu a fost diagnosticat cu ADHD, ne-am dat seama că tulburarea aceasta este mult mai complexă decât stereotipurile care o caracterizează. Însă la început, nu știam mare lucru despre ea.
Au trecut mai mulți ani în care am încercat mai multe tratamente până am găsit unul care să funcționeze.
10 ani mai târziu, al doilea nostru copil a primit același diagnostic. În tot acest timp, am învățat că există foarte multe stereotipuri legate de ADHD.
În primul rând, ADHD nu înseamnă mereu un copil care fuge de colo-colo și întrerupe orele, sau care nu poate sta locului și se uită în alte parte când vorbești cu el.
Se manifestă diferit la fiecare om, chiar și dacă persoanele respective fac parte din aceeași familie și mai vreau să zic un lucru: nu trebuie să însemne ceva negativ.
Ca mamă a doi copii cu ADHD, pot spune asta cu mâna pe inimă. Am doi copii minunați”, mărturisește mămica (sursa ScaryMommy).
În ce privințe credeți că cei doi frați sunt diferiți, în ceea ce privește diagnosticul lor? Ne povestește mama lor.
„Unul dintre copiii noștri se luptă cu procrastinarea și organizarea timpului, dar și cu motivația. Celălalt se luptă cu controlul impulsurilor și cu hiperactivitatea, iar spre deosebire de fratele său, își organizează timpul foarte eficient și e extrem de responsabil.
Unul dintre ei a vorbit foarte devreme, în timp ce al doilea nu a scos nici un cuvânt până la vârsta de doi ani.
Unul e introvert, celălalt își face prieteni cu ușurință.
Nu puteau fi mai diferiți de atât”.
ADHD-ul poate fi moștenit genetic de la părinți? Ce spun studiile
Mai departe, femeia ne explică care sunt cele mai des întâlnite trăsături la cei cu acest diagnostic.
„Copiii cu ADHD pot fi extrem de tăcuți și neatenți, atunci când vorbești cu ei. De asemenea, pot avea dificultăți în a lua decizii dar și în a-și aminti diferite lucruri.
Pot fi și hiperactivi, extrem de energici. Câteodată îi pot răni pe ceilalți fără să vrea, pentru că aleargă și se mișcă extrem de mult. Atunci când vorbesc cu cineva, pot spune ceva nepotrivit, pentru că nu-și pot controla impulsurile foarte bine.
Toate aceste trăsături se schimbă odată cu vârsta și sunt extrem de nuanțate”, a mai spus mămica celor doi.
ADHD-ul reprezintă o provocare atât pentru cel care primește diagnosticul, cât și pentru cei din familie. Însă terapia și/sau medicamentația pot ajuta persoanele să-și țină simptomele sub control.
Am doi copii cu ADHD și pot spune că este mult mai mult decât o simplă lipsă de concentrare
Surse foto: www.istockphoto.com
Surse articol: scarymommy.com
Urmareste-ne pe Google News
